Stațiile de epurare ale Ialomiței

După 25 de ani de tranziție și în condițiile în care România s-a aliniat de ani buni legislației europene privind «domeniul apelor», o dezbatere despre poluarea apelor de suprafață ar putea părea plicticoasă. Cine să mai polueze, vor spune optimiștii? Industrie nu mai avem, stațiile de epurare funcționează, instituțiile de profil își fac datoria... iar pe Ialomița se prinde pește! Însă noi facem parte din grupul pesimiștilor. Și, cu toată evidența, continuăm să susținem că, în ciuda investițiilor realizate de-a lungul anilor, calitatea apei în Ialomița continuă să se degradeze. Iar autoritățile continuă să închidă ochii!

Apa noastră cea de toate zilele
Directiva Cadru a Apei (Directiva 2000/60/CE) stabilește cadrul politic de gestionare a apelor în Uniunea Europeană, bazat pe principiile dezvoltării durabile și care integrează toate problemele apei. Obiectivul central al Directivei Cadru în domeniul Apei (DCA) este acela de a obține o «stare bună» pentru toate corpurile de apă, atît pentru cele de suprafață, cît și pentru cele subterane, cu excepția corpurilor puternic modificate și artificiale, pentru care se definește «potențialul ecologic bun». Conform acestei Directive, Statele Membre din Uniunea Europeană trebuie să asigure atingerea stării bune a tuturor apelor de suprafață pînă în anul 2015. De la acest deziderat la realitate drumul este însă infinit. Un document intern emis de către Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița confirmă faptul că «datorită întîrzierilor în execuția la termen a lucrărilor prevăzute în programele de etapizare referitoare la modernizarea stațiilor de epurare, un volum de 31 mii de mc (36,85%) a fost epurat corespunzător, restul de 54 mii de mc (63,15%) fiind epurat necorespunzător». Pe cale de consecință, în apele neepurate au fost identificate cantități importante de materii în suspensie, CBO5, CCO-Cr, reziduu filtrabil, amoniu și fosfor total. De asemenea, a fost identificată și prezența metalelor, însă în cantități mult mai mici astfel: 3,034 t/an zinc, 0,502 t/an cupru, 0,0164 t/an cadmiu, 0,295 t/an nichel și 0,204 t/an plumb. Deși documentul este vechi de 2 ani, iar cantitățile de metale deversate în apă sînt în scădere, situația nu s-a schimbat radical la acest moment.

Stațiile de epurare în amonte de Slobozia
Potrivit datelor publice furnizate de către Agenția pentru Protecția Mediului Ialomița, la acest moment în județ mai funcționează doar 12 agenți economici care pot reprezenta surse de poluare pentru apă și mediul înconjurător. Dintre aceștia, am selectat pentru materialul de față doar pe cei care deversează efectiv apele uzate în Ialomița. Menționăm, de asemenea, că fiecare dintre cei nominalizați mai jos deține atît autorizație de mediu, cît și autorizație de gospodărire a apelor, indiferent de stadiul de reabilitate în care se află stațiile de epurare. Primul dintre ei este ECO Aqua Urziceni, societate aflată în plin avînt investițional. Stația de epurare, realizată prin Programul Operațional Sectorial Mediu 2007-2013, este proiectată pentru epurarea apei uzate în trepte, mecanică și biologică, inclusiv tratarea nămolului, folosind o tehnologie performantă, în vederea îndepărtării CBO5, MTS, reducerii nutrienților, azotului și fosforului și, totodată, deshidratării nămolului pînă la concentrația de 22% substanță uscată. În realitate, ea funcționează sub parametrii raportați. Următoarea stație de epurare este cea de la complexul de porci de la Căzănești. Aparținînd grupului Agrisol, stația de epurare construită aici este, potrivit experților care au verificat investiția, «o bijuterie tehnologică». Însă tehnologia nu schimbă cu nimic faptul că, accidental sau nu, Agrisol poluează periodic apele Ialomiței, fiind penalizată anual de către Administrația Bazinală de Apă Buzău Ialomița...

Slobozia, miezul fierbinte al poluării
Următoarea pe listă este SC Expur. Stația de epurare a acestei firme se află de luni bune în procedură de revizie, din cauza creșterii capacității. În aceste condiții, poluarea Ialomiței, deși controlată, este o realitate incontestabilă pe care autoritățile o trec sub tăcere pretextînd că «nu pot închide o fabrică în care se asigură sute de locuri de muncă»... Tot la Slobozia se ascunde și stația de epurare a Chemgas Holding Corporation. Veche și depășită din punct de vedere tehnic, stația biologică și de tratare a apelor fizico chimice (cu bacterii denitrificatoare) se află în plin proces de modernizare. Săptămîna trecută au avut loc primele teste de permeabilitate la noua stație al cărei termen final de punere în funcțiune este luna iunie a acestui an. Pînă atunci, Combinatul Chimic continuă să deverseze apele uzate în Ialomița, așa cum a făcut-o de la înființarea lui. În marea de exemple negative există și două pozitive. Primul este Clean Tech Ciulnița, firmă care are o stație de epurare cu evacuare în Ialomița, dar care «gestionează atent și responsabil problema apelor reziduale» beneficiind, suplimentar, și de un spațiu de decantare a apelor uzate. Iar cea de-a doua, paradoxal, este SC Urban Slobozia, firmă penalizată ani în șir pentru depășirea parametrilor de siguranță. La acest moment, cu o stație de epurare funcțională (dar energofagă în condițiile în care factura de energie după intrarea în funcțiune a acestui obiectiv a crescut de peste 5 ori!), SC Urban a devenit un exemplu de bună practică.

În aval de Slobozia e prăpăd
Următoarea oprire pe firul Ialomiței este la Țăndărei. Aici RAJA Constanța, noul furnizor de apă potabilă al locuitorilor, lucrează de vreo 2 ani la o nouă stație de epurare, extrem de necesară în contextul extinderii rețelei de canalizare a orașului. La acest moment, conform datelor oficiale, RAJA Țăndărei se află «în procedură de revizuire a autorizației de mediu și autorizației de gospodărire a apelor». Oficial, valoarea investiției totale în reabilitarea rețelei și a stației de epurare se ridică la 17 milioane de euro. Pînă atunci însă, apa este deversată, neepurată, în Ialomița. O altă sursă de poluare la Țăndărei rămîne Platforma Industrială a orașului sau ce a mai rămas din ea. Prevăzută cu o stație de epurare veche și neperformantă, Platforma nu a fost închisă, susțin surse autorizate, din cauza presiunilor politice. Dar nivelul de poluare, deși în fiecare an mai scăzut, rămîne unul îngrijorător. Următoarea oprise pe lista noastră este la Fetești. Preluat după modelul orașului Țăndărei pentru reabilitarea rețelei de apă, tot de RAJA SA, orașul Fetești trage de ani buni apa la WC în Borcea. Situația este cunoscută și recunoscută neoficial, atît la nivelul administrației locale, cît și la nivelul instituțiilor care au rol de îndrumare și control. Ca, de exemplu, Garda de Mediu unde în urmă cu 2 ani a fost numit politic Cornel Vasile... Numirea acestuia în funcție a schimbat definitiv politica instituției, acesta remarcîndu-se prin lipsa totală a oricăror măsuri coercitive.

Pînă la UE ne mănîncă sfinții În perioada de după aderarea la Uniunea Europeană (2007-2013), circa 3,810 miliarde de euro au fost investiți la nivel național pentru lucrări de extindere și reabilitare a infrastructurii de apă uzată. Valoarea totală a investițiilor planificate pentru infrastructura de apă uzată este de circa 12,187 miliarde de euro, valoare evaluată în cadrul Planurilor de management bazinale, atît pentru măsuri de bază, cît și pentru cele suplimentare, pînă în anul 2027. Din datele Administrației Naționale «Apele Romane», referitoare la lucrările privind infrastructura de apă/apă uzată, la nivel național, nivelele de colectare și epurare a încărcării organice biodegradabile (exprimate în %) din aglomerările umane cu mai mult de 2000 l.e. a crescut în ultimii ani. În anul 2013, valorile nivelelor de colectare și epurare a încărcării organice biodegradabile au fost de 59,95% pentru colectarea apelor uzate, respectiv 49,89% pentru epurarea apelor uzate, crescînd cu circa 13% pentru colectarea apelor uzate față de anul 2007, respectiv cu circa 12,57% pentru epurarea apelor uzate. Țintele de realizat pentru termenul de tranziție -anul 2013- sînt circa 69% pentru colectarea apelor uzate și circa 61% pentru epurarea apelor uzate, cu asigurarea conformării aglomerărilor umane cu mai mult de 10000 l.e. în ceea ce privește colectarea apelor uzate. Cele mai ridicate grade de colectare a apelor uzate (peste 70%) sînt identificate în județele: Brașov, Caraș-Severin, Constanța, Cluj, Hunedoara, Harghita, Sibiu, Timiș și aglomerarea București, iar la polul opus (sub 30%) se află județele Giurgiu și Gorj. (Raportul Național privind starea mediului, anul 2013)