EVENIMENT
Sărbătorile Sloboziei, un bîlci de provincie
Cea de-a XIV-a ediție a Sărbătorilor Sloboziei a confirmat, indubitabil, o realitate greu de cosmetizat. Slobozia este doar un tîrg de provincie și, în pofida eforturilor organizatorilor, nu va reuși să depășească curînd acest statut. Aceasta este jumătatea goală a paharului. Cît despre jumătatea plină, anul acesta ea a fost umplută cu... apă de ploaie!
Evenimente multe, slobozeni puțini La prima vedere, Sărbătorile Sloboziei au reunit tot ce are mai bun orașul. De la spectacole de copii la evenimente sportive și de la evocări documentare la conferirea titlului de cetățean de onoare, nimic nu a fost uitat, iar edilii orașului a făcut tot posibilul pentru a demonstra că Sărbătorile Sloboziei reprezintă un demers necesar și justificat în viața orașului. Și, pe alocuri, toate aceste «demonstrații de forță» ale administrației locale au dat roade. Părinții s-au putut bucura de recunoașterea performanțelor copiilor, sportivii au fost aplaudați pentru reușitele de peste an, Consiliul Local a demonstrat că se implică activ în viața orașului, iar cei interesați de viața culturală s-au bucurat de dovezile, e drept, timide, că aceasta există. Din păcate, ca și la alegerile din 25 mai 2014, majoritatea slobozenilor au refuzat să participe la Sărbători, iar declarația lui Anton Gruia, unul dintre slobozenii care a ales în mod deliberat să ignore manifestările de la sfîrșitul săptămînii trecute, este edificatoare pentru starea de spirit generală. «Am ales să fug de ele. În fiecare an e la fel. Nu le critic, dar nici nu e ceva de lăudat. Pur și simplu, nu îmi pasă. Așa cum nici lor nu le pasă de mine și de noi toți în restul timpului. Și să nu-mi cereți să vă spun de ce, că nu v-ajunge ziarul ca să scrieți tot ce vă spun!» ne-a declarat acesta.
O nouă locație, aceeași situație Dacă evenimentele organizate de administrația locală au beneficiat de o prezență modestă, cele publice au fost... un fiasco bine organizat. «Vă invit să ne bucurăm împreună de manifestările organizate cu acest prilej și să petrecem, cu mic, cu mare, clipe de neuitat într-un cadrul special» a declarat Alexandru Stoica în pliantul manifestărilor. Dar, de la declarații la realitate, drumul a fost mai lung decît și-au închipuit slobozenii amatori de «clipe de neuitat». Exilate la marginea Sloboziei, dincolo de bazinul olimpic, pe un teren viran amenajat în grabă, cele 3 zile de evenimente populare au avut de luptat cu ploaia, noroiul, o sonorizare execrabilă (aprecierea nu e a noastră, îi aparține lui Dumitru Fărcaș, vedeta serii de vineri, 30 mai 2014), dar mai ales cu fumul înecăcios al grătarelor de mici. Deși spațiul a fost suficient, iar organizarea acceptabilă, senzația de bîlci de provincie despre care vorbeam nu a putut fi ștearsă în niciun fel. Și, iarăși nu o spunem doar noi, ci și sute de slobozeni care au avut curiozitatea de a vizita locația. Însă cea mai bună dovadă o reprezintă declarația lui Victor Gojda, patronul uneia dintre comediile instalate aici: «Pe o scară de la 1 la 10, bîlciul ăsta e cam de nota 3. Poate și mai puțin. Și nu doar pentru că nu am cîștigat eu destul. Că a fost ceva lume, nu mă plîng. Dar așa, ca atmosferă, ca organizare. Nu e cum trebuie, lipsește ceva... Nu știu să vă spun ce, că nu e treaba mea. Dar de-aia nu vine lumea, vă spun eu, că am văzut sute ca astea!».
Sărbători fără paradă a porturilor populare
Sabotat de Codul Portocaliu abătut deasupra orașului, Festivalul Internațional de Folclor «Floare de pe Bărăgan» a fost, practic, invizibil. Vineri, 30 mai 2014, în fața scenei din apropierea bazinului olimpic, doar oficialii și ansamblurile invitate au rezistat cu stoicism ploii.
O paradă ratată Anul acesta, Slobozia a ratat tradiționala paradă a porturilor populare. Anunțată pentru vineri, la orele 18,00, parada ansamblurilor folclorice invitate la Festival a fost sabotată de o ploaie care nu se mai oprea. Invitații, veniți din Macedonia, Bulgaria, Belgia, Olanda, Turcia și România, au urcat totuși pe scena Festivalului, în fața a nici 50 de spectatori. «Este păcat, pentru că anul acesta a venit un ansamblu din Belgia, foarte frumos, impresionant... Și, de asemenea, este de urmărit și ansamblul din Olanda, foarte bun, aș spune chiar excepțional. Evident, nici ceilalți nu sînt mai prejos, dar aceștia mi-au plăcut mie foarte mult» a declarat legat de calitatea spectacolelor prezentate Cristian Obrejan, directorul Festivalului «Floarea de pe Bărăgan».
