REPORTAJ
La masă cu directorul Spitalului Județean...
Mîncarea de la spital e cea mai proastă din tot orașul! Bolnavii spun că e așa de cînd e lumea și va fi la fel pînă la sfîrșitul ei, că doar nimeni nu vine la spital ca să mănînce. Directorul Spitalului Județean de Urgențe din Slobozia susține însă că o poate mînca. La fel și angajații care o gătesc! Dacă el poate, putem și noi. Așa că am acceptat invitația la masă a managerului interimar al Spitalului Județean din Slobozia, Adrian Berbece.
Drumul spre iadul culinar e pavat cu bune intenții
Știți ori nu știți, la spital se poate mînca și dacă nu ești internat și bolnav. O masă de prînz, de exemplu, costă 3,5 lei. Felul unu și felul doi! De desert nu poate fi vorba la banii ăștia... Dar directorul Spitalului Județean de Urgență Slobozia, Adrian Berbece, susține că se poate. Așa că i-am acceptat invitația, într-o zi de vineri, pe la orele 13,00. Cei 3,5 lei i-am plătit la casieria unității medicale, jos, la parter. Și noi, și el. «Sîntem ultimii care plătim masa la prețul ăsta. De luni, voi propune Consiliului de Administrație mărirea tarifului la 5 lei!» ne explică cît de norocoși sîntem, Adrian Berbece. Cantina e la etajul I. Ca să ajungi acolo trebuie să treci de cerberul care păzește parterul, să ignori agitația de la I și... să nu te iei după miros, ci să întrebi pe cineva de-al locului. Dincolo de ușă, e o altfel de lume. Lăsăm pe mîna dreaptă liftul care transportă mîncarea între etaje și intrăm direct în bucătărie. E aceeași de cînd a fost dat în folosință spitalul. Cazane vechi, plite uzate, miros de mîncare la cazan, igrasie, vopsea coșcovită pe pereți. «Ultima oară am renovat în 2012, dar nu e suficient. Spațiul ăsta trebuie renovat din temelii, recompartimentat... Din cauza diferenței de temperatură, apare igrasia. Degeaba luptăm cu ea. Fără un sistem de ventilație modern, nu vom reuși nimic!».
O masă de prînz la 3,5 lei
Simion Christor mestecă într-un cazan de inox, uriaș. Are 54 de ani și muncește aici din anul 1990. E evident că nu ne place, dar nu are încotro și ne răspunde la întrebări: «Azi e vineri, facem mai puțină mîncare... La comun, am avut 120 de porții. Dar am făcut mai multă, ca să se ajungă. Eu zic că e bună, că de-aia o facem!». Sala de mese pare ruptă dintr-un film. Doar fețele de masă, albastre și roșii blochează senzația de panică transmisă de creier. Dar, dacă directorul spitalului poate, putem și noi. Ciorba este de oase, cu orez. Nu miroase în niciun fel, dar e fierbinte. Ne-o servește doamna Mariana. O întrebăm dacă putem mînca aici și fără directorul Spitalului: «Cum să nu!? Păi, vin oamenii, să știți... Unii sînt clienți vechi, semn că le place. Noi așa spunem, că facem cea mai bună mîncare!». Ne întoarcem la ciorbă. Sîntem lași, așteptăm ca directorul Spitalului să guste primul. «Sînt multe lucruri mai importante decît mîncarea. Avem de ales între a asigura o hrană mai scumpă și medicamente. Dumneavoastră ce ați alege?». Tăcem, fiindcă am auzit că și tăcerea e un răspuns. «Uite, ciorba asta. Oasele din ea costă 7,5 lei kilogramul! Nu e bună!? E bună! Chiflele știți cît ne costă? 7 bani una! Unde mai găsiți un preț de cost ca ăsta?». La întrebarea asta am ști să răspundem, dar preferăm să tăcem din nou. Chiflele sînt fierbinți și dau gust ciorbei. După ciorbă, urmează fasolea. E goală și nu are gust de nimic. Dar poate fi mîncată. Directorul Spitalului se scuză și o dă la o parte. «Mă iertați, am ciugulit cîte ceva mai devreme. Nu prea mi-e foame!». După masă, doamna Mariana ne oferă și un dulce, din partea casei. Dulcele e ireproșabil. Salam de biscuiți!
Pledoarie pentru o ciorbă mai bună
În drum spre ieșire, Adrian Berbece ne explică situația. «Știm că nu e perfect. Dar sîntem obligați să facem alegerile în funcție de priorități. Soluția pentru o calitate mai bună a mîncării la spital o reprezintă investițiile. Dar noi nu ne permitem în acest moment o investiție. Dar nu sînt bani... Doar prin intermediul sponsorilor, ori printr-o investiție privată, am putea schimba ceva aici. Noi ne dorim acest lucru și sîntem dispuși să facem tot ce ține de noi pentru a reuși!». Ne despărțim prieteni, că doar am pătimit la masă împreună. În fața Spitalului, pe una dintre bănci, doi bolnavi, colegi de salon, se bucură de toamnă. Ion Matei a lucrat la Metrou, în București, a prins Mineriada și a încasat bastoane pe spinare, alături de studenți, că ăia băteau tot ce mișca. «Poate că de la ăia mi s-o trage, că am ajuns la spital paralizat de la mijloc în jos... Acum sînt mai bine, slavă Domnului. De mîncare, ce să vă spun?, e rea. Am avut și noi ciorbă azi, dar era o apă colorată, cu urme de roșii în ea. Dar am mîncat-o, că eu sînt din Smirna, cine să vină la mine în fiecare zi? Chifla a fost bună, proaspătă, am auzit că o fac aici...». Pe colegul de bancă îl cheamă Gheorghe Niță și a lucrat și el la București, la Casa Poporului. L-a văzut pe Ceaușescu de-aproape, cum ne vede pe noi. Venea în fiecare zi să urmărească stadiul lucrărilor, că voia să fie numai ca el: «De aici am mîncat o singură dată, niște piure cu un ou deasupra, că mi-a fost poftă... Altfel nu e de mîncat, am avut 7 zile la rînd legume mexicane, dar eu sînt de-aici, de-aproape, din Amara... Cînd nu mai pot să rabd, sun și îmi aduce mîncare de-acasă. Mai am o săptămînă și gata, scap! Îmi dă drumul acasă...».
30 Septembrie 2014, 10:20 (8198 vizualizări - 7 comentarii)
Scrisoare deschisă pentru ialomițeni
Plîngeri penale ÎMPOTRIVA Spitalului Slobozia
Spitalul Județean de Urgență, singura clădire «inteligentă» din România
Comentariile cititorilor:
(8 Octombrie 2014, 08:35)
Superb articol. Felicitari autorului!
(4 Octombrie 2014, 16:18)
domnu derector a mancat pe bune la pietricele imediat ce a plecat de la spital .
(4 Octombrie 2014, 11:58)
Algocalmin nu bun. Uneori buba. Olaru nu mai doneaza legume? Nu s-a facut castravetele anu asta?
(4 Octombrie 2014, 10:38)
la bucataria spitalului se face separat mincare si pentru doctori, sa vedeti ce buna este
(3 Octombrie 2014, 12:57)
Ciorba din farfuria ce se afla in fata Domnului Director arata chiar bine.Fotografiati ciorba din farfuria pacientului.Uneori acea zeama,care se numeste ciorba sau supa,este vinata la culoare.Degeaba va pune Domnul Director sa alegeti intre o mancare mai buna si medicamente,ca spitalul tot are o lipsa acuta de medicamente.Un exemplu:incepi tratamentul cu un antibiotic unui pacient,care ar trebui administrat cel putin 7 zile,ca dupa 3 zile nu mai exista in farmacia spitalului si trebuie sa-l inlocuiesti cu alt antibiotic mai slab ca efect.Uneori nu exista nici macar algocalmin.Dar pentru orice neajuns al spitalului Slobozia exista un motiv sau un vinovat.
(2 Octombrie 2014, 10:47)
ar fi bine sa plantati citeva camere de luat vederi prin preajma bucatariei si o sa vedeti unde se duc alimentele!!!!!!!!!!!!?????????????????????
(1 Octombrie 2014, 23:13)
NU O MAI INVARTITI AIUREA CU POVESTITU ....AICI SE MANANCA FOARTE BINE DAR NU NOI O APRECIEM CI ...PORCII. ADICA PAPAM NUMAI laturi. FEREASCA DOMNU SA NU AI FAMILIA APROAPE SI SA FII SI INTERNAT IN SITAL CA TOT IN SPITAL AJUNGI .