EVENIMENT
Bursa deșertăciunilor
Vineri, 24 februarie a.c., 14 deținuți din Penitenciarul Slobozia au participat la o Bursă a locurilor de muncă organizată de AJOFM Ialomița. Evenimentul, o premieră la nivel local, a fost declarat un succes în condițiile în care 11 din cei 14 deținuți care s-au prezentat au obținut posturile oferite de către agenții economici prezenți. Dincolo de acest rezultat punctual însă, prăpastia dintre societate și acești oameni se adâncește, iar statisticile oferă cifre care nu iartă și nu pot cosmetiza realitatea.
Formalitate sub supraveghere
Evenimentul are un titlu care să nu deranjeze: «Bursa locurilor de muncă pentru persoanele private de libertate». E la ultimul etaj și începe la orele 10,00. Deținuții sunt deja acolo. Nu-i mai numărăm, ni s-a explicat că sunt 14. Majoritatea sunt tineri, dar sunt și oameni trecuți de 45 de ani... Au pedepse ușoare, n-au făcut mare lucru. Un accident «fără mortăciune», o beție la volan, găinării mărunte... Au avut ghinion și au plătit ei, în timp ce «unii fură milioane și nu mai pățesc nimica!». În sală e saună și vocea directorului Georgian Mocănescu e plină de solicitudine: «Am organizat această Bursă pentru un segment anume din societate, persoanele care traversează o perioadă delicată din viața lor, aceea a perioadei de detenție... Încercăm prin aceasta o ușurare a perioadei în care dumnealor se vor reintegra în societate și să-i acomodăm cu ceea ce numim noi prezența și prezentarea în fața unui angajator pentru că, mai devreme sau mai târziu, se vor hotărî să-și caute un loc de muncă... Asta în paralel cu activitățile pe care le desfășurăm periodic în Penitenciar și pe care le știm cu toții. (...)». Nu le știm «cu toții» și, oricum, nimănui nu-i pasă. Iar în ochii deținuților se citește asta cel mai bine, că doar n-au ajuns să umble câinii cu covrigi în coadă prin județ în anii ăștia de când sunt ei în pușcărie. Dar nici nu strică să încerci, dacă n-ai de gând să te întorci acolo... După ce vorbesc toți oficialii, deținuții se plimbă de la o masă la alta. Au venit 5 angajatori din 42 invitați. Bine că au venit și ăștia! Locurile de muncă oferite sunt de toată mâna, de la gunoier și zidar la ospătar și lucrător comercial, ce va mai fi fiind și asta? Așezați cuminți la mese, deținuții spun fraze învățate parcă pe de rost: «Vreau să mă integrez!», «Nu mai vreau să mă întorc!», «Caut să am și eu o meserie...». După mai puțin de o oră, 11 din 14 o găsesc, iar bursa este declarată un succes. În urmă însă...
«Afară și apoi om mai vedea!»
Marin Lupșa a trecut deja de prima tinerețe și pe 8 martie are înfățișare la Comisia de Disciplină. Ar trebui să iasă, dar cine știe?!... E singurul care dă interviu la postul local de televiziune. Și spune ce trebuie, că doar nu degeaba a fost ales. În spatele camerei recunoaște însă că după ce iese o să tragă acasă, la ai lui... «Eu sunt zidar-faianțar. Și fratele meu are o firmă. Când ies afară, mă duc la el. Dar eu zic că și pentru ceilalți se poate găsi, dacă vor să muncească...» ne spune el fără convingere. Și fără cameră video, deținuții vorbesc greu. Nu vor să se complice, dacă nu primesc ordin. Florin Dobre are 28 de ani și va ieși afară după 10 luni. «Accident din culpă». Are acasă o fetiță de 2 ani jumătate și gândul la ea a făcut totul suportabil: «Nu doresc nici dușmanului meu... Ieși pătat pe viață, oricât ai sta. Ai cazier, toată lumea se ferește de tine, nu găsești slujbă cât e veacul... Dar eu sunt mecanic agricol, mă duc acasă la mine, la Făcăeni. Găsesc de lucru, că sunt acasă la mine. Dar cine iese și n-are unde se duce, e ca și condamnat!». În ușă apare un ofițer, iar Florin tace regulamentar. Tace și oftează. Va ieși afară pe 8 martie, după 10 luni de pușcărie. E tânăr, are familie... Nu vrea decât să uite! Cornel Costea nu a uitat. Este fost deținut și a acceptat să vină la Bursă pentru a le vorbi celorlalți. Pentru a-i încuraja... Înăuntru vorbește frumos și convingător. La fel și afară. A găsit loc de muncă la 7 zile după ce a ieșit din pușcărie. Și spune că orice om care vrea să muncească și-și vede de viața lui, găsește de lucru. «Totul e să vrei! Locuri de muncă sunt și sunt destule... Și dacă cunoști o meserie și îți vezi de treabă, e și mai bine! E drept, acolo, în sală, nu am văzut oameni care să vrea. Poate 3-4 inși... Restul se vor întoarce. Sunt făcuți numai pentru furat. Se vede în ochii lor. Preferă să fure și să trăiască așa...».
4 Martie 2017, 13:05 (4199 vizualizări - 0 comentarii)
