JURNAL DE CAMPANIE
Liviu Cazan, candidatul PSD la funcția de primar al municipiului Urziceni
Omul care iubește marea
Liviu Cazan este director general al Autorității Navale Române. Și-a început cariera ca ofițer maritim, după ce a absolvit în 1993 Institutul de Marină și a navigat, vreme de aproape 10 ani, pe toate mările lumii. S-a oprit cînd a prins gustul antreprenoriatului, dar consideră că perioada în care a fost «marinar» l-a definit ca individ. Nu regretă faptul că a renunțat, dar tînjește. «Mi-am cumpărat o barcă. Nu am coborît-o încă la apă, dar promit în fiecare an că o să o fac. Poate e prea devreme...» ne mărturisește. Pe de altă parte, s-a aruncat în valurile politicii cam tîrziu, are 47 de ani și spune că, în principiu, «ceea ce se obține repede nu durează», dar și că «atunci cînd propui ceva, nu trebuie să spui cît e de frumos, ci dacă e realizabil». Așadar, dacă îl vor crede pe cuvînt și îl vor vota, locuitorii Urziceniului se vor alege cu un navigator experimentat...
O întîlnire de 10 minute De la etajul 8 al clădirii Administrației Navale Române se vede marea. Liviu Cazan nu o mai vede, e director general. «O funcție circumstanțială...», susține. Însă responsabilitățile pe care le impune funcția sînt aceleași, indiferent de situație. Vorbește greu despre ele, sînt noțiuni aride. Monitorizarea traficului portuar, tehnici de securizare a litoralului românesc, reforma bazei de date a personalului navigant, interfață administrativă internațională. Ne plictisim de moarte și înțelege. Zîmbește amuzat. «Știu. Dar m-ați întrebat și nu am vrut să fiu nepoliticos. Ce ați vrea să știți despre mine?!». Convenim să ne povestească cum a ajuns aici, în această situație «circumstanțială». «Probabil din cauza lecturilor din copilărie. Cărțile de aventuri, luptele cu pirații... Nu mai știu. Cert e că în 1993 am terminat Institutul de Marină și apoi am activat pe nave comerciale. Ultimii 5 ani am fost pe Marea Nordului, considerată una dintre cele mai dificile rute... E o meserie frumoasă. O meserie în care nu seamănă o zi cu alta. Ai satisfacția evaluării profesionale și simți că te pregătești pentru ce nu cunoști...». Pe măsură ce își aduce aminte chipul lui se luminează. Uită de funcție, uită de responsabilități, uită că pentru fiecare decizie e nevoie de un efort uriaș, că sistemul nu oferă șanse celor tineri, că administrația are nevoie de o reformă pe care niciun director general nu a reușit să o impună... E tînăr din nou și scrutează orizontul, de pe puntea unei nave overage, una dintre multele pe care a lucrat...
O meserie în care îl vezi pe Dumnezeu Marea te pune la încercare și te obligă să îți depășești condiția. La forța 11, aproape de maximul unei furtuni, ajungi să nu-ți mai dorești altceva decît să se termine. Dispare instinctul de conservare, frica de moarte, tot... Te lupți cu tine însuți pentru a te depăși. Sînt sute de povești, ale mele, ale celor din jur, ale mării... Am să vă spun una care m-a marcat. Eu am fost ateu. La un moment dat eram în Marea Mediterană, într-o furtună aproape de uragan... Nava era de-o seamă cu mine, lansată la apă în 1968. O navă cu un singur motor, scîrțîia din toate niturile... La un moment dat a picat motorul. În mod normal, cînd se întîmplă acest lucru nava se așează travers și se răstoarnă, e un fapt cunoscut... Dar în momentul ăla a picat și vîntul... Au lucrat mecanicii o oră și jumătate și în momentul în care au pornit motorul în probă, fără să aibă garanția că funcționează, s-a întețit furtuna. Atunci am înțeles că șansa nu e a ta, ți-o dă Cineva...». Tăcem lung, surprinși de franchețea mărturisirii. «Nu e o poveste, e un fapt pe care l-am trăit!» ne spune șoptit. Apoi ne explică, aproape didactic, că pentru fiecare dintre oameni există momente cruciale, care marchează existența, fie individual, fie colectiv. «Este vorba despre reperele morale care ne guvernează viața. Uneori e ușor. De cele mai multe ori însă, deși cunoaștem aceste repere morale, alegem să nu le respectăm. Eu am avut șansa de a nu face compromisuri personale, de a nu ceda în fața tentației, de a putea spune nu. Iar din această cauză mă simt la fel de norocos ca atunci, pe mare...».
Politică și administrație
Liviu Cazan are 47 de ani și a intrat în politică tîrziu. A candidat pentru funcția de primar al municipiului Urziceni la alegerile din 2012 și a pierdut... A fost acuzat de propria organizație că a ales să facă «o campanie de domn» care nu se potrivește orașului... Însă a supraviețuit politic. Revine pe 5 iunie 2016 într-un oraș eviscerat administrativ și în care partidele politice se sfîșie la scenă deschisă pentru voturile celor 14671 de cetățeni cu drept de vot. Crede că schimbarea în bine se poate face atunci cînd «oamenii vor avea răbdarea să se asculte unii pe alții și să înțeleagă argumentele». Singurul său păcat e acela că este candidat PSD. «PSD nu e o boală. Toate partidele sînt la fel... Însă doar social-democrația poate da o șansă tuturor! Iar oamenii sînt cei care fac diferența...» ne spune el zîmbind.
