REPORTAJ

Școala de la biserică

Iulian Mârț are 25 de ani și a venit în Slobozia vara trecută. Din noiembrie însă, alături de 40 de voluntari adolescenți a deschis un after-school gratuit pentru copiii din cartier. Copiii vin de două ori pe săptămînă aici, socializează, se joacă, își fac temele... Și, ce e mai important, uită pentru cîteva ore de problemele pe care le au. Sînt copii frumoși și cuminți care, prin puterea exemplului, au o nouă șansă în viață. Iar ușa after-school-ul «Educația dă viață» este întotdeauna deschisă pentru cei care se hotărăsc să bată...

O idee minunată și 40 de voluntari
Iulian Mârț a venit la Slobozia tocmai de la Iași. E cantor și cîntă la Biserica Catolică din Slobozia. Însă marți și vineri, în fiecare săptămînă, devine profesor. În luna noiembrie a anului trecut a decis să organizeze un after-school pentru elevii din cartier. «Am văzut că biserica are spațiul ăsta liber. Și atunci am spus să îl folosesc cumva... M-au înțeles și așa am început. Am fost la centrul de asistență socială și am cerut o listă cu copiii care pot fi ajutați. Și apoi am fost aici, în cartier, la blocurile SACO... Am vorbit cu părinții și aceștia au fost foarte receptivi. Iar acum avem deja 4 luni de cînd facem asta!». Iulian are ochii luminoși și un zîmbet care îți face ziua mai bună. Se mîndrește cu dotările școlii sale! Un proiector, o sală IT, tablă ca la școală... Dar cel mai mult se mîndrește cu cei 36 de elevi ai săi, care nu chiulesc niciodată pentru că i-a ajutat să descopere că școala poate fi și folositoare și distractivă. «Vin aici după amiaza, pe la două jumate... Pînă la trei se joacă, socializează... Apoi le oferim o gustare, ceva dulce, mă rog... Iar la trei și jumătate încep temele. Lucrează o oră pentru a doua zi, iar apoi facem recapitulări. Pentru că majoritatea lor au rămas în urmă cu școala. Și încercăm să-i aducem pe linia de plutire!» ne explică el. Iulian nu e singur. Are peste 40 de voluntari, elevi de liceu, care îl ajută în efortul său. Daniel e doar unul dintre ei. Ne povestește cum a început totul: «Într-o zi a venit Iulian la școală și mi-a spus cu ce se ocupă. Am fost de acord, am dat un interviu, am trecut testul și am venit aici...». Diana are 17 ani și este și ea voluntar. O întrebăm dacă responsabilitățile nu sînt prea mari și cum reușește să se facă ascultată: «Nu e greu dacă știi să le vorbești. Important, cred eu, e să găsești un fel de a comunica cu ei. Sînt copii care au nevoie de sprijin dar, mai ales, au nevoie de atenție!» spune ea.

Copilărie dulce-amară
Vineri, puțin după 14,30, curtea interioară e plină de copii. De la prichindei de-o șchioapă în uniforme, la elevi de liceu mai înalți decît Iulian. Sînt relaxați și veseli, civilizați și atenți unii cu ceilalți... o lume total diferită de cea din curtea școlilor, de șabloanele stradale cu care ne-am obișnuit. Gabriel are 10 ani și vine aici de cînd s-a deschis școala. «Vin aici și îmi fac temele cu copiii de la mine din bloc. Pot și acasă, dar acasă mai greșesc... Aici le fac bine!». Marcel are 14 ani și nu mai merge la școală de 3 ani, de cînd i-a murit tatăl. Vine, în schimb, aici: «Mă învață fetele, mai învăț și singur. Ele spun că sînt un elev de 9 și că pot să fiu și de 10, dacă învăț!». În glasul lui Marcel simțim durere. Un destin irosit prea devreme. Andreea are și ea 10 ani. E îndrăzneață și vorbește singură despre ea. «Eu sînt clasa a IV-a C. Eu am învățat aici să mă port frumos cu copiii, să nu ne batem și să învățăm la școală. Mie îmi place aici, că am făcut o scenetă în care am avut rolul fetiței. Aăăă... Atîta!». Copiii se plictisesc repede de noi și se întorc la ale lor. În sala de joacă este instalată o masă de tenis, un joc de fotbal... Peste tot sînt risipite puzzle-uri pe jumătate făcute... Plecăm înainte de ore, cu sentimentul că am descoperit un loc unic, unde copiii își pot recupera copilăria și primesc șansa unui viitor mai bun. «Este un spațiu deschis. Oricine este binevenit. Să sprijine inițiativa noastră sau să se bucure de ceea ce oferim. Acesta este doar un început, ne place să credem. În lunile următoare sperăm să reușim să ajungem și în mediul rural. Vrem, pentru început, să promovăm o campanie împotriva violenței!» ne mai explică Iulian Mârț.

5 Martie 2014, 10:10 (5560 vizualizări - 2 comentarii)

Taguri: Slobozia școala de la biserică Iulian Mârț

Comentariile cititorilor:

oricine:
(6 Martie 2014, 08:27)
Si inca nu s-a dus sanepid-ul peste ei, inspectoratul scolar, autorizatii chestii?? ca in romania cand vrei sa faci ceva bun de regula de pomenesti cu o sleahta la usa care cer si cer, de regula.... bani!

miki:
(6 Martie 2014, 07:57)
O initiativa generoasa izvorita din altruism. Si dragoste de copii. Daca in campania asta includeti si violenta impotriva animalelor o sa fie doua dintr-o lovitura.

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

Școala de la biserică

Comentariile cititorilor:

Lasă un comentariu: