La cantonul de la Bent

Cantonul Bent-Copuzu se află la 3 kilometri în zbor de pasăre, prin pădure, de prima așezare omenească. Pe șosea, «cum te lași pe stînga în fața primăriei din Balaciu», să tot fie vreo 15 kilometri. «Pe șosea» e un fel de a spune, fiindcă de la Copuzu drumul se desfundă și se sălbăticește. «Aveți noroc că n-a plouat zilele astea, altfel nu vă lăsați în vale...» ne explică un sătean. Chiar și fără ploaie, drumul nu e în totalitate practicabil. Coborîm în plină pădure, pe un drum forestier și o luăm la pas. Miroase a floare de salcîm și a pămînt reavăn, ca în copilărie. Iar timpul se oprește în loc pentru că acolo unde trebuie să ajungem nu e nevoie de ceas...

Pădurea din mijlocul Bărăganului
Marius Tănăsescu a împlinit, în joia cînd ne-a primit la canton, 30 de ani. Din ei, ultimii 7 i-a petrecut aici, în mijlocul pădurii. Și-a dorit să fie pădurar și a reușit. «Tatăl meu a crescut animale. Cînd a auzit că vin aici, mi-a dat 6 viței... Cantonul acesta era doar o cameră cu acoperișul pe jumătate prăbușit. Băgai mîinile prin zid, înăuntru, prin găurile din pereți. Dar încet, încet, le-am făcut pe toate» își amintește acesta greutățile începutului. Pentru a avea curent electric, Marius Tănăsescu a tras cablu, prin inima pădurii, pînă în sat. «3 kilometri de cablu. Tot tata m-a ajutat și atunci. Dar primele 6 luni așa am trăit, fără curent... Acu’, slavă Domnului, nu mai avem de ce să ne plîngem. Și nici nu ne pare rău că am muncit atît. Iar dacă o fi să plecăm iar, că pădurarul e ca polițistul, mereu la ordin, știm că am lăsat ceva în urmă, nu am trăit degeaba!». Însă mîndria cea mare a lui Marius Tănăsescu e pădurea pe care o are în grijă: «Știți cît e de frumoasă? De cum dă primăvara și pînă vine zăpada, pădurea asta e raiul pe pămînt. Avem căprioare, avem țapi, fazani, păsăret de tot felul... Și pădure cît vezi cu ochii, aproape 300 de hectare, întinse pe 12 kilometri...». Pentru a îngriji și securiza fondul forestier pe care îl gestionează, Marius Tănăsescu este tot timpul pe drumuri. Zi și noapte, dacă e cazul. «Primăvara avem lucrări de împădurire. Împădurim foarte mult, mai ales în ultimii ani. Anul ăsta am plantat 7 hectare de plop alb. Apoi rărim, dacă e nevoie... Iarna exploatăm lemnul, acolo unde e cazul. Și, în restul timpului, păzim. Pentru că sînt de-aici, din sat, și cunosc oamenii, e mai ușor... Toată lumea mă ajută, iar hoții sînt puțini. Chiar dacă se încumetă cineva, dacă îl prind și îi bat obrazul, a doua oară nu mai îndrăznește...».

Libertate în inima codrului
Mihaela, soția pădurarului Marius Tănăsescu, a renunțat la slujba sa de contabil la școala din sat pentru a fi alături de bărbatul ei. Nu a regretat nicio clipă, deși la început i-a fost greu. «Nu de grași am plecat... Și, la început, mi-a fost greu tare, cu doi copii mici după mine... Dar m-am obișnuit! Iar acum, cînd merg în vizită la părinți sau la socri, nu mă mai simt în largul meu. Mi se pare prea multă agitație în sat, prea multă lume. M-am învățat aici. E atît de liniște... Cînd ne trezim noi, la 4 dimineața, nu se aude nici țipenie. De parcă toată lumea, cu agitația ei, nu ar exista...» ne mărturisește ea. Familia Tănăsescu are doi copii. Andrei are 12 ani, iar Alexandra 8 ani. Sînt frumoși și cuminți, că părinții au musafiri. Dar Andrei ne explică că nu e mereu așa: «De multe ori n-am ascultat-o pe mama și m-am rătăcit prin pădure. Dar m-am întors mereu, că m-a învățat tata cum să recunosc drumul. Acum sînt mare și nu mi-e frică nici de vulpe, nici de nimic!» ne spune el războinic. Mai pașnică, Alexandra tînjește după prieteni. Iar în lipsa lor, se joacă cu pisica pe care a iertat-o pentru că i-a mîncat rățuștele. «Oricît ar părea de ciudat pentru cineva care vede lucrurile din afară, aici nu-mi e frică pentru copii, ori pentru noi. Cînd ajung în sat, mă uit tot timpul după ei. Dar aici, știu că sînt apărați și că nu li se poate întîmpla nimic rău. Sîntem împreună și asta e tot ce contează. E o libertate pe care nici eu n-am înțeles-o, înainte să vin aici. Dar este! Iar dacă aveți ocazia, merită să încercați. E libertatea de a trăi așa cum vrei, fără ca nimeni să te judece!» ne mai spune Mihaela Tănăsescu.

29 Mai 2015, 16:30 (5313 vizualizări - 6 comentarii)

Comentariile cititorilor:

Dodo:
(7 Iunie 2015, 02:17)
@coco Ai dreptate. Vezi Doamne, ne-a apucat iubirea de pădure... Profită, ca tot românu profitor! Românu ar trăi și-n peșteră, bani să iasă!

Ninel:
(6 Iunie 2015, 02:00)
O viata linistita ,zile fara ca sa dai de oameni invidiosi si clevetitori. Si eu imi doresc un trai ca asta. Sa fiti fericiti !

Augustin:
(3 Iunie 2015, 06:33)
Bravo!!!boss

COCO:
(2 Iunie 2015, 18:16)
A inceput cu sase vitei si acum ,probabil, are o cireada. Ce mai iubesc padurarii astia padurea dar cred ca mai mult iubesc viteii.....!!! Daca sant pasunati in padurile fraierilor si ale statului si mai primesc si furaje pt animalele salbatice(sanchi...),sa tot iubesti padurea.....

Ana Maria:
(2 Iunie 2015, 02:09)
Impresionant!!!

Andrei Florinel:
(2 Iunie 2015, 00:39)
Respect maxim de la un coleg de munca si de scoala.