REPORTAJ

Băiatul de aur al Festivalului de la Amara

Robert Ștefan Iosifescu este unul dintre cei 14 concurenți care vor concerta în cadrul Festivalului de la Amara, pe 1 august. Este ialomițean, este elev al Liceului de Arte din Slobozia și este decis să cîștige ediția de anul acesta a Trofeului Tinereții. La numai 17 ani are tot dreptul să viseze. Și, pentru că palmaresul său este deja impresionant, vă invităm să visăm și noi alături de el.

Banalul devenit extraordinar
După atîția ani de «Românii au talent», povestea lui Robert Ștefan Iosifescu pare banală. La vîrsta cînd alți băieți băteau mingea în fața blocului, lui îi plăcea să cînte. Părinții au remarcat, Robert a continuat să cînte și, o dată cu premiile la învățătură, au venit și primele premii muzicale. Ceea ce este extraordinar e faptul că Robert a înțeles înaintea tuturor că talentul nu e de ajuns pentru a cînta bine. De 4 ani ia lecții de canto și își antrenează zilnic vocea sperînd că, într-o bună zi, va deveni un artist recunoscut pe plan național. «Vreau să fiu pe scenă. Acesta este visul meu. Dar sînt conștient că, fără tehnica vocală, n-aș fi reușit...» ne spune el. Consideră că eforturile pe care le face nu sînt inutile și, chiar și în cazul în care nu va reuși să-și construiască o carieră muzicală în următorii ani, într-un final va reuși. «Știu că e un drum greu și că foarte puțini reușesc. Dar sînt tînăr și cred în posibilitățile mele. Am evoluat mult în ultimii ani și îmi place cu adevărat ceea ce fac. Nu mă grăbesc. Cînd mi se va oferi șansa, voi fi acolo ca să demonstrez că o merit» ne-a spus el în preambulul întîlnirii noastre. Este un adolescent politicos, cu trupul bine clădit și... aproape lipsit de inhibiții. Povestește zîmbind despre începuturile carierei sale muzicale, despre pasiunea sa și despre lipsa de garanții a unei meserii pe care a ales-o conștient de riscurile pe care le implică.

Un palmares pe măsura ambiției
Dovada că Robert a profitat de șansele care i s-au oferit de-a lungul ultimilor ani o reprezintă palmaresul său impresionant. Fie că a fost vorba de concursuri locale, fie că a cîntat în cadrul unor concursuri naționale de profil, locul său a fost pe podium. «Prima oară am cîștigat un premiu I în 2011, la un concurs județean. Acum 2 ani, am avut curajul de a participa la concursuri naționale. Nu am luat niciodată premiul II, iar anul trecut, în decembrie, am cîștigat premiul I la concursul „Belle Arti Music Awards“. Asta mi-a dat curaj și încredere că pot mai mult și că sînt mai bun!» ne explică Robert. Cînd nu se pregătește pentru concursuri, Robert este un adolescent normal. Face sport, ascultă muzică, își pierde timpul cu prietenii, aleargă după fete, cîntă de plăcere, dacă este rugat, studiază pianul. Și susține că niciodată nu va cînta manele sau muzică de nuntă pentru a-și cîștiga existența. «Știu că toți spun la fel. Și mai știu că nu poți avea o carieră muzicală fără compromisuri, fără astfel de compromisuri. Dar îmi place să cred că eu voi reuși acolo unde ceilalți au dat greș. Și mai cred că muzica de calitate va învinge într-o zi manelele...». Vocea lui Robert e caldă și aproape gravă. El crede că seamănă cu cea a lui Michael Buble... Și speră că într-o bună zi va avea și succesul de care se bucură acesta.

Robert cîntă cu Trofeul pe masă
Și preselecția din 23 mai i-a dat lui Robert dreptul să spere. Și convingerea că ar putea fi căștigătorul de anul acesta al Festivalului de la Amara. «Am văzut concurenții, la preselecție. Sînt foarte buni, va fi un concurs dificil. Dar cred că am șanse bune. Șî îmi doresc să cîștig. Îmi doresc să cîștig aici, acasă, pentru publicul ialomițean, pentru prieteni, pentru familie... Și, de ce nu?, pentru mine!» ne mărturisește el dintr-o răsuflare. Pentru a cîștiga premiul cel mare, Robert pregătește două piese: «Prima și ultima oară» (Cristian Sanda) și «Vreau o minune» (Holograf). A ales aceste piese pentru că îl reprezintă și pentru că speră să poată transmite publicului emoția pe care o simte de fiecare dată cînd interpretează: «Festivalul de la Amara este unic în țară. Este ultimul de genul acesta care a rămas. (...) Și mi se pare o șansă unică faptul că am reușit să trec de preselecție. Ar fi o mare realizare pentru mine să iau Trofeul. Dar va fi posibil dacă reușesc să transmit publicului emoția pe care o simt pe scenă. Emoția aia e unică. Iar pentru mine, cea mai mare bucurie e să reușesc să transmit această emoție, bucuria de a cînta pentru un public! Și mai presus de toate, bucuria că publicul îți răspunde. Nimic nu se compară cu sentimentele pe care le încerci atunci cînd cînți pe o scenă...».

24 Iulie 2015, 18:40 (5604 vizualizări - 0 comentarii)