REPORTAJ
AZORICA
De zeci de ani, iubitorii de cîini din Slobozia reclamă abuzurile autorităților locale. Anul trecut, obligată de reglementările legislative în vigoare, Primăria Slobozia a reușit să înființeze un serviciu de ecarisaj «ca la carte» și să angajeze un medic veterinar care să gestioneze din punct de vedere medical activitatea adăpostului pentru cîini din incinta DADP Slobozia. Numărul adopțiilor rămîne însă infim, deși procedura este suportată de către municipalitate.
Cîinii noștri cei de toate zilele
Adăpostul pentru cîini din incinta Direcției de Administrare a Domeniului Public Slobozia este la marginea orașului, în spatele Penitenciarului. Investiția (mai exact termopanele cu care a fost înzestrat adăpostul!) a suscitat, la momentul inaugurării, vii polemici. Apoi, acestea s-au stins, iar activitatea de ecarisaj a fost ignorată. Doar cînd și cînd, vreo gospodină lăsată fără maidanezul pe care îl hrănește în fața blocului, plînge prin paginile publicațiilor locale acuzînd «criminalii» care i-au luat odorul. Ori, și mai rar, vreun slobozean mușcat înfierează patriotic «neimplicarea autorităților». Miercuri, cînd medicul veterinar Adrian Mocioniu ne-a permis accesul în sala de operații a adăpostului, cîini erau puțini. Vreo 20, cu tot cu pui. Stelică Orășeanu, responsabilul care se ocupă de activitatea din acest stabiliment, susține că situația este sub control, în ciuda opoziției pe care o întîmpină de la cetățenii orașului. «Uite-i! Aicea sînt! Eu i-aș da, dar nu am cui. Nu vine nimeni. Doar cînd și cînd, cîte unul care vrea să-și recupereze cîinele. Altfel rar, rar de tot, vine cineva să adopte un maidanez... Cine știe cum!». Adăpostul e un șir de boxe de beton, curate, dar neprietenoase. Cîinii mai mult schelălăie decît latră și par neajutorați. Nici nouă nu ne dă ghes inima să adoptăm unul. Deși sîntem îmbiați să alegem, că din două în două săptămîni sînt eutanasiați...
Microciparea este singura soluție
Sala de operații a adăpostului e o chichineață de unu’ jumate pe doi, utilată spartan. Pe masa de operații, legată de toate cele patru picioare, o maidaneză cît un iepure este pregătită pentru sterilizare. Adrian Mocioniu, medicul veterinar al adăpostului și președintele Colegiului Medicilor Veterinari Ialomița operează și ne explică în același timp. «În condițiile în care am ști cîți cîini avem în curți, cîți sterilizați, cîți nesterilizați, am putea elabora o strategie adecvată și am putea găși soluții pentru cei nedoriți. Noi, medicii veterinari din Ialomița, avem capacitatea să facem acest lucru. Sînt 50 de cabinete veterinare și alte 50 de cabinete care nu au neapărat specificul asta. Dar cineva trebuie să ne plătească!». Inertă sub efectul anesteziei, maidaneza pe care am decis în gînd să o botezăm Azorica, se lasă sterilizată. Operația costă 40 de lei. La fel și eutanasierea. Pe lîngă aceste costuri, municipalitatea suportă și consumabilele, de la medicamente la bisturiu. La aceste cheltuieli se adaugă costurile de prindere, cazarea animalelor și salariile hingherilor. În total, în jur de 100 de lei. Anual, prin adăpost, trec cam 100 de cîini. Jumătate dintre aceștia se întorc în oraș, jumătate sînt eutanasiați. «Pe termen lung, soluția cea mai bună o reprezintă sterilizarea și microciparea acestor cîini. La Slobozia, microciparea maidanezilor este suportată de către Primărie. La București, de exemplu, adopția unui cîine poate costa pînă la 500 de lei. Aici, practic, e gratis...».
Hingheri și oameni de bine
Azorica dă semne de viață. Doctorul Mocioniu a terminat operația de sterilizare. Asistenta o coase, aproape pe viu. Ne albim. Pe asistentă o cheamă Adreea Popa, are 22 de ani și este studentă. S-a angajat pe perioada vacanței, pentru practică. «Cîinii sînt extrem de rezistenți, nu vă panicați. Uneori, cînd sterilizăm mai mulți, nici nu se trezesc bine din anestezie și fug. Probabil că s-au adaptat mai bine decît ceilalți!». Andreea refuză să exprime o părere pro sau contra eutanasierii. Ea vrea doar să devină medic veterinar pentru că iubește animalele. Păreri au, în schimb, angajații adăpostului. «Dom’le, problema nu sînt cîinii, ci oamenii. Animalul e animal, dar omul e mai rău ca el. Ne înjură, ne scuipă, ne amenință... Iar dacă ajungem, cine știe cum, să îl luăm din fața blocului ori de pe la colțurile unde îi hrănesc, de multe ori nici nu mai vin după ei. Sau vin, fac actele de adopție și le dau drumul înapoi pe stradă!» ne explică unul dintre angajați. Eliberarea unui cîine adoptat în spațiu public reprezintă o încălcare a legii și se pedepsește ca atare. Oamenilor însă nu le pasă. După cum nu le pasă de faptul că, prins cu regularitate în spații publice, cîinele capătă un instinct teritorial și devine agresiv față de ceilalți.
Lătrău este mascota adăpostului. Un maidanez puternic, sur, plin de vlagă. A fost prins undeva prin zona MB-urilor, după zeci și zeci de încercări nereușite. «Tot primeam sesizări. Și de fiecare dată îl ratam. Era un război între noi. Pînă într-o zi, cînd am dat nas în nas cu el... Am tras fără să mai ochesc. A fugit, că îl vedeți cît de puternic e. Și la BRD n-a mai rezistat. S-a așezat pe trepte și așa l-am prins. Acum e cîinele nostru. L-am botezat Lătrău!» povestește Stelică Orășeanu. Acum Lătrău păzește adăpostul și știe de stăpîn. Stelică Orășeanu susține că, atunci cînd este eliberat din lanț, cîinele nu mai pleacă. «Se învîrte prin curte, se gudură pe lîngă toți și se întoarce. Acum asta e casa lui...».
7 Octombrie 2014, 09:20 (87381 vizualizări - 114 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(13 Octombrie 2014, 14:25)
sTEFANIA r, blestemele cad de obicei pe aia care le debiteaza ;) Vrem orasul curatat de javre!
(13 Octombrie 2014, 13:56)
Eu am crescut vreo doua generatii de porci cu mincarea pe care am cumparat-o de la flacaii astia. M-a scos mult mai ieftin decit dubla de porumb. Chiar ma gindeam sa-mi folosesc godacii ca reclama pentru Chappi, Choky, Pedigree si alte d-astea. Daca e criza ne adaptam si noi timpurilor, ce sa facem.
(13 Octombrie 2014, 13:48)
La cita bataie maninca George de la soacra-sa care din porc si betiv nu-l scoate, nici nu-i de mirare ca-si varsa naduful pe cei care nu pot sa cuvinte. Il stie un sat intreg: un betivan sarantoc jalnic care-si arata barbatia doar atunci cind are clestele si bita in mina. In mintea lui bolnava cred ca pe soacra-sa o altoieste.
(13 Octombrie 2014, 13:34)
Sa luam cazul lui Costin. Treizeci si ceva de ani, gen Dragos Pislaru, n-arata rau, daca s-ar fi nascut sub alta zodie cine stie ce stea de cinema ar fi ajuns. Asa, cateaua la care a supt nu i-a ursit o soarta prea generoasa, a ajuns sa traiasca sub influenta zilnica a narcoticului universal, tuica de proasta calitate si ocazional berea la fel. Tot ziua gituie caini in timp ce noaptea ii trimite in eternitate. De atitea ori medicii i-au recomandat sa schimbe locul de munca ca nu e benefic pentru sanatatea lui fizica si mentala. Parca a putut. Forte oculte in persoana primarului, viceprimarului, directorul DADP, au decis ca nu luminile rampei ii vor lumina viata. El e un nimeni. White trash ar zice Tenessee Williams. Gunoi adicatelea.
(13 Octombrie 2014, 13:11)
Pe cine credeti voi ca se razbuna hingherii astia huliti, pentru umilintele la care sint supusi de sefii lor, pentru treaba oribila si murdara pe care sint obligati sa o faca, pentru viata nenorocita pe care o duc? Normal, pe singurele fiinte aflate in puterea lor, ciinii. Cred ca au si un soi de satisfactie atunci cind comit atrocitatile la care se dedau de atitia ani cu binecuvintarea si sub patronajul tuturor autoritatilor implicate: primarie, DSV, medic, muncitorii DADP martori. Daca nu erau SADICI, munca lor bine remunerata i-a transformat intr-unii.
(13 Octombrie 2014, 12:46)
Si daca schimba hingherii ce? Asta e garantia ca lucrurile or sa fie in regula? Au mai adus ei si alta data oameni noi si s-au lasat pagubasi pina la urma ca nu reuseau sa scoata fiara din ei. Nu voiau aia sa crape capul cainilor, deci nu erau buni de nimic, nu faceau doua parale in ochii aparatului de conducere. Asa ca trebuiau sa revina la vechea sleahta, sa-i revigoreze pe fanaticii aia doi ca sa fiu politicos cind ma refer la ei ca doar fiiinte umane sint si ei desi cind ma gindesc ce sint in stare sa faca am mai mult decit o vaga indoiala. Si astia cu forte proaspete, bucurosi ca forurile superioare le apreciaza calitatile se grabeau sa si le exercite ca nu cumva sa-si iasa din mina. Poooc! Splash! Auci! Hauuuu! Uite asa se auzea in serile cind aveau programat pogromul canin devastator. Numai caine sa nu fii.
(12 Octombrie 2014, 23:17)
Cam atat despre “Cei 7 ani de acasa”! http://wp.me/p3ncwg-3G9
(12 Octombrie 2014, 18:43)
Ma numesc Ioana Alina si sunt eleva in clasa a saptea la Scoala generala nr. 3. Tatal meu a citit acest articol si pentru ca stie ca imi plac foarte mult animalele mi-a povestit despre el si eu am hotarit sa va scriu cateva vorbe desi nu am prea mult timp pentru ca trebuie sa-mi fac si lectiile. Mie imi plac animalele pentru ca asa mi-au spus parintii mei ca trebuie sa te porti frumos cu ele ca sunt si ele suflete si ca le doare daca le faci rau si eu chiar am observat ca daca bati un caine acesta schelalaie iar daca o masina calca o pisica acesteia nu ii este tocmai bine. So. Noi am avut la bloc o catelusa pe care am ingrijit-o cu drag dar intr-o buna zi cind am venit de la scoala n-am mai gasit-o si eu am inceput sa o caut si un vecin mi-a zis ca au venit hingherii si au luat-o. Pe urma tata la rugamintile mele s-a dus dupa ea si ei au spus ca o s-o aduca inapoi castrata si chiar s-au tinut de cuvint, au adus-o. Asta se intimpla acum vreo doi ani si noi am avut grija in continuare de ea si desi am incercat nu am gasit deloc pe cineva care sa vrea sa o ia in apartament sau la tara si nici noi nu am putut sa o luam pentru ca fratele meu are alergie si nu suporta. Acum trei luni au venit oamenii rai si au luat-o iar si cind tata s-a dus dupa ea nu a mai gasit-o. Cineva de acolo i-a spus tatalui meu ca i-au facut pasaport pentru rai si ca daca voia sa o mai prinda trebuia sa vina mai devreme dar el chiar nu a putut. Nu sint suparata pe tatal meu si eu tot sper ca o sa ma intilnesc cu ea cind o sa ajung si eu in rai. Si sa nu uit. Va multumesc pentru articol. Cu drag, Alina Nicoleta.
(12 Octombrie 2014, 17:57)
Ei Stelica, Stelica, daca se roaga Latrau pentru sufletul tau s-ar putea sa ajungi in Purgatoriu.
(12 Octombrie 2014, 16:14)
Mie de pilda mi-ar place sa fac voluntariat la un adapost pentru animale dar stiind ca ii omoara chiar nu am inima pentru asa ceva. Si-apoi ma indoiesc ca mi-ar permite sa fiu martora la ce se intimpla acolo, n-ar vrea ei sa afle lumea cum merg lucrurile cu adevarat. Dar de aflat se afla, oricit s-ar feri.
(12 Octombrie 2014, 15:33)
Multi "iubitori" in orasul asta dar cind vine vorba de facut ceva, ala stai asa ca n-am cules via, ala stai ca nu mi-am luat copilul de la gradinita si soacra de la morga, alalalt nu pot dom'le ca eu am unu si mi-ajunge. Rar mai misca cite cineva un inch peste sarcinile zilnice casnice si de serviciu. Sfinta Tereza a animalelor sa se mai descurce si singura.
(12 Octombrie 2014, 14:00)
Ce vreti mah, ca Stoica si ai lui sa faca exceptie? Unde ati auzit voi de un adapost civilizat in tara asta, in care lucrurile sa se desfasoare asa cum trebuie? Nu, nenica. Alocam bani, ne facem ca avem fata umana si in realitate fondurile se duc pe altceva, hingherii taie si spinzura si incep sa cred ca d-aia sint aceeasi mereu ca ii au la mina pe asa zisii sefi, niste mici despoti pe terenul lor. Domnul Mocioniu e ca un arhanghel, asa, mai vine, mai da binete locurilor, o mai scurteaza de ovare pe Azorica, le mai da niste bani de tigari asasinilor legali si imaginea idilica de baiat bun nu-i e nicidecum intinata. Pe urma isi face un selfie si il pune la gazeta de perete.
(12 Octombrie 2014, 13:21)
Care simt moral, neicusorule? Vrei sa zici ca d-aia a ajuns in fruntea obstei, da prea mult simt moral ce-l caracterizeaza. Ca doar se stie, nici usturoi n-a mincat, nici boii nu-i sint acasa.
(12 Octombrie 2014, 13:13)
O cunostinta de-a mea chiar s-a prezentat la concursul pentru un post de hingher. S-a descurcat omul foarte bine, a avut un punctaj foarte bun si cu toate acestea l-au pus degeaba pe drumuri ca nu l-au acceptat. Normal, nu parea sa aiba inclinatii sadice satisfacatoare si nici cu bautura nu prea le avea. S-a apucat baiatul de agricultura ca acolo sapa o folosesti la munca pamintului nu la crapat tzeste cu ea.
(12 Octombrie 2014, 13:05)
Ba dar parca lui Stoica nu i se spunea Caine Rosu? Explicabil atunci ca tine asa cu dintii de functie. Si culoarea se potriveste. E culoarea riurilor de singe varsat. Nu va lasa cam des cureaua de distributie? Si parca nici bujiile nu mai sint ce au fost. E ! Blestemele va ajung din urma. Incercati sa evitati podul de la Bora. Apropierea e mult prea periculoasa.