EVENIMENT
Dumitru Cioboată, directorul Liceului de Arte «Ionel Perlea» din Slobozia
«Secretul oricărei reușite e perseverența!»
Rara avis Profesorul de Matematică Dumitru Cioboată are 58 de ani și conduce Liceul de Arte «Ionel Perlea» din Slobozia de 22 de ani. Este unul dintre cei mai longevivi directori de instituție de învățămînt din județ, se bucură de respectul colegilor și este, în ciuda regimului cazon instituit în liceu, de aprecierea elevilor și, mai ales, a părinților acestora. Din punctul nostru de vedere, este suficient pentru a deschide rubrica de față cu domnia sa. O rubrică în care vom încerca să mediatizăm lunar ialomițeni care au marcat sau marchează viața socială, economică, culturală și, de ce nu?, viața politică a județului. Oameni care, din punct de vedere profesional, sînt mai presus de așteptările obștei și care și-au făcut un țel din slujirea acesteia. Știm că astfel de oameni sînt rari și tocmai de aceea vă invităm să-i găsim împreună, să-i promovăm și, pe cît posibil, să le urmăm exemplul. Cît încă se mai poate, cît încă mai există...
Un profesor cu destin scris
Cînd a venit Dumitru Cioboată la Slobozia, orașul nici nu visa că, într-o bună zi, va avea un Liceu de Arte. Prima școală în care a predat, începînd cu anul 1983, a fost Școala nr. 6. Era proaspăt absolvent, venit din Capitală cu media 9,33 și visa să facă performanță în sistemul școlar de învățămînt. A reușit și încă o mai face. «Îmi amintesc că, pînă în 1989, Școala 6 avea olimpici la aproape toate disciplinele importante. Aveam eu la Matematică, avea domnul Hancescu la Fizică și Chimie 2, avea doamna Ivașcu la Istorie, la Geografie o profesoară, Cornelia Bană care acum nu mai este în Ialomița, a plecat la Roșiorii de Vede, la Biologie cred că doamna Chițoran... Îmi amintesc bine pentru că atunci am avut primul elev calificat la faza națională. Acum, elevul a absolvit două facultăți, Matematică și Finanțe-Bănci în cadrul ASE...» își amintește domnul Cioboată, cu vădită plăcere, începuturile carierei. În 1990, Dumitru Cioboată s-a trasferat la Școala de muzică din cadrul Seminarului Teologic, condusă la acel moment de Tarna Gheorghe. În 1994, s-a înființat prima clasă de liceu a acestei școli la Liceul Pedagogic. Și tot atunci a ajuns, extrem de tînăr, Dumitru Ciuboată director al acestei școli. Iar în septembrie 1996, cînd școala s-a transformat în liceu și s-a mutat în actualul sediu, Dumitru Cioboată i-a urmat destinul. «La început a fost o școală generală. Acum avem cinci clase de liceu, dintre care una de Muzică și una de Arte Plastice. În total, 1538 de elevi și 134 de cadre didactice. Dar aici intră și școala din Bora și Școala 1... Sînt 61 de clase de la clasa pregătitoare la clasa a XII-a, iar împreună cu mine sînt doamna Hancescu Melania, director adjunct pe Cultură Generală și Valentin Vardianu, pe discipline de specialitate...».
