REPORTAJ
Pictorul de icoane bizantine
Mihai Alexandru Botez are 17 ani și este elev al Seminarului Teologic «Sfîntul Ioan Gură de Aur» Slobozia. Și-a descoperit «darul» de a picta icoane bizantine în urmă cu 3 ani... Și de atunci nu și-a mai dorit să facă altceva pe lume. Crede că într-o zi va fi cunoscut drept «preotul care pictează icoane». Pînă atunci însă, cîștigă concursurile naționale și internaționale de profil.
Adolescentul cu suflet de icoană
Mihai are 17 ani și și un trup de atlet. A crescut pe dealurile din jurul Mînăstirii Neamț, unde cerul e mai albastru și mai aproape de Dumnezeu. Acolo, la mînăstire, a învățat prima rugăciune, a cîntat pentru prima dată în biserică și a pictat prima lui icoană pe lemn. Avea 15 ani și aproape că nu știa ce face. «Am învățat să pictez și să cînt în același timp. Părinții m-au susținut tot timpul, iar seminarul mi s-a părut cea mai bună alegere pentru mine... Cînd am luat locul I la Arad, la un concurs internațional, am știut că pot mai mult și mai bine!». Între timp, viața l-a smuls de-acasă... Iar Ialomița l-a adoptat. Au urmat concursuri naționale, locuri pe podium, căderi și urcușuri... Dar «darul» de a picta icoane bizantine a fost mai puternic. «Am încercat să pictez și altceva. Scene din natură, portrete... Dar nu mă regăsesc în altfel de pictură. Cel mai mult îmi place să pictez icoane bizantine și pe lemn!». Icoanele pictate de Mihai sînt luminoase și pline de taină, ca sufletul lui de adolescent. Iar el vorbește despre ele ca despre vii, căci sfinții pe care îi zugrăvește îi vorbesc și îi călăuzesc mîna atunci cînd tremură: «Orice lucrare începe cu post și rugăciuni vreme de 40 de zile. Bucata de lemn, de obicei brad, trebuie chituită, îndreptată, finisată... Iar apoi, cînd totul e gata, mă apuc de lucru. Uneori durează cîteva zile, alteori săptămîni. Pictura bizantină începe de la culoarea cea mai intensă pînă la cea mai deschisă. Prima culoare acoperă totul, iar apoi culorile se deschid, se completează, pînă ajungi la modelul ales. Trebuie să fiu foarte atent, pentru că orice greșeală se îndreaptă greu... Dar pentru mine e o binecuvîntare și pot lucra toată ziua, iar uneori uit pînă să și mănînc...».
Nimic fără Dumnezeu
Deși picturile lui Mihai respectă neclintit canoanele bizantine, chipurile zugrăvite de el au prospețime și culoare. L-a pictat pe Iisus, pe Sfîntul Andrei, care dintre tot sfinții îi este cel mai drag sufletului său pentru că «a fost prima icoană pe care a făcut-o la seminar», a pictat-o pe Maica Domnului... «Nu știu cum fac. Știu doar că intru în biserică, urmăresc felul în care sînt pictați sfinții, le ascult învățăturile... și apoi merg acasă să pictez! Dar numai pe lemn. Lemnul va fi întotdeauna materialul pe care îmi va plăcea cel mai mult să pictez. Are ceva tainic, care mă atrage... Și cred că într-o zi, chiar dacă voi fi preot, voi fi cunoscut ca un preot care pictează icoane!». Cînd l-am întîlnit, Mihai era preocupat de viitorul concurs la care urmează să participe. Concursul este organizat de Episcopia Sloboziei și Călărașilor, cu binecuvîntarea Preasfințitului Vincențiu, și va avea loc în decembrie. Deja în post, Mihai spune că atunci cînd pictează, nici zilele de post nu par așa de lungi. «Tentații sînt peste tot. Iar eu sînt plin de slăbiciuni omenești. Dar și aici, la seminar, și la Mînăstirea Neamț, am învățat să ținem post și să ne ferim de tentații. Pentru că sîntem totuși copii și avem nevoie și de hrană, aici am primit toți dezlegare și postim doar o săptămînă. Eu sînt un elev normal, ca toți elevii... Dacă eu pot, atunci toți putem. Trebuie doar să ne rugăm și Dumnezeu ne va ajuta!». Îl lăsăm cu gîndul la pictura pe care urmează să o realizeze pentru concursul de pe 12 decembrie 2016. Va picta «Înălțarea Domnului» și este îngrijorat. Nu de concurs în sine, ci de responsabilitatea pe care o are... Mîinile îi freamătă, gîndul îl poartă la sfinții de pe zidurile Mînăstirii Neamț, culorile unduiesc în faldurile memoriei. E un adolescent fericit de darul care i s-a dat. Un tînăr încrezător în viitor și menirea lui pe lume. «Fiecare avem o cruce de purtat și trebuie să o ducem, oricît ar fi de grea...».
Mihai nu e singur Talentul lui Mihai nu este singular. Asemeni lui, Flavius Băguci și Ciprian Stănică, și ei elevi ai Seminarului Teologic «Sfîntul Ioan Gură de Aur» deprind tainele picturii bizantine. Polivalenți, ceilalți doi elevi pictează și altfel. «Adică sînt pricepuți și pot picta orice. Case, oameni, peisaje. Și pictură bizantină, ca mine. Dar eu numai asta pot și nu îmi pare rău...» ne mărturisește surîzînd Mihai.
15 Noiembrie 2016, 10:10 (4811 vizualizări - 0 comentarii)
