REPORTAJ

Cununiile de aur ale orașului

În fiecare an, în cadrul Sărbătorilor Sloboziei, autoritățile locale omagiază cuplurile care au împlinit 50 de ani de căsnicie. Anul acesta, și-au serbat «cununia de aur» douăsprezece cupluri. Timp de o jumătate de veac, neștiute de nimeni, destinele lor s-au împletit cu destinul orașului. Iar joi, 29 mai 2014, preț de o clipă, ele au devenit publice...

Douăsprezece cununii, douăsprezece destine
Oficierea cununiilor este fixată pentru orele 15,00, în «Casa Căsătoriilor» de la parterul Primăriei Slobozia. Cuplurile stau cuminți, pe scaune, ascultînd predica oficială. Sînt dovada vie că bătrînețea poate fi, atunci cînd ai pe cine te sprijini, frumoasă și demnă. Doamnele își șterg discret lacrimile cu colțul batistei, domnii le înghit cu noduri cît pumnul. Vocea primarului zumzăie supărător peste toți și toate. «Vă doresc multă, multă sănătate! De restul vă ocupați dumneavoastră... Dar sănătate vă urez eu. Și, dacă e nevoie, dăm și o hotărîre de consiliu și vă oblig să o luați...». După discursurile oficiale se desfac sticle de șampanie, se ciocnesc pahare. Cuplurile plîng și rîd, și plîng iar... Cincizeci de ani de căsnicie înseamnă mult, mult de tot! Au fost doctori, profesori, ingineri, simpli meseriași. Au avut bucurii, au trăit drame, au crescut copii și pe unii dintre ei i-au înmormîntat cu inima frîntă. Acum se țin de mînă și nu-și cred ochilor că au avut atîtea zile, că Primăria și-a adus, în sfîrșit, aminte de ei și că le omagiază vîrsta și puterea și virtutea de a fi rămas alături unul de celălalt.

Dobrița și Ion, Maria și Ion
Dobrița și Ion Frățilă sînt primii din dreapta. El a fost tinichigiu, ea a lucrat «la covoare». S-au căsătorit la primărie pe 22 iunie. Și au făcut cununia religioasă în octombrie. Pe 14 octombrie 1964! Se țin de mînă și răspund cuminți la întrebări. Ea în locul lui și el cînd ea tace: «Sîntem crescuți aici în oraș. Am prins orașul de cînd erau case peste tot. Am avut bucurii în viață, pentru că am avut patru copii. Eu cînd mă rog la Dumnezeu, așa mă rog: patru copii, patru bucurii. Iar secretul unei căsnicii așa lungi, ca a noastră e să iertăm, să răbdăm și să tăcem. Că nu degeaba se spune că tăcerea e de aur. Iar eu am știut să tac cînd a vorbit el, iar el a făcut la fel cînd am vorbit eu. Că dacă nu știi să taci, focul se încinge și apele se tulbură, în loc să se limpezească. Că Dumnezeu de-aia nu împreunează oameni la fel, ci ne împreunează diferiți, după cum numai El știe!». Lîngă ei, Maria și Ion Țuțuianu plîng. Plîng un fiu pierdut în urmă cu 20 de ani. Îl plîng mereu, pentru că anii nu au ostoit nici durerea și nici lacrimile. «De-atunci ne-am retras din lume. Un an de zile nici n-am ieșit din casă. Ne e greu, mereu ne e greu cînd ieșim. Pentru că ne amintim de el! Era tînăr, era frumos, era viața noastră. Mai avem o fată, o iubim, dar durerea sufletească n-o să dispară niciodată!» ne spun. Douăsprezece cupluri, douăsprezece destine...

Un exemplu de împreună-viețuire
Cununiile de aur se reînnoiesc la Catedrala Episcopală din Slobozia. Preoții resfințesc verighetele, cuplurile privesc în golul memoriei, peste timp, acum 50 de ani. Slujba e vie și ziditoare. Iar cuvîntul de mulțumire al părintelui Dragoș Stanciu, pildă pentru toți, acum și în veac. «Cincizeci de ani înseamnă o istorie. S-au schimbat nații, s-au întîmplat războaie, s-au modificat regimuri... Dar există și un timp al lui Dumnezeu, discret. Un timp care nu apare în ziare, nu se dă la televizor, nu intră în programele Guvernului... Este timpul care se trăiește în credință, în pacea familiei. Este timpul pentru dragostea de mamă, pentru necazurile de fiecare zi, grija pentru copii și nepoți. (...) Două lucruri se sfințesc prin definiție: Biserica și casa omului! Acestea două, de fapt sînt una, comuniunea lui Hristos! Noi trăim o vreme destul de tulbure. Se vorbește destul de ușor despre familie, ba chiar despre renunțarea la familie. Și dacă noi, copiii noștri, nu privesc la domniile voastre cu cuviosul, cuviinciosul respect și admirație ne vom pierde... Pentru că uităm ceva! Tot ce este bun și frumos se învață în familie. (...) Dacă ar fi să cugetați, cincizeci de ani n-au fost numai veseli, au fost plini de încercări, plini de ispite, plini de greutăți... Dar duhul lui Dumnezeu v-a ținut pe domniile voastre împreună și v-a adus înaintea noastră ca pildă de frumoasă împreună-viețuire și exprimăm acuma în numele Bisericii recunoștința pentru că familiile dumneavoastră sînt cele care au dat stabilitate Bisericii și neamului nostru!». (A. PANAIT)

9 Iunie 2014, 09:50 (5711 vizualizări - 1 comentariu)

Taguri: Slobozia cununie de aur

Comentariile cititorilor:

slobozeanu:
(16 Iunie 2014, 17:04)
Frumos gestul primariei, sincere trairile sarbatoritilor, foarte frumos articolul. Tuturor, din suflet, FELICITARI!

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

Cununiile de aur ale orașului

Comentariile cititorilor:

Lasă un comentariu: