REPORTAJ
Îngerii de la Oncologie
Sînt optsprezece. O familie! Ultima pe care bolnavii incurabili o văd înainte de a se prăpădi... Martore mute ale unor drame pe care cuvintele nu le pot descrie. Călăuze la granița dintre viață și moarte, îngerii unei lumi despre care nu vorbim niciodată cu adevărat.. Își fac meseria de zeci de ani, neștiute de nimeni și fără să aștepte recunoaștere sau recompense. Sînt asistentele și infirmierele Secției Oncologie din cadrul Spitalului Județean Slobozia.
Lumea de la capătul lumii
Fiecare dintre secțiile Spitalului Județean Slobozia merită, probabil, atenția opiniei publice. Însă cea de Oncologie, de la etajul 5, are un statut special. Pentru că aici se moare în fiecare zi... Și tot în fiecare zi, cele 18 asistente și infirmiere ale secției luptă pentru fiecare oră din viața bolnavilor. Mereu și mereu, de la capăt... Și pînă la capăt! Vineri, 31 ianuarie, puțin după ora prînzului, secția era mută, iar holurile pustii. Un caz fericit, aveam să aflăm. În mod curent, pe secție sînt internați zilnic 30 de bolnavi. Noi sau vechi! În județ sînt peste 5000 de cazuri. Mai exact, 5438. Majoritatea acestora au trecut sau urmează să treacă prin Secția Oncologie a Spitalului Județean Slobozia. Tineri, bătrîni, copii... De-a valma! Boala nu alege. Vin aici să trăiască și vin aici să moară... Vin aici pentru că vor «să moară demn, tratați ca pacienți!». Vin aici pentru că le e milă de rudele de-acasă, pentru că «aparținătorii sînt speriați și neputincioși!». Găsesc aici alinare, speranță, un umăr pe care pot plînge, pe cineva care înțelege prin ce trec și în fața căruia nu se tem să fie slabi. «Avem cea mai bună echipă. Sînt mîndră să lucrez cu aceste fete și am încredere în ele ca în mine însămi...» răspunde, dacă este întrebată, doctorul Valentina Burdeniuc, medic în cadrul Secției de 13 ani.
Pledoarie pentru tratamentul sufletului
Din cele optsprezece angajate ale familiei de la Oncologie, am reușit să stăm de vorbă cu trei. Ribana Săndulache are 41 de ani și este aici de un an și jumătate... Destul pentru a vedea mai mult decît un om într-o viață. Mirela Chiriac este asistenta șefă. Are 38 de ani și toată durerea bolnavilor oglindită în ochi... Mariana Măiță are și ea tot 38 de ani... Ca și șefa ei, lucrează pe Secția Oncologie de 20 de ani. Curînd, va deveni asistent masterand în îngrijiri paliative. Crede într-o lume în care bolnavilor le vor fi îngrijite, o dată cu trupurile, și sufletele. «Pacientul pe care îl vedem, pe stradă, în spital, are multe alte nevoi... Psiho-emoționale, sociale, spirituale, pe care nimeni nu le bagă în seamă. Nu că nu am vrea. Dar nimeni nu are timp, sîntem o secție cu specific curativ, axată pe afecțiunea fizică. Tratăm pacientul și atît. Soluția e să tratezi, o dată cu boala, și sufletele bolnavilor. Pacientul este un întreg. Și nu spun povești! La medic, bolnavul vorbește despre durerile fizice. Dar în spatele lor, sînt durerile sufletului. Un centru de îngrijiri paliative ar îmbunăți calitatea vieții pentru acești bolnavi. Pentru că fiecare dintre ei merită să moară demn, atunci cînd tratamentul vine prea tîrziu sau se dovedește inutil!» ne spune Mariana Măiță.
Asistență pentru trup și viața de dincolo
Între visul unei vieți demne pentru pacienții incurabili și realitatea crudă a fiecărei zile, pe Secția Oncologie a spitalului e un hău imens... Iar pe puntea subțire dintre aceste lumi, de 20 de ani, Mirela Chiriac stă strajă de-a dreapta bolnavilor. Tace atunci cînd ei vorbesc, vorbește atunci cînd simte că ei nu mai pot și le poartă durerile atunci cînd nimeni nu le mai vrea. Nu crede că face ceva special: «Toate colegele mele fac la fel. Toate! Chiar dacă nu sînt asistente, colegele mele infirmiere și îngrijitoare sînt mîinile noastre drepte. Lucrăm împreună și, după atîta timp, ne înțelegem din priviri...». Și tot din priviri, recunoaște Mirela Chiriac, înțeleg și că bolnavii se prăpădesc. «Cînd vine ultimul ceas, aparținătorii se pierd. Iar noi, după atîția ani, știm. Nu sîntem Dumnezei, dar intervine experiența, capacitatea de a recunoaște starea comatoasă. Și-atunci, singurul lucru pe care îl mai poți face e să aprinzi lumînarea pentru ei, în locul celor dragi... Iar uneori bolnavii ne devin atît de apropiați încît, atunci cînd îi pierdem, pierdem și o parte din noi. Mai ales că în ultima vreme mor oameni tineri, prea tineri ca să îi poți uita...». Tînără este și pacienta îngrijită de Ribana Săndulache, săptămîna trecută... «Avea 26 de ani și un cancer de col uterin. Și un rinichi afectat. Ca să vină la noi, a trebuit să-și trimită familia departe de ea. Un copil la o rudă, altul la părinți, soțul în altă parte. Și toți trăiau dintr-o alocație. Femeia asta era un munte de durere. Nu pentru ea și viața ei condamnată, ci pentru familia ei risipită în patru zări...».
11 Februarie 2014, 09:30 (39164 vizualizări - 64 comentarii)
25 milioane de lei prin PNRR pentru Secția Oncologie a spitalului din Slobozia
Medicamentele oncologice expirate, imputate Spitalului Județean de Urgență Slobozia
«Coasa» doctorului Lăzărescu
Comentariile cititorilor:
(25 Ianuarie 2025, 21:08)
Domnul Isus Hristos să binecuvânteze pe toate asistentele de la secția de oncologie și doresc din toată inima să poată veni Domnul doctor Lăzărescu Vă doresc multă sănătate tuturor doctorilor din spitalul județean Slobozia judetul Ialomița și Domnul Isus Hristos să vă poate de grijă ❤️❤️❤️❤️
(15 Aprilie 2018, 16:05)
Afirmatiile negative se fac in baza experiențelor trāite ☝sunt curioasa din cale afara de ce majoritatea cadrele medicale de pe oncologie trântesc si bufnesc,vorbesc urât pacientilor,intra pe sectie cu fetele acre,etc.in urma studiilor efectuate si a profesiei alese nu asa trebuie sa va purtati cu bieții de ei ...nici nu vreau sa-mi mai amintesc prin ce am trecut cu mama,Dumnezeu sa o ierte.Rusine sa va fie.Rusine mare ruines.Daca nu am filmat si nu am mers mai departe a fost pt ca i-am promis ca nu o sa fac nimic din ceea ce nu-si doreste.mentionez ca sunt cadru medical,stiu ce presupune si nu aveți nici o scuza.daca v.ati gresit cariera nu este vina nimănui.este un vis urât la voi acolo si totul din vina unora.
(18 Februarie 2018, 21:06)
La oncologie multi ani (12-15)in urma era un grup de asistente medicale foarte bun acum au ramas foarte putine din acel grup, cele noi lasa de dorit, asistenta sefa daca o putem numi asa este una care tipa,fumeaza pe sectie, vrea tot timpul spaga ( invatata de seful de sectie care si el are un carater de om fara suflet) nu vine la servici in tura de noapte dar indemnizatia o primeste, curatenia si organizarea in sectie lasa de dorit.... Oare nu poate fi schimbata din functie acesta persoana?
(18 Februarie 2018, 14:11)
Andreea...cine esti tu de faci asemenea afirmatii?De ce nu vii tu sa vezi ce se intampla acolo atat noaptea cat si ziua?E regretabil ca exista oameni ca tine...e regretabil ca munca...determinarea si profesionalismul nostru nu sunt suficiente pt a schimba o imagine gresit inteleasa a profesiei de asistenta!
(18 Februarie 2018, 12:21)
D-na dr Burdeniuc a plecat definitiv la munca in Franta .
(18 Februarie 2018, 11:31)
@andreea. TU ZICI ADEVĂRUL!! NU CREDEA NIMENI IN ASEMENEA MINCIUNI. NU NUMAI LA ONCOLOGIE, DAR ACOLO E CEA MAI MARE DRAMĂ TOTUȘI!!!
(17 Februarie 2018, 23:21)
La oncologie e vai și amar...asistentele se încuie noaptea in cabinet iar pt a nu fi deranjate , trag in fața ușii căruciorul de metal..pacientii , însoțitorii stiu foarte bine astea ..nu e valabil articolul decât în imaginația voastră!
(20 Februarie 2017, 10:12)
va rog din suflet am si eu nevoie de numarul doamnei doctor burdeniuc.va rog din inima am o problema cu tatal meu si vreau sa vb cu domna doctor
(29 Octombrie 2014, 00:25)
dr. Burdeniuc este o profesonista dar si un dr. cu care poti sa-i spui ce te doare si te sfatuieste ce trebuie , fara nici o pretentie
(23 Februarie 2014, 09:17)
@Vali Și totuși nu știi să faci injecții!? Ia mai gândește-te, poate...Tu, cu iPad 4, să nu știi să faci injecții!? Posibil așa ceva? Nici să nu-ndrăznești să treci pe Centură!
(22 Februarie 2014, 23:59)
@Valentina. Nu era atât de grav dacă ai fi fost ,,el". Cu vocabularul ăla și cu faptul ca ești ,,ea"....aduci mult a ,,centuristă". Și mai ești și un pic idioată. Repet. Nu lucrez in spital și nu știu să fac injecții.
(22 Februarie 2014, 11:27)
@Vali Eu sunt Vali-ea! iPad 4 e învechit. Ești depășit demult. Mai fă niște injecții, la domiciliul pacientului!
(21 Februarie 2014, 22:52)
Apropo de ,,săracule de Bărăgan" și ,,tastatură cu diacritice" ,eu scriu cu un IPad 4. Ai văzut măcar vreodată unul ?
(21 Februarie 2014, 22:42)
Stăm de vorba cu un alt șobolan . Și ăsta se ascunde in spatele pseudonimelor . Cum dracu te cheamă? Diacritice trebuia să folosește tu in post-ul tău semianalfabetule(o). Nu știu dacă ești un EL sau o EA, de acolo paranteza. Nu despre mine e vorba in articol și in nici un caz despre un hemoroid ca tine. Nu am scris aici pentru cei care între partide de autosatisfacere (așa cum ești tu de exemplu)butonează pe site-uri și scriu ce le vine prima dată in neuron. Care este legătura ta cu situația? Despre ce vorbim? Acum chiar îmi doresc să experimentez pe tine și pe cei asemeni ție. Și nu doar injecții. După vocabular nu îmi dau seama dacă ai trecut de majorat, dacă ți-au trecu coșii, dacă încă te mai trezești dimineața că ai ejaculat involuntar in chiloți(dacă ești băiețel bineînțeles). Aici vorbim despre OAMENI. Despre persoane care văd murind alte persoane. Despre drame,aduse de aceste fete in casele lor. Care e locul tău in poveste ?
(21 Februarie 2014, 19:30)
@vali: bă hermafroditule, care ești un EL! Vali e și nume de damă! Dar tu ai o tastatură de doi bani, săracule de Bărăgan! Nu știi să faci injecții că ai fi luat și tu un ban cinstit, îți puteai cumpăra o tastatură cu diacritice, șef al proștilor!