Olandezii zburători Laura WiRabet este managerul general al trupei «Folklor Dansemble Amersfoort» din Amersfoort. Trupa pe care o reprezintă oferă spectacole de peste 40 de ani, iar Laura se află pentru a doua oară în România: «Am mai fost aici din 1998. Sînt mulți ani, aproape 20! Atunci am participat la un festival la Pitești. Am amintiri foarte frumoase din România și mă bucur că am revenit și că pot observa schimbările bune care au apărut de atunci. E o țară nouă acum, chiar dacă progresele apar încet!». Deși plouă mărunt, mocănește, Laura WiRabet nu se plînge de condiții. Zîmbește și suportă cu stoicism: «Scopul nostru este acela de a conserva și salva muzica și dansul tradiționale. Oferim spectacole în întreaga Europă și am dansat în foarte multe țări de-a lungul acestor ani!». Trupa dansează mazurca, dansuri scoțiene, vals... Și o face, într-adevăr, impresionant. «Ceea ce vedeți este inspirat din dansurile aflate la granițele culturale ale țărilor europene. Sînt dansuri aflate între Europa de Est și cea de Vest, foarte departe de ceea ce oferă, de exemplu, tradiția dumneavoastră, dar, într-un fel, foarte aproape...».
Ca la bîlci, la nimeni
Bîlciul e tot în fața scenei, pe două cărări, cea din dreapta, cum te duci, e cea cu vad, că are vedere la scenă. Bîlciul începe la doi pași de scenă, lîngă taraba cu porumb fiert. E scump, dar nu-l poți rata. La 10 pași distanță încep micii. Pe partea cu vadul, sînt 2,5 lei și fac mai puțin fum, că e grătarul special. Pe partea cealaltă costă 2 lei și sînt cruzi. Berea e 3 lei pentru cine întreabă, comediile sînt pentru toate buzunarele, dar nu se înghesuie nimeni. Maria e țigancă și vinde baloane cu heliu. Îi merge prost! «În trei zile, cinci sute de mii. Niciodată nu a mers așa de prost!». Ceva mai multă mișcare e la «mașinuțe» și la «mingiile cu care mergi pe apă». Dar e scump, costă 10 lei. E drept, și clienții sînt puțini. «E puțini tare, taică. Nici n-are de un’ să fure!» ne explică un coetnic care vinde bilete de papagal. Și biletele de papagal sînt scumpe, nu și le permit decît bărbătușii însoțiți de fete tinere, în colanți leopard. Pe partea cu vadul lumea trece și se întoarce, pe cea fără doar se rătăcește, din întîmplare... Și tot acolo, doi bucureșteni tineri, veniți la bîlci cu tricouri inscripționate, se bat de muște și privesc cu jind la clienții altora. Cînd și cînd, un client cu degetele soioase de mici, vine și încearcă calitatea tricourilor... Apoi pleacă. Comersanta care vinde haine de piele se jură că n-a vîndut nimic două zile și face reduceri de pînă la 40 la sută. Nici așa nu cumpără nimeni. Berea la cutie e rară, dar tot n-o cumpără nimeni. Într-un colț, doi vlăjgani cu ochii iuți pîndesc buzunare. Copiii cer vată pe băț, bunicii cer acasă. Singurul loc unde e mereu coadă e «la lanțuri», pentru că e mai ieftin, doar 5 lei. WC-urile ecologice sînt insalubre și nimeni nu se înghesuie la ele. Preferă păduricea din apropiere... Apă curentă nu e nicăieri, nici canalizare. Resturile se aruncă pe jos, iar la mese se așează următorii clienți. Fără așteptări, fără pretenții... Cînd și cînd, organizatorii anunță ce urmează pe scenă. Fărcaș face eforturi disperate să învingă sonorizarea defectuoasă, Paula Seling miorlăie niște melodii languroase care mai mult plictisesc, iar Trăistariu nu mai vine deloc. Dacă ești slab de inimă, coetnicii sînt mulți și te sperie, dacă nu-i bagi în seamă înseamnă că ești miop. Polițiști sînt peste tot, dar nu-i vezi niciodată cînd ai nevoie. După o jumătate de oră de staționare, indiferent unde, timpanele devin iritate de la zgomotul boxelor, plămînii te ustură din cauza fumului, iar aversele de ploaie întregesc tabloul. După un sfert de oră regreți că ai venit, după o jumătate de oră ai picioarele ude, după o oră chemi taxiul, ca să scapi mai repede... Dacă reziști mai mult, înseamnă că bîlciul Sărbătorilor Sloboziei a fost și pentru tine!
3 Iunie 2014, 18:15 (17561 vizualizări - 34 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(3 Iunie 2014, 21:06)
carcotasiiiiiiiiiiiiii !
(3 Iunie 2014, 20:31)
Termenul corect pentru a descrie acest eveniment este "tiganie",unde termenul are sens peiorativ fara a aduce vreo ofensa "tiganilor" din lumea intreaga.
(3 Iunie 2014, 20:22)
Am fost...am vazut cum peste 70% din comercianti sunt rromi sadea,fuste,palarii tot tacamul...pe jos de mers cu copilul nici gand,macadam ca la raliu...rromii cu baloane si alte prostii te impresoara din toate partile...Am stat 1 ora,am mancat 2 din 5 mici cruzi si slinosi...am plecat acasa si nu mai trec pe acolo.
(3 Iunie 2014, 20:14)
Sărbători țigănești! Bani aruncați! Ce nu se putea face cu acei bani, în Slobozia! Trebuie renunțat, e o jignire pentru cei educați!