REPORTAJ

Modelatorul naturii

Sîmbătă, 13 februarie 2016, Galeriile «Lumina» din Fetești au găzduit o expoziție inedită. Artistul Ion Gornea a expus pentru prima dată o serie de peste 50 de sculpturi realizate din lemn și os. Ineditul expoziției rezidă însă din faptul că intervenția artistului este una minimală, el punînd de fapt în valoare ceea ce natura a modelat în zeci de ani. Iar rezultatele, cel puțin pentru un tîrg prăfuit de provincie ca Fetești, sînt spectaculoase.

Un artist dedicat naturii Ion Gornea nu a visat niciodadă că va fi artist și primește cu sfială acest statut. A fost cadru militar pînă acum 15 ani și mărturisește că este și el uimit de ce i se întîmplă. «Tot ce pot să vă spun e că toată viața mea mi-a plăcut să meșteresc. Și am fost pasionat de plimbările în natură. Așa a apărut și această preocupare, această dorință de a pune în valoare ceea ce natura a modelat ani și ani...» ne mărturisește el. Lucrările lui, expuse sîmbătă, 13 februarie, la Galeriile «Lumina» din Fetești, atrag ca un magnet. Și, dacă ochiul le cuprinde cu ușurință, căci sînt mai degrabă miniaturale, gîndul are nevoie de timp pentru a le înțelege și prețui cum se cuvine. «Nu e sculptură în sensul propriu al cuvîntului. Sînt bucăți din trunchiurile de copaci aduse de ape. Le-am găsit în nămol, în lut, în putregaiurile aduse de apă. Le-am dezbrăcat de urît și le-am asamblat astfel încît să-și poată spune povestea. Nu e nimic ostentativ, doar frumosul din ele. Iar ideea de a le expune a venit pentru că am fost împins de la spate, de prieteni, de familie...» ne spune Ion Gornea în fața primei țăndări de lemn culeasă de el de pe malul Borcei, la Stelnica, unde trăiește de cînd e pensionar. Lucrările poartă nume elaborate și ascund mituri, povești uitate sau, pur și simplu, recflectă orizontul de așteptare imediat al oamenilor din jur: «Mîna destinului», «Gura lumii», «Capul Gorgonei», «Dansul șerpilor», «În așteptarea marțienilor», «Evaziv»...

În căutarea unei identități Cînd nu caută frumosul în lemnele aduse de ape, Ion Gornea îl caută în jurul lui. Cîteva dintre lucrările lui sînt miniaturi modelate din os, care poartă nume identitare. Ca «Libertatea», pe care ne-o arată așezat modest pe o policioară, printre cărțile care îmbracă Galeriile «Lumina». Se sfiește să explice cum a ajuns să modeleze un os într-un fluture, iar fluturele să ilustreze un concept: «Este vorba despre libertate ca năzuință și ca mod de obținere. Despre asta vorbește, de fapt, fluturele acesta... Oamenii au obținut de-a lungul istoriei această libertate numai prin forță. E un paradox!». Lucrările expuse nu reprezintă nici jumătate din cele realizate. Îl rugăm să se lase fotografiat lîngă una care îi este aproape de suflet. «Toate îmi sînt aproape. Unele pentru povestea devenirii lor, altele pentru ceea ce am încercat să surprind...». Într-un final alege o lucrare monumentală, în ciuda dimensiunii: «Druidul nopții». Ion Gornea pare el însuși surprins. «Nu știu cum să vă spun. Deși mi s-a tot spus că am simț artistic, că sînt sculptor, că fac lucruri frumoase, eu tot nu cred. Tot ceea ce am ales să fac, de cînd am fost pensionat și mi s-a spus că nu mai e nevoie de mine, a fost să contemplu natura din jurul meu. Adică mi-am permis luxul de a pierde timpul și a descoperi lumea în care trăiesc. Știu că e un lux pe care puțini și-l permit. Dar eu am avut norocul ăsta. Sau ghinionul, depinde de unde privești, pentru că nu-i ușor să ți se spună, în plină formă fiind, că nu mai e nevoie de tine. Și de aceea îndemn de fiecare dată pe cei din jurul meu să-și îngăduie răgazul de a descoperi lumea din jur. De a identifica frumosul și a se bucura de el. De a-și găsi propria identitate!».

O familie de artiști la Galeriile «Lumina»
Ion Gornea nu este singurul membru al familiei care are înclinații artistice. Sora acestuia, Teodora Cioroianu, a expus alături de el o serie de tablouri inspirate și ele din natură. «Pictez din clasa a III-a și am mai degrabă o slăbiciune pentru pictură. Probabil din cauza unei gene de familie. Toți am moștenit-o pe mama, care era foarte talentată». Lucrările Teodorei Cioroianu sînt vesele și luminoase, ca o zi de primăvară. Iar privitorii rămîn minute în șir în fața lor. Tot sîmbătă, fratele celor doi, Constantin Gornea, a organizat în cadrul aceluiași eveniment, o lansare de carte. Preocupat de haiku și varianta populară a acestuia, senryu, acesta se află la a opta sa lansare de carte. Evident, una de senryu-uri. Iar opinia sa despre această formă de poezie importată nu are nevoie de niciun fel de comentarii: «Asemănarea dintre japonezi și români este ca aceea dintre sabie și bîtă, dintre florile de grădină și cele de cîmp, dintre precizie și nemărginire...».

23 Februarie 2016, 18:25 (4958 vizualizări - 1 comentariu)

Comentariile cititorilor:

Fetesteanul:
(28 Februarie 2016, 22:55)
Un articol cu multe inexactitati. De exemplu, pe D-l "Ion Gornea" il cheama, de fapt, IOAN Gornea. Sau, fratele sau care este... "preocupat de haiku", din cate stiu eu, nu a scris niciun haiku pana acum; de precizat ca senryu doar provine din haiku, fara sa fie acelasi lucru. Sa mai adaug faptul ca exprimarea "targ prafuit de provincie ca Fetesti" este destul de jignitoare la adresa noastra. Felicitari autorilor de frumos!

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

Modelatorul naturii

Comentariile cititorilor:

Lasă un comentariu: