REPORTAJ
AZORICA
De zeci de ani, iubitorii de cîini din Slobozia reclamă abuzurile autorităților locale. Anul trecut, obligată de reglementările legislative în vigoare, Primăria Slobozia a reușit să înființeze un serviciu de ecarisaj «ca la carte» și să angajeze un medic veterinar care să gestioneze din punct de vedere medical activitatea adăpostului pentru cîini din incinta DADP Slobozia. Numărul adopțiilor rămîne însă infim, deși procedura este suportată de către municipalitate.
Cîinii noștri cei de toate zilele
Adăpostul pentru cîini din incinta Direcției de Administrare a Domeniului Public Slobozia este la marginea orașului, în spatele Penitenciarului. Investiția (mai exact termopanele cu care a fost înzestrat adăpostul!) a suscitat, la momentul inaugurării, vii polemici. Apoi, acestea s-au stins, iar activitatea de ecarisaj a fost ignorată. Doar cînd și cînd, vreo gospodină lăsată fără maidanezul pe care îl hrănește în fața blocului, plînge prin paginile publicațiilor locale acuzînd «criminalii» care i-au luat odorul. Ori, și mai rar, vreun slobozean mușcat înfierează patriotic «neimplicarea autorităților». Miercuri, cînd medicul veterinar Adrian Mocioniu ne-a permis accesul în sala de operații a adăpostului, cîini erau puțini. Vreo 20, cu tot cu pui. Stelică Orășeanu, responsabilul care se ocupă de activitatea din acest stabiliment, susține că situația este sub control, în ciuda opoziției pe care o întîmpină de la cetățenii orașului. «Uite-i! Aicea sînt! Eu i-aș da, dar nu am cui. Nu vine nimeni. Doar cînd și cînd, cîte unul care vrea să-și recupereze cîinele. Altfel rar, rar de tot, vine cineva să adopte un maidanez... Cine știe cum!». Adăpostul e un șir de boxe de beton, curate, dar neprietenoase. Cîinii mai mult schelălăie decît latră și par neajutorați. Nici nouă nu ne dă ghes inima să adoptăm unul. Deși sîntem îmbiați să alegem, că din două în două săptămîni sînt eutanasiați...
Microciparea este singura soluție
Sala de operații a adăpostului e o chichineață de unu’ jumate pe doi, utilată spartan. Pe masa de operații, legată de toate cele patru picioare, o maidaneză cît un iepure este pregătită pentru sterilizare. Adrian Mocioniu, medicul veterinar al adăpostului și președintele Colegiului Medicilor Veterinari Ialomița operează și ne explică în același timp. «În condițiile în care am ști cîți cîini avem în curți, cîți sterilizați, cîți nesterilizați, am putea elabora o strategie adecvată și am putea găși soluții pentru cei nedoriți. Noi, medicii veterinari din Ialomița, avem capacitatea să facem acest lucru. Sînt 50 de cabinete veterinare și alte 50 de cabinete care nu au neapărat specificul asta. Dar cineva trebuie să ne plătească!». Inertă sub efectul anesteziei, maidaneza pe care am decis în gînd să o botezăm Azorica, se lasă sterilizată. Operația costă 40 de lei. La fel și eutanasierea. Pe lîngă aceste costuri, municipalitatea suportă și consumabilele, de la medicamente la bisturiu. La aceste cheltuieli se adaugă costurile de prindere, cazarea animalelor și salariile hingherilor. În total, în jur de 100 de lei. Anual, prin adăpost, trec cam 100 de cîini. Jumătate dintre aceștia se întorc în oraș, jumătate sînt eutanasiați. «Pe termen lung, soluția cea mai bună o reprezintă sterilizarea și microciparea acestor cîini. La Slobozia, microciparea maidanezilor este suportată de către Primărie. La București, de exemplu, adopția unui cîine poate costa pînă la 500 de lei. Aici, practic, e gratis...».
Hingheri și oameni de bine
Azorica dă semne de viață. Doctorul Mocioniu a terminat operația de sterilizare. Asistenta o coase, aproape pe viu. Ne albim. Pe asistentă o cheamă Adreea Popa, are 22 de ani și este studentă. S-a angajat pe perioada vacanței, pentru practică. «Cîinii sînt extrem de rezistenți, nu vă panicați. Uneori, cînd sterilizăm mai mulți, nici nu se trezesc bine din anestezie și fug. Probabil că s-au adaptat mai bine decît ceilalți!». Andreea refuză să exprime o părere pro sau contra eutanasierii. Ea vrea doar să devină medic veterinar pentru că iubește animalele. Păreri au, în schimb, angajații adăpostului. «Dom’le, problema nu sînt cîinii, ci oamenii. Animalul e animal, dar omul e mai rău ca el. Ne înjură, ne scuipă, ne amenință... Iar dacă ajungem, cine știe cum, să îl luăm din fața blocului ori de pe la colțurile unde îi hrănesc, de multe ori nici nu mai vin după ei. Sau vin, fac actele de adopție și le dau drumul înapoi pe stradă!» ne explică unul dintre angajați. Eliberarea unui cîine adoptat în spațiu public reprezintă o încălcare a legii și se pedepsește ca atare. Oamenilor însă nu le pasă. După cum nu le pasă de faptul că, prins cu regularitate în spații publice, cîinele capătă un instinct teritorial și devine agresiv față de ceilalți.
