REPORTAJ
Colecționara de șervețele
Adunate din toate colțurile lumii și din toate timpurile, peste 2000 de șervețele și-au găsit locul în colecția particulară a învățătoarei Laurența Natu, din Țăndărei. Fiecare piesă are povestea ei, pe care femeia o mărturisește tuturor celor care vor să o asculte.
De profesie colecționar
În sufletul învățătoarei Laurența Natu din Țăndărei se ascunde un colecționar veritabil. De cînd se știe a adunat tot felul de lucruri mărunte pe care le-a transformat în colecții personale. A început cu ambalajele de celofan ale bomboanelor de ciocolată, a strîns capete de cutii de chibrituri, nasturi și chiar monede. «De toate felurile, de toate mărcile și de toate mărimile... Mi-a plăcut încă de mică să adun lucruri pe care alții nu le-au considerat atît de importante sau le-au tratat cu indiferență. Ambalajele de bomboane le luam și le îndreptam cu degetele pentru că erau mototolite, apoi le țineam în cărțile pe care le aveam acasă. Cutiile de chibrituri le păstram într-o pungă mare de hîrtie...» ne mărturisește învățătoarea din Țăndărei.
O pasiune fină
De 12 ani, Laurența Natu a revenit la vechea sa pasiune, aceea de strînge lucruri mărunte pe care alții le consideră neînsemnate. De data aceasta s-a transformat în colecționară de șervețele, iar pînă în prezent are peste 2000 de bucăți. Cele mai noi achiziții ale colecției le ține într-o vitrină din sufragerie. Cele vechi, de la începutul acestei pasiuni, sînt păstrate cu grijă într-o cutie mare de carton. Pe pereții respectivei cutii stă scris cu negru: «Șervețele 2004», adică anul în care a început să le păstreze. «Eram cu o colegă de la școală la București atunci cînd am colecționat primul șervețel. Ea mi-a spus că face colecție de șervețele. Inițial am privit-o uimită, însă, apoi, m-am decis să încerc și eu. Iar timpul a trecut și pasiunea mea merge mai departe. Eu sînt tare mîndră de fiecare piesă pe care o adun în colecție și mă uit cu drag la ele...» mărturisește învățătoarea, zîmbind.
Frenezia culorilor din sufragerie
Șervețelele Laurenței Natu sînt ordonate fiecare după modelele cu care au fost inscripționate și incluse într-o categorie. Un mănunchi pe care scrie «Flori» conține șervețele pe care sînt desenate flori de cîmp, narcise, zambile, garoafe, trandafiri sau clopoței. Peste el este așezat mănunchiul pe care scrie «Sărbători». Aici colecționara a așezat cu grijă șervețelele care aduc cu ele magia Crăciunului sau Lumina Paștelui. În cutia mare de carton sînt șervețelele de o singură culoare, așezate unul peste altul pentru a sugera un curcubeu. «Nu le puteam lăsa să stea așa, alandala... Am zis să le ordonez, fiecare după ce reprezintă. Le-am pus pe categorii. Și am șervețele cu flori, șervețele pentru petrecerea copiilor, șervețele pentru sărbători de iarnă, cu brăduți, cu animale sau cu flori. Mi-e foarte drag să mă uit la ele și să le așez de fiecare dată cînd am ocazia...» ne spune Laurența Natu. Pasiunea fină pe care o are a ajutat-o de multe ori să scape de problemele cotidiene cu care se confruntă. «Pe mine mă ajută foarte mult să mă relaxez. Le scot din vitrină, mă uit la ele, le așez la loc, le împăturesc și uit de toate problemele...» susține învățătoarea.
Șervețele de peste mări și țări
Cele mai multe dintre piesele care alcătuiesc colecția Laurenței Natu au fost primite de la prieteni, rude sau apropiați. Așa au ajuns în sufrageria sa șervețele din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii și din Europa. Piesa de rezistență este un șervețel pe care este inscripționat steagul Australiei. «Pe acesta l-am primit de la o cunoștință care a fost în vizită în Australia... Am rugat-o frumos să-mi aducă și mie un șervețel de peste hotare. Îmi place foarte mult cum arată și îmi e drag de el. Îl păstrez aici în teancul cu piese rare, de care cu greu poți să faci rost...» se mîndrește colecționara. La fel de frumoase sînt și șervețelele frațuzești și germane, care au pe ele desene cu actori cunoscuți din filme sau peisaje cu celebrul Turn Eiffel din Paris. În aceeași colecție au fost adăugate cîteva șervețele făcute în România, vechi de peste 50 de ani. «Chiar dacă sînt dintr-o hîrtie mai tare și nu au modele foarte sofisticate cum sînt cele care se fabrică acum, eu le păstrez pentru că-mi amintesc de copilăria mea. Le-am găsit acum cîțiva ani într-o carte, acasă la mama și am zis să le adaug în colecția pe care o am la Țăndărei...» ne mărturisește învățătoarea.
Bucuria elevelor Șervețelele Laurenței Natu au ajuns vedete chiar și la școală. Foarte multe dintre elevele sale s-au apucat și ele de colecționat după ce au aflat povestea lor de la învățătoare. «Le-am explicat și fetițelor mele la clasă că nu este costisitor să faci o astfel de colecție. Mereu le-am sfătuit cum să le așeze ca să le păstreze. Chiar și fostele mele eleve cînd mă întîlnesc îmi povestesc despre cum arată acum colecțiile lor...» adaugă învățătoarea din Țăndărei.
29 Martie 2016, 14:05 (4034 vizualizări - 3 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(1 Iunie 2016, 03:24)
Imi amintesc cu drag de clasele primare. Si eu am colectionat servetele. Le am si acum . Va pup doamne invatatoare !
(30 Martie 2016, 17:28)
Sfatuiesc pe toate persoanele sa colectioneze... ceva ! Orice obiect care te binedispune merita sa fie admirat sau sa-ti creeze o stare de bucurie si mai tarziu , sa faca parte dintr-o " colectie ", a ta !!!
(30 Martie 2016, 04:11)
Felicitari! Nutresc aceeasi pasiune cu a doamnei Laurenta Natu. Intr-adevar este o maniera de a te relaxa impaturindu-le, privindu-le. Insasi ideea de a colectiona ceva iti da un anumit echilibru al stabilitatii in viata, o rezonanta a trecerii timpului. Te simti purtat intr- clepsidra a timpului ireversibil, ai vrea sa pastrezi un moment de ratacire al celor mai frumoase clipe ale vietii. In opinia mea tine de personalitatea fiecaruia dintre noi sa ne redescoperim definindu-ne prin intermediul pasiunii de a fi colectionar.