REPORTAJ
Nicu Jumătate, urmașul baronului de Münchhausen
E mărunt de statură, uscățiv și... vesel. Are un acordeon mic atîrnat de gît și o gură slobodă, care-i dă de mîncare «într-o lume plină de proști și creduli». Se recomandă Nicu Jumătate, cu buletinul în mînă. Dar numele lui de scenă, ne spune aparte, e «Soarele Sudului»! Pentru că unde cîntă el se face senin. Dacă ar trebui să vă spunem ce face, am recunoaște că cerșește cu acordeonul în brațe. Dar n-ar fi drept, pentru că darul lui e altul. Nicu Jumătate e povestitor. Un povestitor mai talentat decît ilustrul său înaintaș, baronul de Münchhausen. Iar poveștile lui, furate de peste tot și de nicăieri, au ajuns să-i țină loc de identitate.
Urmașul lui Münchhausen
A venit la Amara acum 2 ani la tratament și i-a plăcut. Și, fiindcă la el, în Teleorman, nu sînt stațiuni, s-a întors și nu se mai dă dus. Fuge de sărăcie că la Cosmești, în casa părintească, moștenită de la bunicul Apostu Petrescu, altceva decît sărăcie nu e. Se recomandă drept «lăutar de meserie», dar darul lui, cum vă spuneam, e altul. Adică de povestitor. Pentru povestea lui, la bodega unde l-am întîlnit, ne-a cerut vin. «Roșu, dacă se poate! Dacă nu, e bun și alb... Și-o să vă povestesc de-o să rămînă cititorii cu gurile căscate. Acum 50 de ani a venit la noi acasă un țigan-lăutar, tocmit de tata, să-l învețe pe-un frate de-al meu să cînte la acordeon. Cerea 25 de lei pe melodie! Era bani la vremea aia... Și-a tot învățat frate-meu așa, mecanic, vreo 20 de melodii. Un porcoi de bănet la vremea aia. Dar dacă el, săracu’, nu avea ureche, degeaba le-a învățat. Acum mai știe un pic din marș și un pic din sîrbă. Eu, care mă jucam pe lîngă ei și ascultam și la aparatul de radio, îmi plăcea tare acordeonul. Da’ aveam 15 kile, nu-l puteam ridica. Dar de ținut am ținut minte și la 13 ani, cînd am putut să-l ridic, am fugit din curte și m-am oprit direct la o nuntă unde am început să cînt. Aveam un metru treișnouă! Așa am început să cînt și mi s-a dus vestea! Cine vrea să creadă, să creadă, cine nu, să asculte mai departe!» ne spune Nicu Jumătate. Apoi varsă un strop din pahar «pentru morți» și dă paharul pe gît «pentru vii»! «Așa-mi place să minț, așa mă cheamă! Ce să vă mai spun? Cum am fost eu în Francia, la metrou, de-am făcut parale și cum jucau franțujii sîrba de-și toceau flecurile. Da’ m-am întors că-mi era dor de țară și eu, cu acordeonul acesta, fac 25 de milioane pe lună și n-am nicio grijă. Ori să vă spun cum am făcut eu în ’96 prima înregistrare cu Orchestra Radio, sub bagheta marelui dirijor Marius Ormazu?! Că eu am atestat A1, domnilor, cum numai dirijorii au. Iar pînă acum 17 ani, pînă să împlinească fata mea cea mare 10 ani, care și ea cîntă dumnezeiește, dai cu căciula de pămînt dac-o auzi!, puteam să urc pe octava a șaptea. Dacă nu mă vedeați și mă auzeați la o nuntă, undeva, jurați că e disc electrecord... Adică Dolănescu cu Ciobanca, Ciuculete cu Sfetcu sau Benone cu Irina Loghin. Pe toți îi imitam la perfecție! Dacă ar fi fost atunci emisiunea aia, „Românii N-are talent“, acum eram o celebritate!».
«Nicu Ceaușescu a fost prietenul meu!»
