REPORTAJ

Arta pierdută a goblenului

Acum 20 de ani era o afacere. Acum 15, o mîndrie. Acum e o artă pe cale de dispariție. Cecilia Chiru se încăpățînează însă să o practice. Iar mîinile ei «desenează» cu ace subțiri cît firul de păr și ațe colorate adevărate opere de artă.

O lume zugrăvită cu acul
«Maica Domnului cu Pruncul», «Chinezul și Chinezoaica», «Baronul», «Mona Lisa», «Cina cea de Taină», «Pastorala», «Idila lebedelor», «Ikebana», «Peisaj de iarnă»... Reproduceri după picturi celebre, castele somptuoase, cai, lebede, orașe dispărute... În cele 200 de goblenuri care împodobesc pereții casei se înșiră întreaga lume. Doamna Cecilia Chiru are această pasiune de 25 de ani și lucrează cu religiozitate. Acum mai puțin ca altădată, fapt pe care și-l reproșează singură. «Îmi aduc aminte că lucram cu orele, în fiecare zi. Dacă veneam acasă de la muncă și aveam vreo treabă de făcut sau zugrăvream sau eram prea obosită, oricît de tîrziu era, îmi făceam timp și lucram cîteva pătrățele!» își amintește ea. A lucrat mii de ore, zeci de mii de pătrățele, cataloage întregi. Întîi alături de colege, cînd goblenul era la modă, apoi singură, de plăcere... Iar acum pentru ca arta aceasta să nu se piardă... «Știu că acum nimeni nu mai are timp pentru asta. Și că nu mai au căutare. Dar mie mi-au oferit o mare satisfacție. Și îmi pare rău că cei care fac asta sînt din ce în ce mai puțini!».

Un an și jumătate pentru un goblen
Cea mai laborioasă dintre lucrările doamnei Cecilia Chiru este «Cina cea de Taină». A lucrat la ea 17 luni, dar rezultatul este impresionant. Pînza este mai lată de un metru și înaltă de 48 de centimetri. «Îmi amintesc că a fost greu, pentru că era o pînză mare. Fiecare pătrățică are 100 de găuri. Asta înseamnă 200 de împunsături. O dată pe față, o dată pe dos... 600 de pătrățele, închipuiți-vă!» explică ea. Nu este singura lucrare care îi este dragă. «Maica Domnului cu Pruncul», un goblen cît două palme, a cusut-o de 30 de ori. Pentru copii, pentru prieteni, pentru cîte o ocazie... Fiecare lucrare are, firește, povestea ei. Iar portretele par vii, gata să țîșnească din tablouri. «Mona Lisa», lucrată cu punct italian, ne urmărește cu privirea oriunde ne-am afla. Și pe ea a lucrat-o de 3 ori... Dacă ar avea comenzi, doamna Cecilia ar accepta să vîndă unele dintre lucrări. Într-o casă, e nevoie mereu de cîte ceva. «Dar „Cina“ parcă n-aș vinde-o. M-am obișnuit cu ea. Dar există cataloage, îți poți alege ceea ce vrei. Iar mie mi-a plăcut întotdeauna să lucrez...».

25 Decembrie 2015, 17:10 (6487 vizualizări - 2 comentarii)

Comentariile cititorilor:

MARIANA:
(28 Decembrie 2015, 22:00)
Cinste d-nei CECILIA, exemplu de urmat LA MULTI ANI !

N:
(26 Decembrie 2015, 13:31)
Felicitari,d-na Cici,si la multi ani ! Aici la noi mai lucreaza rar d-na Lenus. p.s. te-am invitat prin Ionica sa mai treci pe la noi, la o cafea,poti sa aduci si ultimile goblenuri.

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

Arta pierdută a goblenului

Comentariile cititorilor:

Lasă un comentariu: