REPORTAJ
Familia «New Life» are nevoie de noi
În urmă cu 12 ani, Asociația «New Life» a decis să salveze șapte tineri fără identitate din centrele de plasament ialomițene. Au cumpărat o casă bătrînească la Amara, au identificat o sursă de finanțare externă și, timp de 5 ani, nu au cerut nimănui un capăt de ață. În 2007 finanțarea a fost redusă la jumătate, iar calvarul susținerii celor șapte rezidenți a început. Acum au ajuns la capătul puterilor și cred că doar eforturile noastre comune ar mai putea salva acest proiect unic în Ialomița...
Copiii pe care nu i-a dorit nimeni
Sînt șapte! Toți cu retard sever, care au nevoie de supraveghere permanentă. Patru dintre ei nu vor mai vorbi niciodată... Dar simt! Ceilalți trei au vîrsta mentală a unui copil de grădiniță. Dar comunică și au bucurii și griji de oameni mari. Pentru că sînt... Au între 28 și 35 de ani și povești care ar cutremura și pietrele. Au fost bătuți înainte de a fi părăsiți în centrele de plasament, au boli incurabile, sindromul Turner, extrem de rar la băieți, auto și hetero-agresivitate, boli interne aproape imposibil de tratat... Sînt copiii din casele de copii pe care nu i-a vrut nimeni, nu i-a mîngîiat nimeni niciodată, nu le-a acordat nimeni șansa unei vieți omenești... Pînă la «New Life»! Marius Istrate este președintele acestei Asociații și unul dintre cei șapte oameni dedicați trup și suflet susținerii acestor oameni. A reușit după 12 ani de eforturi, dintre care 7 cu finanțarea redusă la jumătate, să susțină o activitate pe care nici măcar instituțiile de profil, cu finanțări generoase de la buget, nu o pot oferi: «Copiii aceștia sînt ai noștri! Sînt familia noastră și ne-am atașat de ei. De aceea nu am putut să extindem familia, deși la un moment dat poate am fi putut. Este o unitate-etalon, prima licențiată de Ministerul Muncii pe servicii sociale din Ialomița, după luni și luni de eforturi și acte... Am făcut toate aceste eforturi pentru că am fost susținuți de comunitatea din Amara, de autorități, de preotul din sat... În ultimele luni, preotul a cerut enoriașilor care fac pomeni morților să ne împartă și nouă. Și astfel reușim să asigurăm cel puțin o masă pe săptămînă prin bunăvoința oamenilor...» ne spune el. Casa «New Life» are 3 camere și un living care poate fi adaptat activităților zilnice ale celor șapte rezidenți. E curată, primitoare, iar în camerele celor șapte totul este perfect ordonat. «Nu pentru că ați venit dumneavoastră în vizită. Așa sînt ei! Iar noi i-am ajutat să păstreze și să cultive aceste deprinderi. Și tot ce vedeți aici este realizat cu sprijinul lor!» explică Valentina Dima, unul dintre profesorii terapeuți.
Ergoterapie prin cultivarea pămîntului
Către seară, într-o zi de joi, cînd am fost invitați în familia «New Life», toți cei șapte rezidenți ai casei erau afară, la cursul de ergoterapie. Curtea casei e generoasă, cum au fost și filantropii care i-au sprijinit în acest demers. Au o seră mică de roșii, cîteva rînduri de vinete, păstăi pe care le culeg deja a doua oară... Iar acum pun varză, pentru toamnă. Chiar dacă nu pot lucra toți, sînt împreună... Și timpul împietrește și ei zîmbesc și muncesc cu doamna Lucreția pe întrecute: «Ce e asta, Sandu?», «Varză, doamna!», «Și ce facem noi cu varza?», «Sarmale!». Priviți prin ochiul camerei foto par oameni obișnuiți, ca fiecare dintre noi. Doamna Lucreția Milițescu a fost prima angajată a Asociației. Și nu poate uita, de exemplu, luna pe care Valentin Codreanu a petrecut-o la spitalul Obregia. «L-am dus acolo pentru că am crezut că o să fie investigat mai bine, că au să-i facă ce nu putem noi... Cînd l-am adus acasă, după o lună, ne-am îngrozit. Puțea de nu puteai sta lîngă el și fusese legat cu sîrmă. Era un schelet, nemîncat și plin de bube. Cînd l-am văzut, nu l-am recunoscut. Am zis că ăsta nu e Codruțul nostru! Dar vedeți cum l-am pus pe picioare?!» ne spune mîndră. «Codruțul» stă cuminte lîngă Emil Anghel și se bucură de gustul unor gogoși aromate. Cele mai bune pe care le-am mîncat noi vreodată. Emil a fost diagnosticat cu sindromul Turner, boală pentru care speranța de viață, în medie, este de 24 de ani. El are 35 și se simte bine. Nu mai poate merge, are nevoie de cărucior. Și de masaj, și de bani pentru tratamente care să-i ușureze suferințele zilnice... Sandu Popescu e microbist împătimit. Ține cu Steaua și are un caiet în care decupează și lipește toate pozele cu fotbaliștii echipei. Gabriel Stănescu e pasionat de ceasuri și telefoane mobile. Nu știe să citească ora, dar îl fascinează mecanismele. Valentin Petre e autist și trăiește în lumea lui, o lume în care nu are nevoie de cuvinte. Fănel Ghițulescu lucrează cu plăcere în grădina de legume. Marius Mircea nu vorbește, dar își răsplătește interlocutorii cu un zîmbet. Uneori, nu mereu, căci este și el om, și are zile și mai bune, și mai proaste, ca noi toți...
Pașii de furnică sînt pași de elefant De-a lungul celor 12 ani, cei șapte angajați ai Asociației «New Life» s-au izbit de toate reacțiile posibile. De la refuzul de a fi primiți în tabere, pe vremea cînd finanțarea permitea acest lux, pînă la refuzul de a dona o pîine sau un pahar de iaurt... «Nu ne plîngem. Și nu vom regreta niciodată alegerea pe care am făcut-o! Dar finanțarea pe care o primim este în fiecare an mai mică. Este vorba de donațiile benevole ale unor pensionari englezi... 2 lire, 3 lire, 5 lire... Și de fiecare dată sîntem întrebați: cum e posibil să nu găsiți sprijin financiar stabil în comunitățile din jur?! Ei bine, nu am reușit, în ciuda eforturilor noastre permanente... Oamenii ne ajută, dar nu e suficient...» ni se destăinuie Marius Istrate, președintele Asociației. Nu va renunța niciodată la susținerea familiei al cărei suport financiar îl asigură, de 12 ani, aici, la Amara. Și, paradoxal, ne explică din nou profesorul Valentina Dima, nici nu se mai poate. «La început, așa cum v-am spus, pe acești copii nu-i dorea nimeni. Între timp mentalitatea s-a mai schimbat, dar lent...». Valentina Dima și-ar dori ca cei șapte rezidenți ai Casei să aibă asigurată liniștea și siguranța căminului lor. Este profesor de 37 de ani și susține că a petrecut aici, în familia «New Life», 7 vieți. «Cîte una pentru fiecare băiat al meu. I-am cunoscut mici, i-am văzut crescînd, le-am redat demnitatea, le-am făcut o casă a lor, pe care o recunosc ca atare și se bucură... Și încercăm să le formăm acestor copii niște deprinderi. Să mănînce cu lingura și furculița, să lucreze sub îndrumare, să își asigure igiena personală, să taie cu foarfeca hîrtia, să realizeze semne grafice, să deseneze... Pentru ceilalți aceștia sînt pași de furnică... Pentru noi, sînt pași de elefant pe care i-am făcut împreună în 12 ani!».
29 Iulie 2016, 16:20 (6979 vizualizări - 9 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(3 August 2016, 05:09)
Multe de spus, puțin timp și observ aici și foarte multă reticență, însă multe lucruri nu erau cunoscute despre această fundație. Sunt convinsă ca tot ce fac ei acolo pentru cei șapte tineri, e si greu și frumos, în același timp. E greu pentru că e nevoie de multă muncă și de mulți oameni care să-i ajute, dar și frumos când visurile lor încep sa prindă contur.
“Câți ca ei”…da adevarat, nu știu “câți ca ei”…cu atata curaj, inițiativă și optimism.
“Câți ca ei” ar fi dispusi să-i ajute, fără niciun interes personal, pe cei șapte tineri să trăiască ca într-o familie și să-și clădeasca acolo, în Casa Amara, propria lor viață.
Din păcate nu primesc niciun ajutor de la stat și nici finanțări din fonduri europene, până acum bazându-se doar pe ei și pe oameni plini de generozitate.
Uneori suntem pur si simplu prea obositi, prea grăbiți ori prea triști noi înșine, sau dimpotriva prea fericiți, pentru a ne putea gândi sau aminti de cei care nu au, de cei care suferă sau care trăiesc in lipsuri.
E momentul să ne întoarcem privirea spre ei pentru o clipă, e momentul să ne gândim ce-ar inseamna activitatea de voluntariat alături de ei, e momentul sa fim alături de ei cu puțin din “puținul” nostru, lucru care le-ar umple inimile si sufletele.
Felicitări redactiei ziarului Independent pentru inițiativă….într-adevar Fundatia New Life are nevoie de noi…
(2 August 2016, 19:09)
Numărul de telefon al domnului Marius Istrate, președintele "New Life" este 0722 463 864
(2 August 2016, 18:54)
Va multumim pentru interes. Orice donatie se poate face direct la sediul nostru din Amara, str. Motalva, nr. 27A, unde locuiesc baietii. Contact: 0243/266009
(2 August 2016, 12:07)
Tizule(sunt un alt Tibi), aici chiar e nevoie de ajutorul nostru concret, direct, nu de filozofie si comentarii de doi bani. Sunt destule alte articole unde putem sa condamnam tarele societatii noastre, dar nu aici si nu acum.
(2 August 2016, 01:04)
Da! @cristi. Unde pot face donațiile? Am și eu!
(1 August 2016, 20:54)
cu cine pot lua legatura pentru donatii?
(31 Iulie 2016, 09:06)
Câți ca ei! Câți ca ei! ....Ajutoare din afară! Înăuntru, mor de foame și cei sănătoși! Câți or mai fi și sănătoși în România! Ne plângem de milă. Se fură mult, interese personale și lipsă de pregătire profesională!
(31 Iulie 2016, 01:04)
Banuiesc ca prin acest articol se doreste a se gasi solutii... credeti ca criticile sau reprosurile sunt o solutie? Sau ca desfiintarea acestui centru va duce la ceva pozitiv? Eu propun sa existe cate o "cutie de donatii" in fiecare institutie din Slobozia / imprejurimi. In Lidl exista o astfel de initiativa pentru fundatii care n-au treaba cu Ialomita! La fel si in Kaufland sau Rompetrol. De ce? Ce are Ialomita de castigat? Haideti sa-i sustinem pe acesti oameni cu suflet mare! Si-o putem face! Sunt sigur!
(30 Iulie 2016, 21:10)
Asociatia asta nu se asteptat la acest deznodamant acum sapte ani? Doar funtiona in Romania, din cate stiu are sediul in Timisoara.