REPORTAJ

AZORICA

De zeci de ani, iubitorii de cîini din Slobozia reclamă abuzurile autorităților locale. Anul trecut, obligată de reglementările legislative în vigoare, Primăria Slobozia a reușit să înființeze un serviciu de ecarisaj «ca la carte» și să angajeze un medic veterinar care să gestioneze din punct de vedere medical activitatea adăpostului pentru cîini din incinta DADP Slobozia. Numărul adopțiilor rămîne însă infim, deși procedura este suportată de către municipalitate.

Cîinii noștri cei de toate zilele
Adăpostul pentru cîini din incinta Direcției de Administrare a Domeniului Public Slobozia este la marginea orașului, în spatele Penitenciarului. Investiția (mai exact termopanele cu care a fost înzestrat adăpostul!) a suscitat, la momentul inaugurării, vii polemici. Apoi, acestea s-au stins, iar activitatea de ecarisaj a fost ignorată. Doar cînd și cînd, vreo gospodină lăsată fără maidanezul pe care îl hrănește în fața blocului, plînge prin paginile publicațiilor locale acuzînd «criminalii» care i-au luat odorul. Ori, și mai rar, vreun slobozean mușcat înfierează patriotic «neimplicarea autorităților». Miercuri, cînd medicul veterinar Adrian Mocioniu ne-a permis accesul în sala de operații a adăpostului, cîini erau puțini. Vreo 20, cu tot cu pui. Stelică Orășeanu, responsabilul care se ocupă de activitatea din acest stabiliment, susține că situația este sub control, în ciuda opoziției pe care o întîmpină de la cetățenii orașului. «Uite-i! Aicea sînt! Eu i-aș da, dar nu am cui. Nu vine nimeni. Doar cînd și cînd, cîte unul care vrea să-și recupereze cîinele. Altfel rar, rar de tot, vine cineva să adopte un maidanez... Cine știe cum!». Adăpostul e un șir de boxe de beton, curate, dar neprietenoase. Cîinii mai mult schelălăie decît latră și par neajutorați. Nici nouă nu ne dă ghes inima să adoptăm unul. Deși sîntem îmbiați să alegem, că din două în două săptămîni sînt eutanasiați...

Microciparea este singura soluție
Sala de operații a adăpostului e o chichineață de unu’ jumate pe doi, utilată spartan. Pe masa de operații, legată de toate cele patru picioare, o maidaneză cît un iepure este pregătită pentru sterilizare. Adrian Mocioniu, medicul veterinar al adăpostului și președintele Colegiului Medicilor Veterinari Ialomița operează și ne explică în același timp. «În condițiile în care am ști cîți cîini avem în curți, cîți sterilizați, cîți nesterilizați, am putea elabora o strategie adecvată și am putea găși soluții pentru cei nedoriți. Noi, medicii veterinari din Ialomița, avem capacitatea să facem acest lucru. Sînt 50 de cabinete veterinare și alte 50 de cabinete care nu au neapărat specificul asta. Dar cineva trebuie să ne plătească!». Inertă sub efectul anesteziei, maidaneza pe care am decis în gînd să o botezăm Azorica, se lasă sterilizată. Operația costă 40 de lei. La fel și eutanasierea. Pe lîngă aceste costuri, municipalitatea suportă și consumabilele, de la medicamente la bisturiu. La aceste cheltuieli se adaugă costurile de prindere, cazarea animalelor și salariile hingherilor. În total, în jur de 100 de lei. Anual, prin adăpost, trec cam 100 de cîini. Jumătate dintre aceștia se întorc în oraș, jumătate sînt eutanasiați. «Pe termen lung, soluția cea mai bună o reprezintă sterilizarea și microciparea acestor cîini. La Slobozia, microciparea maidanezilor este suportată de către Primărie. La București, de exemplu, adopția unui cîine poate costa pînă la 500 de lei. Aici, practic, e gratis...».

Hingheri și oameni de bine
Azorica dă semne de viață. Doctorul Mocioniu a terminat operația de sterilizare. Asistenta o coase, aproape pe viu. Ne albim. Pe asistentă o cheamă Adreea Popa, are 22 de ani și este studentă. S-a angajat pe perioada vacanței, pentru practică. «Cîinii sînt extrem de rezistenți, nu vă panicați. Uneori, cînd sterilizăm mai mulți, nici nu se trezesc bine din anestezie și fug. Probabil că s-au adaptat mai bine decît ceilalți!». Andreea refuză să exprime o părere pro sau contra eutanasierii. Ea vrea doar să devină medic veterinar pentru că iubește animalele. Păreri au, în schimb, angajații adăpostului. «Dom’le, problema nu sînt cîinii, ci oamenii. Animalul e animal, dar omul e mai rău ca el. Ne înjură, ne scuipă, ne amenință... Iar dacă ajungem, cine știe cum, să îl luăm din fața blocului ori de pe la colțurile unde îi hrănesc, de multe ori nici nu mai vin după ei. Sau vin, fac actele de adopție și le dau drumul înapoi pe stradă!» ne explică unul dintre angajați. Eliberarea unui cîine adoptat în spațiu public reprezintă o încălcare a legii și se pedepsește ca atare. Oamenilor însă nu le pasă. După cum nu le pasă de faptul că, prins cu regularitate în spații publice, cîinele capătă un instinct teritorial și devine agresiv față de ceilalți.

Lătrău este mascota adăpostului. Un maidanez puternic, sur, plin de vlagă. A fost prins undeva prin zona MB-urilor, după zeci și zeci de încercări nereușite. «Tot primeam sesizări. Și de fiecare dată îl ratam. Era un război între noi. Pînă într-o zi, cînd am dat nas în nas cu el... Am tras fără să mai ochesc. A fugit, că îl vedeți cît de puternic e. Și la BRD n-a mai rezistat. S-a așezat pe trepte și așa l-am prins. Acum e cîinele nostru. L-am botezat Lătrău!» povestește Stelică Orășeanu. Acum Lătrău păzește adăpostul și știe de stăpîn. Stelică Orășeanu susține că, atunci cînd este eliberat din lanț, cîinele nu mai pleacă. «Se învîrte prin curte, se gudură pe lîngă toți și se întoarce. Acum asta e casa lui...».

7 Octombrie 2014, 09:20 (81211 vizualizări - 114 comentarii)

Taguri: Slobozia dr Adrian Mocioniu adăpost maidanezi

Citiți și:
Mocioniu «door to door»

Comentariile cititorilor:

Gigel:
(15 Octombrie 2014, 13:44)
Bag samă că doar câțiva iubitori de câini îi iubesc cu adevărat. Dintre atâtea comentarii, nu am văzut nici unul care să îndemne la adoptarea lor. Toată lumea îi iubește, dar îi vrea departe.

Un simplu cetatean :
(15 Octombrie 2014, 03:40)
Dar cu caini maidanezi de ce nu se face nimic ? ne latra seara pe strada mai au putin si ne si mananca...Rusine sa va fiee...Rusine !!!

PENTRU CIOCILTEU:
(15 Octombrie 2014, 00:10)
Neicusorule, la mata(le) acasa poti sa-ti urci corcitura si pe masa din bucatarie cand iti iei micul dejun, insa in alimentara, printre rafturile cu alimente, nu este permis cu javre.Tine de civilizatie. Dupa ce ca avem un sistem sanitar la pamant , mai inhalam microbi si de la jigodii?Fi-v-ar cotarlele ale lu lucifer

Sir Conan:
(14 Octombrie 2014, 13:19)
Eu am auzit si de copoiul din Baskerville dar asta nu inseamna ca sint Sherlock Holmes.

Hachiko:
(14 Octombrie 2014, 13:16)
Ati auzit de Hachiko ? Pina si Richard Gere a auzit. Noua ani si-a asteptat zi de zi in statia de tren stapinul sa se intoarca de la munca. Si asta dupa ce acesta decedase in urma unui atac cerebral. A devenit un simbol al loialitatii pentru o intreaga Japonie. Oricare caine ar putea deveni unul daca i s-ar oferi ocazia.

Poate nu stiati:
(14 Octombrie 2014, 12:50)
In Grecia, Bulgaria si Turcia animalele fara stapin nu sint omorite. Se practica sterilizare-returnare si pe strada au automate cu hrana uscata de unde animalele doritoare se pot servi singure. Si nu s-ar zice ca PIB-ul lor este mai mic decit al nostru sau ca turismul are ceva de suferit. La noi din contra, de cind cu eutanasia asta a inflorit mafia petrolului ceva de speriat.

Ciocilteu:
(14 Octombrie 2014, 12:42)
Multe lucruri bune se pot invata de la americani dar eu zic sa ne indreptam mai degraba atentia catre virful de lance al democratiei UE unde animalele figureaza in constitutie si omorirea celor fara stapin este interzisa de lege: Germania. Istorie tumultoasa, invataminte bagate la cap. Pina si in magazine si restaurante este permis accesul cu animale. Incearca sa faci asta intr-un rahat de unitate alimentara din Ro. I se deterioreaza blazonul daca ii incalci trespassingul.

Adolf:
(14 Octombrie 2014, 12:24)
Adica ce-a fost bun pentru Itic si Strul nu e suficient de bun pentru Scooby Doo si pisicile aristocrate?

Washington:
(14 Octombrie 2014, 12:21)
Luati aminte de la americani. Se ia o camera de gazare mica, mica, mica, se inghesuie in ea vreo cinci, sase, sapte caini, pisici, ratoni, se da drumul la gaze si se priveste cu satisfactie cum animalele se lupta intre ele inainte de a-si da duhul. A !. Merge si varianta cu udat cainele si cimentul cu furtunul, dat drumul la curent prin firele aruncate pe jos, urmeaza show electrizant. Las Vegas nenica.

Piciu:
(14 Octombrie 2014, 11:53)
Sa vezi coada la usa domnului doctor. Toti cateii surzi, orbi, cu trei picioare se vor inghesui sa le fie redate membrele lipsa de catre redutabilul vindecator. Mofturile sint excluse dat fiind imprejurarile.

Grivei:
(13 Octombrie 2014, 17:23)
Mai lăsați-l la drc. pe tâmpitul ăsta de veterinar!! Plătește bine pt. publicitate?! Județ de proști!

Mihai Viteazul:
(13 Octombrie 2014, 15:38)
Basta.

Andrei:
(13 Octombrie 2014, 15:35)
Talent literar cu caru'. Mai lasati si pentru Plesu.

Mondialu:
(13 Octombrie 2014, 15:22)
Hai ca-mi facusi pofta. Copanele crocante de caine in sos picant Gargantua, codita afumata de catelus cu capere dulci-acrisoare si inele de ceapa usor rumenite, ciorba taraneasca de globi oculari dreasa cu smintina Huskvarna, totul asezonat cu un vin alb-rose din ultima recolta de pe Dealul regilor blestemati si un trabuc fin din tutun viguros neafectat de gargarita de Madagascar.

Mucho gusto:
(13 Octombrie 2014, 15:06)
Eu am impresia ca dau o mina de ajutor si chinezii din oras la rezolvarea problemei asteia. Le cam stagneaza afacerile si trebuie sa-si scoata si ei pirleala pe undeva. Intr-o vreme auzisem ca si pisicile intra in aria lor de interes.

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

AZORICA

Comentariile cititorilor:

Lasă un comentariu: