REPORTAJ

Nea Tudor, omul cu bidoane...

A devenit o prezență constantă în peisajul orașului. Are o cîrjă de fier pe care stau agățate zeci de bidoane goale. Bidoanele de apă ale slobozenilor. Pe brațul stîng cară o sarică de rafie, și ea înțesată cu bidoane. La un drum, strînge plastic cam de 5 lei. Și nu poate face mai mult de două drumuri pe zi. Pînă în septembrie, anul trecut, a avut de lucru. Acum refuză să cerșească. Îl cheamă Tudor, iar orașul îl cunoaște drept «omul cu bidoane»...

Traiul din bidoane de plastic
De prin septembrie, anul trecut, este o prezentă constantă pe străzile Sloboziei. Îl vezi în jurul tomberoanelor pline cu bidoanele noastre de plastic. Îl vezi pe străzi, la trecerile de pietoni, printre casele din cartierul Gării... Și iar lîngă tomberoane, strîngînd bidoane. Îl cheamă Tudor, iar pe cîrja de fier pe care o poartă poate agăța cîteva zeci. Niciodată destule, aveam să aflăm. Pe brațul stîng cară o sarică de rafie, și ea îndesată cu bidoane. La un drum, strînge plastic cam de 5 lei. Cum vă spuneam, pînă în septembrie a avut de lucru. Acum trăiește vînzînd plasticul bidoanelor noastre de apă. «Fac două drumuri pe zi, maxim. La un drum, strîng cît vedeți aici. Cu două drumuri, cîștig 10-12 lei... A mers și mai bine, dar acum sînt mulți... Pe mine mă văd că nu am în ce le căra, le car cu spatele...». Are mînile crăpate de ger și chipul împietrit de sărăcie. Pentru că îl văd doar pe el, polițiștii locali l-au amenințat cu amenda. «Îmi spun că nu e voie. Zic că a dat primaru’ ordin să nu mai strîng eu bidoanele. Dar dacă nu le strîng, din ce trăiesc? Cu 4 milioane pensie, doi inși... Și chirie și mîncare...». Se oprește lîngă un alt tomberon, dar nu mai caută bidoane. Doar odihnește, răsuflînd greu. Nea Tudor are 65 de ani și nu mai așteaptă nimic! «Am fost electrician naval, la Constanța. După ce am ieșit la pensie, n-am mai găsit de lucru. De luni de zile umblu din firmă în firmă ca să mă angajez...».

Acasă la nea Tudor
Nea Tudor locuiește pe Gheorghe Doja, în cartier. O casă de chiriași, cu trei familii... El și nevasta au închiriat bucătăria de vară. Camera nu are sobă, e mică și friguroasă. O încălzesc cu un reșou improvizat. «Ieri s-a terminat și butelia. Nu am bani de alta nouă. Iar din banii de pe bidoane, n-am să reușesc. Nu poți trăi așa! Dar nu avem încotro... Aș pleca și mîine. Dar nu pot să o las singură pe Veronica...». Veronica a avut un accident vascular în 2011. Acum și-a revenit, dar nu mai poate munci. «Am muncit în piață, mulți ani... Am vîndut și mărțișoare, am avut tarabă. Cum nu mai pot, nu mai pot...» spune femeia plîngînd fără lacrimi. Nea Tudor o învață să tacă, strîngînd-o blînd de mînă: «Cui îi pasă, femeie!?». Apoi își întoarce ochii către ochiul de fereastră al camerei, vorbind parcă de unul singur: «Degeaba aș pleca să muncesc pe șantier, pentru ceva bani... De-acolo vii la două săptămîni, cînd îți dă drumul. Or, în două săptămîni, ea poate să moară... Și-atunci la ce folos mai sînt banii? Mai bine caut bidoane prin gunoaie. Îmi e rușine, dar să furi și să cerșești nu e rușine... Eu nu fur și nu cerșesc... De ce nu mă lasă în pace?». Întrebarea împunge prin aer, căutînd un răspuns. Îl găsește tot nea Tudor: «Dacă primaru’ vrea să mă dea afară din oraș, să ne trimită în Canada! Am auzit că acolo, dacă strîngi plasticul, ca mine, te îmbogățești într-un an. Aici mă arestează poliția!». Îi lăsăm privind în gol, prin sticla ferestrei. Așteaptă zăpada. Cînd ninge, nea Tudor cîștigă ceva mai bine, că are lopată, iar orașul e mare...

6 Februarie 2014, 05:40 (6759 vizualizări - 6 comentarii)

Citiți și:
Sărăcie, mizerie și indiferență în blocul «SACO» din Slobozia
Săracii Sloboziei reclamă condițiile din locuințele sociale
Purgatoriul sărăciei lucii

Comentariile cititorilor:

Nini:
(19 Februarie 2014, 21:53)
Pentru caini comunitari s-au facut zeci de adaposturi s-au alocat sute de mi de lei,euro,dolari,pentru niste batrani amarati nu se da nici doi bani !!! Halal de primar mai avem,si eu pana acum il salutam cu respect ca asa sunt eu invatat,de acum in colo il scuip cand loi vede pe strada.

mmmmmmmmmmmmm:
(7 Februarie 2014, 22:40)
fratilor omul acesta cere ceva de munca nu pomana cum fac alti

tina:
(7 Februarie 2014, 19:09)
poate ca unii cititori ai acestui articol , cu o stare materiala mai buna, ar putea sa ajute aceasta familie cu alimente sau cu bani, mai ales ca acum, iarna, este foarte greu ; sau poate cineva ar putea sa-i ofere acestui om un ajutor in gasirea unui loc de munca; si mai apoi, primarul, de ce e deranjat ca acest om aduna bidoanele? bidoanele de apa plata pe care noi le cumparam din vina cui? ca nici apa pentru consum nu avem......

geta:
(7 Februarie 2014, 00:37)
OFF CATA SARACIE SI TRISTETE TREBUIE SA MAI INDURE ROMANII NOSTRI DUPA O VIATA DE MUNCA,UN OM CU SUFLET MARE CA NEA TUDOR CARE PREFERA SA CASTIGE UN BAN CINSTIT AR TREBUIE RESPECTAT ENORM SI TREBUIE SA FACEM CEVA.EU STIU CA BATRANI TREBUIE IUBITI SI RESPECTATI IN ROMANIA VAD CA ASTA SE INTAMPLA DIN CE IN CE MAI PUTIN,RUSINE GUVERNULUI NOSTRU CARE CELOR CARE SE DUC SA DOARMA PRIN PARLAMENT LE DAU SALARII F MARI SI CELOR CARE AU MUNCIT CINSTIT O VIATA LE DAU O MIZERIE

da:
(6 Februarie 2014, 20:05)
felicitari pt el....se lupta cu sistemul nenorocit din ziua de astazi, dc nu se incepe o campanie de donatii ceva? de ajutorare....?

Doina:
(6 Februarie 2014, 19:52)
Felicitari pentru articol! Surprinde sensibil si realist un crampei dur de viata. L-am vazut si eu de cateva ori pe nea Tudor, incarcat cu bidoane. De departe, pe zapada, parea ca duce...baloane. Toata consideratia pentru nea Tudor si Veronica. Nu stiu cum pot fi ajutati concret de comunitate. Cred insa ca merita.

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

Nea Tudor, omul cu bidoane...

Comentariile cititorilor:

Lasă un comentariu: