REPORTAJ

Je suis MIRUNA!

Învățatul nu ajută la nimic. Școala e pentru tocilari. Ai carte, n-ai parte. Și totuși... În fiecare an, în liceele ialomițene, peste 200 de elevi demonstrează contrariul. Sînt premianții concursurilor școlare, olimpicii naționali ai probelor de Limbă Română, Matematică, Chimie, Fizică, Lingvistică, Informatică... Au ales drumul cel lung, cel al învățăturii. O fac pentru ei, pentru profesorii care îi îndrumă, o fac pentru că au descoperit că învățatul nu e o rușine, că sistemul de învățămînt românesc, așa imperfect cum e, poate aduce satisfacții. Oana Miruna Măchiță este unul dintre acești 200 de elevi, care reușesc anual performanțe unice. Ea a decis să învețe Limba Franceză și, grație rezultatelor obținute, își va putea alege fără examen facultatea unde va învăța în următorii ani. Doar atît și ni se pare o pledoarie suficientă pentru cauza învățatului. Dar Miruna spune că e mai mult de-atît, mult mai mult...

R-ul graseiat și premiile naționale
Miruna împlinește curînd 18 ani. Dar nu-i arată. Are un trup subțire, de copil, și ochii cuminți. O rugăm să ne citească ceva în Franceza ei impecabilă, pe care toți profesorii i-o laudă. Citește așa cum se cere la școală, «cu intonație»... Vocea ei graseiază seducător, făcîndu-ne să regretăm că am chiulit în liceu de la orele de Franceză. O rugăm să ne explice cum a reușit să deprindă accentul. Ne răspunde cu o sinceritate dezarmantă: «O să rîdeți de mine dacă vă explic cum fac să iasă rrr-ul acela graseiat... Știți, atunci cînd își dreg vocea golanii pe stradă, ca să scuipe?! Și fac ca broaștele? Ei, bine, trebuie să faceți la fel și, în același timp, să spuneți „R“...». Rîde jenată: «Vai, nu trebuia să vă spun. O să puneți asta în ziar?». Cu R-ul ei graseiat și cu mii de ore de studiu, Oana Miruna Măchiță a reușit, anul trecut, să obțină pentru Colegiul Național «Mihai Viteazul» un loc III pe țară la Olimpiada de Limbă Franceză. Iar această performanță îi permite acum să intre, fără examen, la Facultatea de Filologie din cadrul Universității București. «Mă bucură acest avantaj, evident. Nu-mi este teamă de examene, mai ales la Franceză... Cînd ajungi la nivelul la care am reușit eu, examenul de intrare la facultate devine aproape o formalitate. Dar e bine să ți se recunoască astfel munca...».

Visuri francofone
Pentru a ajunge la nivelul de performanță impus de Olimpiada Națională, Miruna a muncit încă din ciclul primar. Întîi a învățat jucîndu-se, din cărțile cu poze, apoi a avut un vocabular în care cuvintele se înșirau într-un filigran complicat, aproape de neînțeles ani de-a rîndul: «Copilăria e ca un somn din care te trezește cineva. De obicei părinții, cărora trebuie să le mulțumesc pentru că au insistat să învăț Limba Franceză. Multă vreme nu înțelegeam de ce francezii nu scriu cum pronunță, ca noi, sau de ce nu e mai ușor, ca la Engleză. Apoi a început să-mi placă Franceza, să o citesc, să ascult muzică franțuzească... Iar acum nu mai văd Franceza ca pe o limbă de studiu, ci ca pe o pasiune. Sînt zeci de țări francofone, iar faptul că vorbesc cursiv această limbă îmi oferă oportunități infinite...». Lista premiilor obținute de Miruna la concursurile școlare este impresionantă. Practic, în fiecare an, din clasa a VII-a, a ocupat un loc pe podium. N-a fost însă niciodată speriată de ele, ba chiar își amintește că, dintre toate examenele, cel dintr-a VIII-a a fost cel mai greu. «Eram îngrijorată, plină de emoții. Examenul a fost simplu, dar nu știam eu atunci ce mă așteaptă. Acum știu, iar examenele mi se par întotdeauna doar o provocare...». În așteptarea viitoarelor provocări ale examenelor de facultate, Miruna visează acum la lumea ei francofonă. «Pînă la facultate, sînt presată de BAC. Așa că acum cumpăr cărți în Franceză și le așez pe raft, așteptînd ziua în care voi putea citi. Și tot așa, aștept să vorbesc în Franceză cu vorbitori nativi... Nu canadieni însă, au un accent îngrozitor...» ne spune rîzînd.

Olimpicii noii generații Roxana Romaniuc face și ea parte din grupul celor 200 de olimpici naționali pe care liceele județului îi trimite an de an să reprezinte Învățămîntul ialomițean. Profesorii o consideră «un fenomen», performanțele ei școlare sînt remarcabile și, după cum toți o recunosc, este vînată pentru a participa la concursurile școlare. Ea a ales însă să participe anul acesta la Olimpiada «Lectura ca abilitate de viață», un tip inedit de concurs național, aflat la început de drum. S-a clasat pe locul 28 din 48 de elevi, dar este mîndră de performanța ei. Crede că experiența căpătată acolo este marele premiu și este convinsă că această experiență nu se poate compara cu nimic altceva. «Este vorba despre atmosfera de lucru. Aproape 50 de elevi uniți de aceleași preocupări, de aceeași pasiune pentru lectură... Este o lume ideală, în care ai vrea să trăiești. Nu știu să vă explic în cuvinte. Trebuie să fii acolo, măcar o dată în viață, ca să înțelegi ce se întîmplă și de ce este așa de important să înveți. Cel puțin, așa am simțit eu...» ne spune ea dintr-o răsuflare, privindu-ne din spatele unor ochelari uriași.

17 Mai 2016, 19:35 (5187 vizualizări - 1 comentariu)