Un candidat care nu răspunde tiparului În anul 2012, Liviu Cazan a obținut 26% din voturile electoratului, cu o campanie pe care pînă și colegii săi de partid au considerat-o prea decentă, «o campanie de domn», care nu cadrează cu profilul social al orașului. Liviu Cazan nu a regretat și a continuat să trăiască și să muncească alături de concetățenii care l-au votat, cu bunele și relele lor. După 4 ani de luptă surdă într-un Consiliu Local controlat politic de un singur om, este decis să urce din nou Golgota electorală. Are 47 de ani, acum este director al Autorității Navale Române și continuă să creadă că destinul său este legat de destinul administrativ al orașului. «Noi toți vrem să obținem lucrurile repede. Dar ceea ce se obține repede nu durează. Ne plictisim, nu le mai vrem... Cred că orașul meu se va schimba atunci cînd oamenii vor avea răbdarea să se asculte unii pe alții și să înțeleagă argumentele. Nici acum nu știu dacă orașul vrea să se schimbe. Important este însă să propunem această schimbare. Aceasta este abordarea realistă a lucrurilor și nu pot susține altceva!» ne declară el. Schimbarea pe care o propune Liviu Cazan nu este una de manual electoral. Nu promite bani europeni, nu promite intervenții guvernamentale, nu promite eradicarea corupției... Promite, în schimb, impunerea unui concept riscant, în fața căruia noi unii, vă mărturisim sincer, ne-am gîndi de două ori înainte să riscăm: «PSD nu e o boală. Toate partidele sînt la fel... Însă doar social-democrația poate da o șansă tuturor! Iar oamenii sînt cei care fac diferența... Iar în opinia mea, soluția generală o reprezintă folosirea judicioasă a resurselor și meritocrația. Sistemul actual este în colaps pentru că ne lipsesc valorile, reperele morale. Aceasta este schimbarea de care avem nevoie. Urziceni este un punct izolat al acestui sistem. Iar rolul meu, așa cum îl văd eu, este acela de a deschide porți. Dacă porțile sînt deschise, ai și investitori, ai și economie performantă, ai și administrație dedicată mai binelui public...».
Administrație de rit nou Dincolo de tarele specifice unui oraș de provincie, Urziceni se confruntă cu o criză administrativă fără precedent. Monocefal pînă la momentul cînd Constantin Sava a fost suspendat, orașul nu mai poate oferi o administrație independentă, orientată către cetățeni și slujirea acestora. Liviu Cazan se declară conștient de existența acestor probleme și speră în rezolvarea lor: «În realitate, cînd vorbim de Primăria Urziceni, vorbim de o instituție. Iar o instituție, ca să fie puternică, trebuie să aibă compartimente puternice. Nu există instituții puternice fără compartiment Juridic bun, fără compartiment de Investiții, fără compartiment de Resurse Umane... Și asta se obține prin perfecționarea continuă a personalului și întărirea acestuia cu oameni noi, acolo unde este cazul. În România, la acest moment, lipsește simbioza între nou și vechi... Vrem tineri în administrație! Dar tinerii nu vor putea niciodată performa dacă nu își fundamentează această performanță pe experiența celor de dinaintea lor...». Dincolo de administrație, Urziceni rămîne un oraș fără orizont de așteptare. Liberal prin opțiunea de vot manifestată în ultimii ani, orașul trăiește în același provizorat general, incapabil să decidă ce este bine și rău. Liviu Cazan nu promite să schimbe a doua zi după ce este votat acest aspect. Dar promite să ofere speranța de care oamenii au nevoie mai mult decît orice. «Oamenii au interesele lor. Mari, mici, uneori meschine, care sînt înaintea binelui public despre care tot vorbim atît... Ne-am învățat într-un fel și nu ne putem schimba. Politicienii de aceea sînt atît de urîți la o vreme după ce cîștigă alegerile... Pentru că ucid speranța pe care oamenii o pun în ei! Dar speranța nu înseamnă să promiți utopii. Atunci cînd propui ceva, nu trebuie să spui cît e de frumos, ci dacă e realizabil. Asta pot și asta vreau să fac...».
23 Aprilie 2016, 17:35 (13872 vizualizări - 18 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(24 Aprilie 2016, 12:08)
In sfarsit o candidatura serioasa, consistenta, adevarata
(24 Aprilie 2016, 03:46)
Intr-adevăr, un discurs articulat si o prezenta aparte.
(23 Aprilie 2016, 20:21)
Am vazut pe N24, o dezbatere pe mai multe teme, printe care apa si parcarea subterana, cu Ionascu, Paros si nu mai stiu cine, de imi venea sa arunc televizorul, dar m-am calmat pentru ca tv-ul era al meu. Nu imi dau nici mucii pe ei dar mite votul.