Un liceu care modelează suflete
Deși sprijinul colectivului de profesori pe care îl conduce este incontestabil, numele Liceului de Arte este sinonim cu cel al directorului Dumitru Cioboată. Intră în școală printre primii și, de multe ori, pleacă ultimul. Este neobosit, întotdeauna pregătit să o ia de la capăt, se bucură de respectul colegilor, în ciuda regimului cazon instituit în liceu, de aprecierea elevilor și, mai ales, a părinților acestora. Respinge discret această caracterizare succintă și ne explică cum a ajuns aici: «Secretul oricărei reușite e perseverența! Copiii noștri au uitat sau încearcă să uite. Există norme morale, norme de comportament... Ceea ce propun eu este respectarea acestor norme. Nu avem reglementări în plus. Respectăm ceea ce avem și sîntem consecvenți. Prezența la ore, verificarea claselor la ultima oră, legătura permanentă cu părinții... Încercăm să facem totul cu tact și cu măsură. Nimeni nu e ferit de complicații, de conflicte. Dar căutăm rezolvarea lor în mod constructiv. Atîta timp cît sînt pe această funcție pe umerii mei apasă o mare răspundere și de noi, cadrele didactice, depinde, uneori înaintea familiei, evoluția ulterioară a unui elev!» ne explică Dumitru Cioboată. De asemenea, susține domnia sa, deși îl bucură eticheta de liceu elitist pe care și-a cîștigat-o liceul, nu este de acord cu ea. «Noi sîntem un liceu de circumscripție. Avem copii de toate condițiile sociale... Și am avut copii care în clasa a IX-a păreau că nu vor respecta nicio normă, nicio regulă. Acum școala se mîndrește cu ei. Eu nu fac parte dintre profesorii sceptici. Cred că avem copii cuminți. Dar cred că pentru a rămîne așa trebuie să muncești și să fii perseverent. Dacă reușești să comunici permanent cu elevii și ești în mijlocul lor e de ajuns. Nu facem nimic în plus...».
Școala este suverană
Dumitru Cioboată este conștient că face parte dintr-o generație care a avut vocația profesoratului. Știe că acum lucrurile s-au schimbat, viața s-a schimbat. «Generația mea a ales meseria asta pentru că și-a dorit. Profesorii tineri, uneori, nimeresc în această meserie. Sfatul meu este să renunțe cît încă sînt tineri și mai au vreme. Sigur, poți învăța să fii profesor, toți am învățat într-un fel sau altul... Dar nouă ne-a plăcut! Cui nu-i place, trebuie să renunțe. Noile generații trebuie să fie conștiente că sînt rotițe ale sistemului. Dacă ele nu funcționează, atunci nici sistemul nu va merge înainte!». Dumitru Cioboată a reușit să facă cele 134 de rotițe ale sistemului pe care îl conduce să funcționeze. Și, sprijinit de colegi, a reușit să aducă în liceul său investiții absolut necesare. «Am reabilitat corpul C al Școlii 1, monument istoric... Am preluat-o dezafectată. Am reparat șarpanta. În corpul B ploua, stăteam cu ligheanele... Am reabilitat termic clădirile, am construit atelierele de artă plastică, cele mai moderne din țată, din punctul meu de vedere, am construit un al doilea corp de clădire la școala din Bora...». Iar viitorul plin de provocări: «Elevii au nevoie de încă o sală de gimnastică. Trebuie să găsim resurse pentru a o finaliza pe cea din curtea Școlii 1. Trebuie să găsim o soluție pentru finalizarea investiției în campusul școlar... Dar cel mai important lucru de care ar fi nevoie, dacă ar exista fonduri, ar fi să constrim un corp de clădire nou, cu 16 săli de clasă, pentru a învăța într-un singur schimb. Elevii vin la școală în schimbul 2 deja obosiți, nu se pot concentra, tentațiile de seară sînt mari, sîntem conștieți de ele. O nouă clădire ar rezolva foarte multe dintre problemele cu care ne confruntăm...».
Elevii nu se schimbă niciodată
Așa cum am precizat deja, Dumitru Cioboată nu e un sceptic. Crede în generația tînără, crede că elevii vin la școală «ca să învețe carte». Și știe că elevii Liceului de Arte din Slobozia vor răsplăti înzecit eforturile colectivului didactic al școlii.
-Elevii nu mai pot fi stăpîniți...
-Tehnica modernă este o boală generală. Și noi ne confruntăm cu aceste probleme, cu tentația telefoanelor. Dar elevii nu s-au schimbat, procesul de învățămînt rămîne același. Contează însă mult profesorul. Copilul vrea să vadă însă că și tu muncești. La clasa mea, în anul 2014, din 31 de elevi, 21 au luat la Bacalaureat medii peste 9, dintre care și doi de 10. Dacă muncești, dacă esențializezi informația, dacă ei simt că au ce învăța de la tine, în clasă e liniște...
-Deci nu e adevărat... Respingeți această afirmație?
-Nu. Nu pot fi stăpîniți, cum spuneți dumneavoastră, doar dacă profesorul nu are ce să îi învețe. Sau dacă nu are vocația de a preda... Aceasta e opinia mea!
-Cîți din profesori au această vocație?
-În cazul disciplinelor realiste, tot mai puțini aleg meseria de profesor. Renunță în favoarea unor meserii mai bănoase. În cazul disciplinelor umaniste, procentul este mai mare. Aici tendința este pozitivă. Sînt profesori care predau din convingere!
-Ar avea nevoie sistemul de un impuls? De condiții mai bune, de salarii mai mari?
-Condiții avem suficiente. Salariile reprezintă însă o problemă!
-Sistemul s-a plafonat. Generațiile de elevi sînt condamnate. Ce e de făcut?
-Nu! Nu sînt de acord. Eu cred că exemplul personal contează. Fără falsă modestie vă spun. Intru la oră la fix, muncesc alături de colegii mei, obțin performanțe similare. Dacă reușești să oferi un exemplu de urmat, atunci răsplata e pe măsură... Reușita unui elev este și reușita noastră, a profesorilor... Eu obișnuiesc să le spun elevilor mei așa: dacă voi considerați că reușita voastră se datorează 99%, vouă și familiilor voastre, iar 1% școlii, profesorilor, mulțumirea mea este deplină...
-Vă rugăm să amintiți cîțiva elevi care, de-a lungul anilor, au adus cinste școlii...
-Sînt multe nume. Prea multe! Dar voi încerca. Narcis Brebeanu, tenor la Opera Română, Sorina Neacșu, care a activat în Corul Madrigal, chiar secretar muzical al corului, iar acum în corul Ateneului Român, Mirela Bunoaica, soprană la Opera din Berlin, Ioana Ionescu, o strălucită pianistă... Există și foști elevi care au făcut muzică de performanță, iar acum au făcut o carieră în alt domeniu, cum este Diana Mihalcea, acum medic recunoscut la Spitalul Universitar din București... În domeniul Artelor Plastice avem membri ai Uniunii Artiștilor Plastici... Îmi vine acum în minte Elena Boiangiu, dar, evident, sînt mai mulți... Fiecare generație a dat vîrfurile ei. Dar cel mai important lucru e că Liceul de Arte din Slobozia a modelat caractere și personalități și a oferit societății cetățeni cu care ne putem mîndri oricînd, indiferent de domeniul în care lucrează!
22 Martie 2016, 15:40 (23740 vizualizări - 30 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(26 Martie 2017, 01:36)
DOMNUL DIRECTOR CIOBOATA ESTE OMUL CARE SI-A DEDICAT VIATA SCOLII.IN SCOALA ESTE PREZENT DE DIMINEATA PANA SEARA . STIE TOT CE SE PETRECE IN SCOALA. AICI ESTE CASA ,FAMILIA. INTERVINE ,AJUTA, REZOLVA. ESTE OMUL CARE SFINTESTE LOCUL.MULTUMIM DOMNULE DIRECTOR! VA DORIM SANATATE SI ANI MULTI IN MUNCA ACEASTA IN CARE OAMENI CA DUMNEAVOASTRA VIN DIN CE IN CE MAI PUTINI.
(24 Martie 2017, 18:15)
De 9 ani am absolvit Liceul de Arte si imi amintesc de domnul Cioboata ca fiind un om hotrat, sigur pe ceea ce face si nu in ultimul rand un bun profesor. Sincer nu am fost prieten bun cu matematica dar cand preda domnul Cioboata era cu totul altceva. Pacat ca l am prins doar la cateva ore ca profesor de matematica(eu aveam alt profesor de matematica). Domnul Virgil Iaru a fost pentru mine un profesor si un om deosebit, glumet, prieten cu toti elevii, un profesor excelent. Doamna Vlad Antoaneta, un om extraordinar, te facea sa iti doresti sa fii cel mai bun. Lucram caiete intregi de placere cu exercitii de teoria muzicii, abia asteptam dicteul melodic la ora. Domnul Crutu, profesor de istorie si inspector la mom respectiv. Un om deosebit, om dedicat istoriei, preda atat de bine incat am ales sa dau ala istorie bacul eu fiind la profil muzica. Era genial, nu iti venea sa il lasi sa plece de la ora, vroiai sa mai stea sa mai predea ceva. Mai sunt si altii dar nu am avut onoare sa ii am ca profesori.
(24 Martie 2017, 15:25)
Mult succes Dle Director.Va respect !
(20 Aprilie 2016, 17:23)
Sunt de acord cu spusele dnei Mioara C..UN OM DEOSEBIT CARE SI-A DEDICAT INTREAGA VIATA COPIILOR NOSTRI.....Sunteti o raritate domnule director prof.Cioboata Dumitru....
(26 Martie 2016, 08:59)
@CNMV....nu te mai da mare fratie....faima liceului a fost inainte de 89, cand, intr-adevar, era un liceu de elita, cand, erau clase intregi care intrau la facultate....acum au ramas amintirile...asta e...
(25 Martie 2016, 17:21)
La CNMV nu sunt rezultate pe măsura elevilor de-acolo! Cănd elevii de la Artă intră cu medii mici și sunt ridicați prin efortul profesorilor, atunci sunt rezultate lăudabile! Când îți vin elevi excelenți și tu liceu îți bați joc de ei, este doar firma de tine.
(25 Martie 2016, 00:07)
Prea multa lauda, parca este in campanie electorala pentru Primaria Sloboziei. Sunt rezultate mai bune la CNMV.
(24 Martie 2016, 23:52)
Ar fi fost culmea sa nu comenteze si simbolul profesorului eșuat, frustrat si plin de complexe, Ciocea de la CNMV.
(24 Martie 2016, 22:39)
Profesorii de la ARTĂ trăiesc în aceeași atmosferă ,,cazonă" ca elevii. Nu mișcă niciunul în front, că și-au dat foc....Micul Hitler trebuie numai lăudat, la orice ocazie.
(24 Martie 2016, 21:23)
tacere totala din partea colegilor profesori.prefera sa taca sau nu doresc sasi apere seful?...unii ii sint foarte devotati,acum ar trebui sa actioneze!
(24 Martie 2016, 17:26)
Elevii din ziua de azi sunt betivi, fumatori, chiulangiii...Ce viitor va avea tara asta cu ei nu stiu....habar nu au pe ce lume traiesc....
(24 Martie 2016, 15:44)
Nu căutați să-l denigrați! Este singurul director de școală din Ialomița. A mai fost Ioniță G., dar ,,l-a mâncat" in cr. și a intrat în politică. Pe Ioniță G. l-a uscat o fufă cu aspirații la ,,primă doamnă a Sloboziei-Gropan". Când și-o vedea ea gaura...din blugi!
(24 Martie 2016, 14:37)
Propun ca profesorii buni la clasă și/sau meditații să nu fie directori, inspectori...Sunt destui cu limba scoasă după funcții și bani degeaba (urmăriți dosarele pentru "gradații de merit")!! Dați-le lor bani in plus, dar scoateți-i de ore!! Faceți din ei orice, numai nu mai nenorociți, in continuare, elevii! Acest om din articol este "rara avis", pe care îl admir și îl compătimesc. Este "ultimul mohican", ultimul dintre cei "zece negri mititei".....! Să crească mare și sănătos!
(24 Martie 2016, 11:49)
@cacao cu lapte: Adaptabilitatea înseamnă cumva să accepți mizeriile societății în care trăiești? Să le permiți copiilor de mici să să "acomodeze" cu toate mizeriile? Probabil nu ai copii, de aceea vorbești asemenea bazaconii. Ce preferi: o fată mare ținută în lesă, sau una care la o vârstă fragedă nu mai e fată mare? Ți se pare că a doua suferă mai puțin, sau mai mult? Ți se pare că a doua este mai "adaptată"?
(24 Martie 2016, 10:09)
Bine.Si dupa rigiditatea celor patru ani traiti in spiritul tau,se duc dracu'elevii nosti,socati,dornici de tampenii.Ca o fata mare,tinuta " in lesa"!Psihologilor li se pare cunoscut fenomenul? Nu?? Mai cercetati! Tov.director ii dorim sa mai schimbe din "morga" afisata si disciplina de care tooooot vorbeste de zeci de ani.Pentru ca generatiile se schimba,oamenii sunt altfel,copiii trebuiesc respectati.Ce face el tine de primitivsmul scolii.Nu contest calitatile tovarasului,ci simt nevoia sa ii scriu ca adaptabilitatea trebuie sa fie de ambele parti:elevi si pedagogi!