REPORTAJ
AZORICA
De zeci de ani, iubitorii de cîini din Slobozia reclamă abuzurile autorităților locale. Anul trecut, obligată de reglementările legislative în vigoare, Primăria Slobozia a reușit să înființeze un serviciu de ecarisaj «ca la carte» și să angajeze un medic veterinar care să gestioneze din punct de vedere medical activitatea adăpostului pentru cîini din incinta DADP Slobozia. Numărul adopțiilor rămîne însă infim, deși procedura este suportată de către municipalitate.
Cîinii noștri cei de toate zilele
Adăpostul pentru cîini din incinta Direcției de Administrare a Domeniului Public Slobozia este la marginea orașului, în spatele Penitenciarului. Investiția (mai exact termopanele cu care a fost înzestrat adăpostul!) a suscitat, la momentul inaugurării, vii polemici. Apoi, acestea s-au stins, iar activitatea de ecarisaj a fost ignorată. Doar cînd și cînd, vreo gospodină lăsată fără maidanezul pe care îl hrănește în fața blocului, plînge prin paginile publicațiilor locale acuzînd «criminalii» care i-au luat odorul. Ori, și mai rar, vreun slobozean mușcat înfierează patriotic «neimplicarea autorităților». Miercuri, cînd medicul veterinar Adrian Mocioniu ne-a permis accesul în sala de operații a adăpostului, cîini erau puțini. Vreo 20, cu tot cu pui. Stelică Orășeanu, responsabilul care se ocupă de activitatea din acest stabiliment, susține că situația este sub control, în ciuda opoziției pe care o întîmpină de la cetățenii orașului. «Uite-i! Aicea sînt! Eu i-aș da, dar nu am cui. Nu vine nimeni. Doar cînd și cînd, cîte unul care vrea să-și recupereze cîinele. Altfel rar, rar de tot, vine cineva să adopte un maidanez... Cine știe cum!». Adăpostul e un șir de boxe de beton, curate, dar neprietenoase. Cîinii mai mult schelălăie decît latră și par neajutorați. Nici nouă nu ne dă ghes inima să adoptăm unul. Deși sîntem îmbiați să alegem, că din două în două săptămîni sînt eutanasiați...
Microciparea este singura soluție
Sala de operații a adăpostului e o chichineață de unu’ jumate pe doi, utilată spartan. Pe masa de operații, legată de toate cele patru picioare, o maidaneză cît un iepure este pregătită pentru sterilizare. Adrian Mocioniu, medicul veterinar al adăpostului și președintele Colegiului Medicilor Veterinari Ialomița operează și ne explică în același timp. «În condițiile în care am ști cîți cîini avem în curți, cîți sterilizați, cîți nesterilizați, am putea elabora o strategie adecvată și am putea găși soluții pentru cei nedoriți. Noi, medicii veterinari din Ialomița, avem capacitatea să facem acest lucru. Sînt 50 de cabinete veterinare și alte 50 de cabinete care nu au neapărat specificul asta. Dar cineva trebuie să ne plătească!». Inertă sub efectul anesteziei, maidaneza pe care am decis în gînd să o botezăm Azorica, se lasă sterilizată. Operația costă 40 de lei. La fel și eutanasierea. Pe lîngă aceste costuri, municipalitatea suportă și consumabilele, de la medicamente la bisturiu. La aceste cheltuieli se adaugă costurile de prindere, cazarea animalelor și salariile hingherilor. În total, în jur de 100 de lei. Anual, prin adăpost, trec cam 100 de cîini. Jumătate dintre aceștia se întorc în oraș, jumătate sînt eutanasiați. «Pe termen lung, soluția cea mai bună o reprezintă sterilizarea și microciparea acestor cîini. La Slobozia, microciparea maidanezilor este suportată de către Primărie. La București, de exemplu, adopția unui cîine poate costa pînă la 500 de lei. Aici, practic, e gratis...».
Hingheri și oameni de bine
Azorica dă semne de viață. Doctorul Mocioniu a terminat operația de sterilizare. Asistenta o coase, aproape pe viu. Ne albim. Pe asistentă o cheamă Adreea Popa, are 22 de ani și este studentă. S-a angajat pe perioada vacanței, pentru practică. «Cîinii sînt extrem de rezistenți, nu vă panicați. Uneori, cînd sterilizăm mai mulți, nici nu se trezesc bine din anestezie și fug. Probabil că s-au adaptat mai bine decît ceilalți!». Andreea refuză să exprime o părere pro sau contra eutanasierii. Ea vrea doar să devină medic veterinar pentru că iubește animalele. Păreri au, în schimb, angajații adăpostului. «Dom’le, problema nu sînt cîinii, ci oamenii. Animalul e animal, dar omul e mai rău ca el. Ne înjură, ne scuipă, ne amenință... Iar dacă ajungem, cine știe cum, să îl luăm din fața blocului ori de pe la colțurile unde îi hrănesc, de multe ori nici nu mai vin după ei. Sau vin, fac actele de adopție și le dau drumul înapoi pe stradă!» ne explică unul dintre angajați. Eliberarea unui cîine adoptat în spațiu public reprezintă o încălcare a legii și se pedepsește ca atare. Oamenilor însă nu le pasă. După cum nu le pasă de faptul că, prins cu regularitate în spații publice, cîinele capătă un instinct teritorial și devine agresiv față de ceilalți.
Lătrău este mascota adăpostului. Un maidanez puternic, sur, plin de vlagă. A fost prins undeva prin zona MB-urilor, după zeci și zeci de încercări nereușite. «Tot primeam sesizări. Și de fiecare dată îl ratam. Era un război între noi. Pînă într-o zi, cînd am dat nas în nas cu el... Am tras fără să mai ochesc. A fugit, că îl vedeți cît de puternic e. Și la BRD n-a mai rezistat. S-a așezat pe trepte și așa l-am prins. Acum e cîinele nostru. L-am botezat Lătrău!» povestește Stelică Orășeanu. Acum Lătrău păzește adăpostul și știe de stăpîn. Stelică Orășeanu susține că, atunci cînd este eliberat din lanț, cîinele nu mai pleacă. «Se învîrte prin curte, se gudură pe lîngă toți și se întoarce. Acum asta e casa lui...».
7 Octombrie 2014, 09:20 (80564 vizualizări - 114 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(18 Octombrie 2014, 15:25)
Cea mai mare rata a sinuciderilor provine din rindul medicilor veterinari, chiar mai mare decit cea a medicilor umani. Meserie solicitanta, constiinta incarcata. Acuma, nu ca v-am da idei domnule Mocioniu dar n-ar fi rau sa aveti un tete-a-tete cu propria ordine interioara si sa luati ceva masuri poate va mai calmati spiritele.
(18 Octombrie 2014, 14:43)
Eu drept sa spun si sa recunosc am incercat si cu un copil dar a fost de o mie de ori mai usor cu porcul. Bine, am incercat si cu un barbat si parca tot porcul a iesit avantajat.
(18 Octombrie 2014, 14:36)
Un copil sa cresteti n-ati lua, rati ai dracu. Sa-u un porc.
(17 Octombrie 2014, 16:15)
Nu sint chiar nebuni astia de au animale de companie in casa. Beneficiile sint reciproce, cainele nu ramine niciodata dator. Pisicile au un sindrom al superioritatii dar recupereaza si ele pe plan estetic. Micile inconveniente datorate formei in care au ales sa se prezinte in fata familiei care le-a fost repartizata (zarurile astea nu stii niciodata ce vor) pot fi cu usurinta trecute cu vederea. Doar atunci cind din conturi o sa inceapa sa va lipseasca suspect de multi bani, copiii or sa stea prea mult pe net iar sesiunile de shopping ale nevestei or sa devina prea costisitoare e cazul sa incepeti sa va faceti probleme.
(17 Octombrie 2014, 11:34)
Poti sa-ti parfumezi ma cotarla cu un camion de deodorant ca tot pute. Eu cred ca astia de-si cresc copiii laolalta cu javre sunt bolnavi cu capul.
(16 Octombrie 2014, 16:13)
O sa rasara soarele si pe strada noastra. Cind ne vom scula pe multi ii vom popi. Multi da prosti. Compania noastra de calatorii ofera reduceri substantiale cu ocazia lui Black Friday cel Sfint. Nu insistati. Liniile erotice sint suprasolicitate. Nu uitati ! Sa votati bine.
(16 Octombrie 2014, 15:28)
Uneori slobozenii astia iti provoaca si scirba. Azi am vazut pe usa de la intrarea unui bloc situat intr-o zona centrala a orasului, lipit un afis ingrijit scris pe calculator prin care locatarii erau somati sa tina usa inchisa deoarece ciini maidanezi deosebit de periculosi intra si se posteaza in fata usilor apartamentelor. Imi si inchipui cerberii din iad cum nu lasa oamenii muncii sa ajunga degraba la serviciu pina nu achita obolul. Nu ma indoiesc ca ideea a fost a vreunui pensionar carismatic care spera sa traiasca 100 de ani si dupa aceea sa se reincarneze in ochiul si timpanul orasului. Evident usa era deschisa.
