REPORTAJ

Marșul poștașilor

La sfîrșitul săptămînii precedente, Sindicatul Lucrătorilor Poștali Ialomița, a organizat, după 4 ani de pauză, ediția județeană a maratonului poștașilor. Aflată la a 36 ediție, competiția a reunit în Parcul Ialomița din Slobozia ultimii angajați sindicaliști ai Poștei ialomițene. «Mi-a plăcut de cînd mă știu meseria asta. Tata a fost poștaș. Cînd venea acasă îi luam șapca și mă plimbam prin curte strigînd: „Poșta! Poșta!“. E cea mai frumoasă amintire din copilăria mea!» ne-a povestit Niculina Oancea, cîștigătoarea probei feminine.

Sic transit gloria mundi
Maratonul e programat pentru orele 10,00. Dar organizatorii au venit de la 9,00... Cu familii, cu copii, cu prieteni. Copiii umflă baloane colorate. Sînt singurii fără griji. Daniel Dobre, liderul Sindicatului Lucrătorilor Poștali, a făcut eforturi pentru a relua această tradiție întreruptă timp de 4 ani. «Din 2011 nu am mai organizat maratonul. Ultimii ani au fost grei pentru toată lumea, dar mai ales pentru noi. Concedieri, oameni păstrați cu jumătate de normă, salarii mici... Dar sîntem bucuroși că am reușit, în sfîrșit, să reînnodăm o tradiție. Premiile sînt modice, între 50 și 150 de lei. Dar nu pentru premii sîntem aici. Am venit ca să sărbătorim împreună!». Sindicaliștii își amintesc de vremea cînd Poșta Română era una dintre cele mai respectabile instituții din țară. «Eram mulți, eram sute... La concursul ăsta veneam cu sutele! Se dădea startul la calea ferată de la ieșirea din oraș și alergam pînă la Amara. 5 kilometri fetele, 7 băieții... Erau tineri, alergau de le scăpăra picioarele. Toți eram tineri și frumoși. Acum am mai rămas puțini. Și ne împuținăm pe an ce trece...». Deși zîmbesc, oamenii au chipuri îngrijorate. Poșta a pierdut contractul cu ANAF în favoarea unei firme obscure de curierat rapid, sindicatul nu poate opri declinul instituției, iar viitorul nu mai sună demult la ușa angajaților. «Vă dau un singur exemplu. „Burta de vacă“ (n.red.: geanta de poștă) o am de 20 de ani, de cînd m-am angajat. Și sînt un caz fericit. Am colegi care au moștenit-o!» ne explică un alt sindicalist. Dar sîmbătă, 6 iunie, pentru cîteva ore, grijile au fost date deoparte. «Pe locuri, fiți gata. Start!».

Învingătorii iau totul
La start, concurenții sînt senini și puși pe șotii. Chemat consultant, profesorul Marian Neacșu cere seriozitate. «Nu uitați că nu e alergare. E marș. Asta înseamnă că, tot timpul, picioarele rămîn în contact cu solul...». Niculina Oancea cunoaște regulile. Este un veteran al marșului. A participat la competiție în fiecare an, de cînd s-a angajat poștaș, la Ion Roată. A ajuns de vreo 6 ori și la faza națională. «Îmi place să concurez. Îmi place Poșta, mi-a plăcut dintotdeauna. Tata a fost poștaș 32 de ani. În locul lui am intrat eu... Cînd venea acasă îi luam șapca și mă plimbam prin curte strigînd: „Poșta! Poșta!“. E cea mai frumoasă amintire din copilăria mea! Mie îmi place foarte mult aici... Merg în fiecare zi pînă la 20 de kilometri. Dar mi-e drag ce fac, stau de vorbă cu oamenii. E o meserie frumoasă și n-aș vrea să fac altceva pe lume!». Niculina Oancea a cîștigat detașat, în aplauzele colegilor. Victor Dobre a cîștigat proba masculină. Are geanta de poștaș din 1990. Și tot de-atunci aduce oamenilor corespondența. «Și pe-alea bune și pe alea rele! Și pe ploaie și pe vînt. Am 25 de ani de meserie și, dacă așa a fost scris, asta fac!». La finele cursei, sindicaliștii fac poze de grup. Andrei Tudora are 5 ani și primește și el o diplomă de «viitor poștaș». Îl întrebăm ce vrea să se facă după ce o să crească mare. Răspunsul e graseiat: «Mama vrea să mă fac doctor, dar eu nu vreau. O să mă fac poștaș, ca tata!».

9 Iunie 2015, 15:15 (6721 vizualizări - 4 comentarii)