Nu-l credem și asta îl ambiționează. «Dumneavoastră vreți o poveste pentru cititori, nu? Ceva senzațional? Atunci o să vă spun povestea vieții mele. Eu am fost prieten cu Nicu Ceaușescu. Nu vă uitați așa, că acum vă spui drept! L-am cunoscut în ’74, cînd mi-am luat brevetul de pilot sportiv. Era un om înalt, așa ca dumneata. Cînd ne-au dat diploma, acolo, în careu, a fost și el invitat. Eu eram mititel, v-am spus. Cînd ne-a pus să ne prezentăm eu am strigat din toți rărunchii: „Niculae Jumătate, să trăiți!“. Așa mă cheamă. El a rîs, a dat mîna cu mine și a plecat. Mai tîrziu, la niște ani, tata a avut un necaz. L-a luat la ilicit, la Legea 18... O lege puternică, nu mai e acum. Tata era nevinovat, că nu furase. Dar îl încărcase cu vreo 200 mii de lei. Și din ’74 pînă în ’79 a făcut 25 de memorii la Comitetul Central și 3 la Ceaușescu, la Președinție. O dată am fost și eu cu el, la ministrul Justiției. Și acela i-a zis: „Bre, nea Ion, n-ar fi mai bine să o lași dumneata mai moale cu memoriile astea? Că, dacă-ți dau dreptate, trebuie să cadă 6 capete de aici, din minister... Nu-i mai bine să faci mata pușcărie 2 ani, apoi te duci frumos acasă și-ți vezi de treabă?“. Atunci tata s-a enervat și l-a înjurat de grijania mă-sii. De-abia l-am scăpat pe ministrul acela din mîinile lu’ tata! Și cum vă spuneam... În ’79, cînd am văzut că nu mai răzbește, l-am dus pe tata la Cabinetul 4, la Nicu Ceaușescu, tizul meu. Trei ore m-am rugat de secretară să mă primească. Și pe la un timp, cînd îmi luasem adio, odată aud: „Jumătate Niculae e așteptat la Cabinetul 4!“. Nu știam dacă mă mai cunoaște, am intrat cu frică, tremuram tot. Dar el m-a recunoscut și mi-a zis pe nume: „Bă, Jumătate, tu ești prietenul meu!“. Și după ce i-am spus cum poate să-l ajute pe tata și i-am pus pe masă 25 de memorii, o dată l-am văzut că roșește și transpiră tot, după care spune: „Doamne, cîtă nedreptate e în țara asta!“. Ce mai tura-vura, la 45 de zile după ce-am ieșit de la el, a venit noul ministru al Justiției la noi în curte, eu eram în armată, dar mi-a povestit tata, și a zis: „Tovarășe Ion, eu sînt Cutare, m-a trimis Nicu Ceaușescu la dumneata să te scap că e prieten cu băiatul dumitale, iar noi știm că ești nevinovat...“».
7 Iulie 2015, 14:05 (7232 vizualizări - 7 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(16 Iulie 2015, 18:25)
@Visum. Ce ai tu, tată?! Ce vrei? Stil, vervă, umor...ceva din Fănuș Neagu....dar ce-ți veni?! Care este mesajul futurist? Cum te-a lovit inspirația și de ce, aici?!...Sense? sense? Like water, croitorese, barbă, seral, germană....
(16 Iulie 2015, 15:58)
“Be like water”, îmi spune sensei în timp ce stau cu capul în jos la doar câțiva centimetri de podea. Ar trebui să fie o saltea acolo, dar sensei nu crede în fițe. Are 50 de ani, e ziarist pe barba lui, are barbă... Și mai e și fotograf, chimist, face scufundări, diving cum ar veni... Râde mereu, de cele mai multe ori de mine, dar l-am impresionat odată pentru că m-am dat peste cap din prima. “Pfoah, dar asta știu cel mai bine să fac!”. Plus că le-am adus o orhidee ca să mă integrez. Nu se așteptau. Ah, da... e sensei de aikido. Unul dintre ei, că la dojo-ul ăsta e plin de pantaloni negri ce zboară prin aer ca niște evantaie. Niște eventaie 40 plus, dar cele mai echilibrate evantaie. Odată, într-o sâmbătă, am nimerit peste un japonez, mama senseilor, iar eu habar nu aveam pentru că desigur anunțul era în germană. Am uitat să vă spun că acum trăiesc în Germania, dar încă nu vorbesc germana. Nici nu o voi vorbi vreodată, cel mai probabil, cu toate că merg la cursuri de germană de două ori pe săptămână, seara târziu, cum mergeau la seral croitoresele ce se visau profesoare. Sper ca măcar ele să fi ajuns profesoare. Așa că, deși e neamț, sensei îmi tolerează engleza și mai ales a înțeles de la început că ceva se întâmplă cu mine, dincolo de blocajul fizic cu care i-am îngreunat tatami-ul. “Sensei, am gust de fier în gură, cum dracu să fiu ca apa?”, îl întreb în gând.
(11 Iulie 2015, 02:41)
Rugam si alte povestiri cu nea Nicu1/2
(9 Iulie 2015, 13:04)
Ii recomand o eventuala candidatura la Primaria Slobozia. Actualmente postul de primar este ocupat de un netrebnic. In cazul lui Nicu Jumatate, ne dam seama cu cine avem de-a face de la inceput si cred ca este ma "tare" ca actualul "Jumatate De Cap". Noroc si voie buna! - slogan de campanie electorala. P.S. Oare, ce mai avem de pierdut??
(8 Iulie 2015, 12:39)
Excelent! Nu știu unde l-ați găsit pe nea' Jumate ăsta, dar articolul merită toți banii :))
(8 Iulie 2015, 11:22)
Așteptăm noi episoade cu Nea' Jumate, gen "la vânătoare cu Ceausescu" sau "sex cu Leana" :)
(8 Iulie 2015, 01:31)
Pfoai, ce bine arata vinul ala...imi lasa gura apa