(15 Octombrie 2014, 19:14)
Daca tot sinteti familiarizati cu personajele, sa va povestesc o faza, asta asa ca sa va dati seama de importanta si unicitatea unui hingher criminal cum e cazul lui Costin Bâtă Rece. Intr-o buna zi, Costin era usor abtiguit in cimpul muncii asa cum se intimpla mai de obicei. Domnul Caine Rosu, usor temperamental cum ii era obiceiul, nu-s ce l-a deranjat in atitudinea un pic provocatoare a sus numitului hingher si i-a atras parinteste atentia ca ar fi indicat sa-si reformeze punctele de vedere. Usor iritabilul Costin, tinind cont ca era cam de dimineata pentru a inghiti pe nemestecate observatiile evident diferite de filozofia lui de viata venite din partea sacerdotalului Caine, a sarit cu indeminare si cu o flexibilitate evident scapata de sub control la gitul patriarhului DADP. In mina avea din intimplare un cutit care numai soarta un pic mai atenta in acea clipa a facut sa nu capete o tenta usor insingerata. Toate lucrurile au ramas la locul lor. THE END.
(15 Octombrie 2014, 18:52)
Tot e bine c-au renuntat la metoda practicata pe vremea venerabilului Teodor Stefan aka adevaratul Caine Rosu, pistruiati fi-i-ar nepotii si gainile cotcodacitoare. Aia cu otrava pusa la tomberon de adunau a doua zi maturatorii cohorte de caini destinsi sub efectul anesteziant al furadanului. Dupa cite o sarja de petunii si Begonia cucurbitaceae rasadite la vestitele solarii-mindria vietii lui, mai comitea si cite un canicid stradal de mirare fiind ca n-a apucat vreun copil sau om al strazii sa se delecteze cu parizerul imbibat cu substanta mortala. A scapat ieftin dumnealui si a imbatrinit frumos. S-a eternizat in consiliul local si in amintirea cetatenilor obligati sa asiste la insingeratul carnagiu matinal (capote dixit).
(15 Octombrie 2014, 18:23)
S-a umplut orasul de pechinezi. Timpitii de proprietari lasa catelele sa fete, baga puii pe gitul rudelor, prietenilor, vecinilor, astia se plictisesc repede de onoarea acordata, lasa masculii sa vagabondeze si femelele sa fete la rindul lor si strazile sint pline de Diki, Miki, Piki storciti de masini. Asta atunci cind nu ajung in jurisdictia hingherilor care ii teleporteaza spre eternitate.
(15 Octombrie 2014, 16:44)
Eeee domnu Mocioniu, va era teama c-am uitat de dvs., nu-i asa? Vedeti ce sansa ati ratat? Ce cariera infloritoare ati fi dezvoltat in America? In Germania nu, acolo sa-i lasam pe altii mai prapaditi.
(15 Octombrie 2014, 16:37)
De ce sa adopti unul pe gratis? Dai mai bine o caruta de bani pe unul asa zis de rasa, ca in viata imaginea conteaza, ca sa-l stimulezi pe crescatorul de caini sa mai inmulteasca si altii si pe nesimtitul de proprietar caruia i-a fatat cateaua sa n-o sterilizeze in continuare, in timp ce milioane de caini abandonati sint omoriti anual numai in America, patria sfinta a democratiei, civilizatiei, viselor de tot felul mai ass.
(15 Octombrie 2014, 16:28)
Dar de Laika n-aveti nimic de zis? Cum a atirnat ea acolo singurica la sute de km deasupra Pamintului azuriu, cum a suportat ea temperaturi joase, presiuni mari, imponderabilitate crasa si in final nici n-a mai ajuns acasa si urmasii ei nici macar n-au dreptul sa ia micul dejun intr-un amarit de bistrou.
(15 Octombrie 2014, 16:09)
Trebuie sa scriu de doo ori ca sa ia mesajul odata. Fivar captcha.
(15 Octombrie 2014, 16:08)
Daca nici in Germania nu putem vorbi de civilizatie, la noi ce sa mai zicem: evul mediu luminat. Mi se pare acceptabila si fireasca prezenta lor in cele mai diverse spatii publice atita vreme cit sint considerate membri de familie si au parte de aproape tot atita grija ca si copiii din familia respectiva. Atita vreme cit sint deparazitate, vaccinate, spalate si parfumate, nu vad nici un impediment in a-i avea alaturi intr-un restaurant, mall, coafor, metrou sau tiribomba cu lant. Daca persoanelor cu handicap le este permis accesul cu insotitor canin oriunde, chiar m-as simti discriminat sa nu pot beneficia si eu de o atare inlesnire.