Lătrău este mascota adăpostului. Un maidanez puternic, sur, plin de vlagă. A fost prins undeva prin zona MB-urilor, după zeci și zeci de încercări nereușite. «Tot primeam sesizări. Și de fiecare dată îl ratam. Era un război între noi. Pînă într-o zi, cînd am dat nas în nas cu el... Am tras fără să mai ochesc. A fugit, că îl vedeți cît de puternic e. Și la BRD n-a mai rezistat. S-a așezat pe trepte și așa l-am prins. Acum e cîinele nostru. L-am botezat Lătrău!» povestește Stelică Orășeanu. Acum Lătrău păzește adăpostul și știe de stăpîn. Stelică Orășeanu susține că, atunci cînd este eliberat din lanț, cîinele nu mai pleacă. «Se învîrte prin curte, se gudură pe lîngă toți și se întoarce. Acum asta e casa lui...».
7 Octombrie 2014, 09:20 (91962 vizualizări - 114 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(8 Octombrie 2014, 16:50)
Daca ziceti ca v-ati albit in conditiile in care Azorica s-a trezit totusi (adica tragem nadejde ca s-a intimplat asta, nu ne duceti cu zaharelul ca viata e suportabila si pamintul o planeta locuibila), ma intreb cum v-ati fi colorat daca ati fi fost martori si la o asa zisa eutanasie efectuata corect, ca la carte cu substante legale nu asa cum se practica in toate jegurile de adaposturi din tara si Slobozia nu face exceptie. Clor, benzina, diluanti, sulfat de magneziu, ciomege. Toate fara anestezie, nu-si face nimeni iluzii. Daca ati fi vazut asa ceva pe viu, nu ca ati auzit sau ca v-a povestit cineva, ati fi devenit pe loc nu doar un combatant al legii eutanasiei ci si un foarte bun activist pentru drepturile animalelor. Asta ne lipseste in domeniu: voaiorism si lumea ar fi mai buna.
(8 Octombrie 2014, 16:33)
Fireste ca erau curate boxele daca era vorba de cronica unei vizite anuntate. Credeti ca e la fel si in restul timpului? Te pomenesti ca primisera si ceva de mincare amaritii aia si ca n-ajunge toata hrana lor in oras. Un sfert din efectivul canin local cu stapin traieste pe spinarea proviziilor destinate maidanezilor. Ce sa mai manince daca in scurta vreme ies pe cosul de la Protan. Ce sint porci? boi? vaci sau rindunele? A intrebat vreodata domnul Mocioniu daca animalele au mincat in ziua in care este el la adapost? Cind si-o vedea ceafa. Face economie de vocale. Nu e treaba lui. A lui e sa-i coasa pe viu si sa creasca emisia de CO2 in atmosfera.
(8 Octombrie 2014, 16:31)
Carismaticul domn doctor le are tare cu vrajeala si-n presa scrisa si-n cea vazuta. Stie el.
(8 Octombrie 2014, 16:21)
Adreea Popa, fetita, mataluta oricum ai un nume predestinat. Primele o suta de ratari le treci in contul inocentei, urmatoarele sute oricum or sa treaca neobservate.
(8 Octombrie 2014, 16:10)
Da sa stiti ca nu-i corect. In aceeasi editie un articol despre curve si unul despre caini. Cine credeti voi ca o sa atraga atentia opiniei publice?
(8 Octombrie 2014, 15:59)
Pah pariu ca Azorica zburda la ora actuala alaturi de confratii ei in rai?
(8 Octombrie 2014, 15:57)
Domnul Mocioniu sper c-a si-a mai dat drumul la mina de cind tot experimenteaza pe bietii ciini. Si nu face cum facea predecesorul lui faimosul doctor Ciobanu, hotul de ketamina, care deschidea animalele de ochii lumii fara sa efectueze cu adevarat operatia. Urmau infectiile si moartea lenta agonizanta a ciinilor. Un pic de mindrie profesionala, ce naiba. Ca sa nu mai zic de publicitatea negativa pe care si-o face orice medic veterinar implicat intr-o asemenea afacere. Cel putin sa se poata lauda cu lucrurile bine facute. Operatie-nota zece. Eutanasie-nota zece. Eutanasie-ups! Trebuia operatie.
(8 Octombrie 2014, 14:05)
Si cum adica jumatate se intorc in oras daca lumea nu adopta? ca na, e normal, nu intra in planul anual de dezvoltare familiala. Si 400 ce e? numai manopera? daca ziceti ca se adauga medicamentele si instrumentarul. Scump dom'le, scump. Dincolo i-era mai ieftin. Remarc niste inadvertente in spusele carismaticului domn Mocioniu. V-a cam vrajit. A mizat pe feciorelnica dvs. experienta in domeniu. Da mi-a placut ca v-ati albit. Daca in prezenta publicului ii coase pe viu, va dati seama ce se intimpla in absenta lui. Ce sa-i faci? E greu de scos un ban cinstit in conditii de etica morala si profesionala cind prioritatile sint altele.
(8 Octombrie 2014, 13:48)
Doar 100 de ciini pe an? Cam doua exemplare pe saptamina. Putin credibil chiar daca e evident ca orasul e deficitar la capitolul maidanezi. Ii mai aduce lumea de la tara ca de, orasenii sint filotimi si se inghesuie sa-i bage in apartamente sau in curti ca si cum p-aicea nu sint destule cotarle nefericite si abuzate. Cel mai distractiv e cind auzi pui nou nascuti scincind in tomberoane sau catelandri de citeva saptamini abandonati pe strada asteptind sa ii calce Passat-ul lu' Fanica sau Logan-ul lu' Gigel. Sa nu fim discriminanti. Tot asa de bine ii terciuiesc si doamna Costea si doamna Petre, nu conteaza numarul de stupi sau citatiile primite de la ANI.