REPORTAJ
Ialomița are 1000 de elevi cu Cerințe Educative Speciale
Școala lui Alex
Alex este elev de gimnaziu al Școlii nr. 3 din Slobozia și a fost diagnosticat cu sindromul Asperger. Sindromul Asperger este o formă de autism constând în tulburări de neurodezvoltare, care au efecte asupra comportamentului unei persoane, la nivel de limbă și comunicare, precum și la modul de interacțiune socială a acesteia. Alex însă nu știe. Tocmai a luat un 10 în teză la Matematică și își întreabă mama de ce spun copiii că e handicapat. Alex este doar unul dintre cei aproape 1000 de elevi din Ialomița care au Cerințe Educative Speciale. Iar numărul lor crește cu 100-150 de elevi în fiecare an...
Golgota unei mame În martie, Alex împlinește 13 ani... Este elev al Școlii nr. 3 din Slobozia. A fost diagnosticat în urmă cu 2 ani cu o formă de autism cunoscută sub numele de Tulburarea Asperger. Diagnosticul a fost dat târziu, după zeci de diagnostice greșite și ani de suferință. Mama lui își amintește cât de greu a fost pentru ea, pentru fratele lui Alex, acum major, și pentru familie să accepte situația: «E foarte greu pentru un părinte să accepte un astfel de diagnostic. Și puțini părinți reușesc să găsească un specialist care să identifice această tulburare. Sunt amintiri pe care mi le-am reprimat, vreau să le uit! De obicei, copiii afectați de autism au, de obicei, și ADHD (n. red.: tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție)... Îmi aduc aminte că, în clasa a IV-a, stătea la masa de lucru și nu scria. Putea sta acolo toată ziua, fără să scrie o literă. La grădiniță, la prima serbare de Crăciun, doamna educatoare mi-a spus că ar fi bine să stau lângă el, ca să fie liniștit. I-am spus că, în acest caz, n-o să mai vină la serbare. A înțeles, și-a cerut scuze, dar răul era deja făcut...». Vocea mamei se tulbură de lacrimi. Cicatricile sufletului sunt prea multe și niciodată vindecate. Toată perioada grădiniței, Alex a fost vinovat pentru tot ce se întâmpla în clasă. În ciclul primar, Alex întreba prea mult și deranja orele de curs, nu își făcea temele, copia comportamentul neadecvat al colegilor. «Undeva, în subconștient, m-am pregătit toți acești ani pentru această luptă... Nimeni nu poate înțelege ce i se întâmplă! Iar eu trebuie să lupt pentru el, din toate puterile mele. Știți ce îi spun?! Îi spun că trebuie să învețe pentru el, nu pentru mami, pentru că mami nu o să fie toată viața lângă el... Și cea mai mare satisfacție a mea va fi să-l văd integrat în societate!».
79 de lei pentru un elev de nota 10 După 2 ani de luptă în cunoștință de cauză, Alex a demonstrat că eforturile mamei și ale celor din jur nu sunt zadarnice. Progresele lui sunt evidente, iar acum concurează cu cei mai buni elevi din clasă. A obținut nota 10 la teza de Matematică pe semestrul I, are prieteni în clasă, este integrat în colectivitate, susținut de diriginte și de școală... Dar drumul lui către lume de-abia a început, iar spaimele mamei cresc în fiecare zi: «Copiii sunt cruzi! Și poate că e bine așa... Ar fi bine să păstrăm puterea asta de a spune adevărul toată viața! El e o fire care se atașează de oameni, e dornic de afecțiunea lor. Anul ăsta, când am fost la comisia de handicap, m-a întrebat: „Mamă, eu am handicap? Sunt handicapat?“. „Cine ți-a zis?“ l-am întrebat. „Am auzit la școală!“. „Nu!“ i-am spus. „Tu ești un copil special!“. Altădată, a venit acasă și mi-a spus: „Mami, te rog frumos, mă înveți să spun glume?“, „De ce, mami?!“, „Ca să pot să vorbesc cu copiii...“». Vocea mamei se frânge din nou, în lacrimi. Și tace. Asurzitor! Fiindcă o ședință de terapie pentru ca Alex «să vorbească cu copiii» costă 100 de lei. De asemenea, Alex are nevoie de vitamine, de recuperare medicală, de medicație suplimentară... Și, asemeni tuturor copiilor, de cărți, de jucării, de viață socială. Pentru toate acestea, statul oferă 79 de lei și medicamentele prescrise în cazul Tulburării Aspenger. Pentru restul, mama lui Alex luptă asemeni nouă, tuturor. «Mă gândesc cu groază că va veni o zi în care eu voi dispărea. Și nu doar eu, pentru că Alex este un caz fericit... Sunt părinți care luptă cu disperare pentru fiecare zi mai bună a copilului lor, pentru o ședință de tratament, pentru medicamente, pentru orice..». Părinte singur, mama lui Alex speră că, într-o zi, societatea va fi pregătită pentru băiatul ei. Și pentru ceilalți 1000 de elevi, asemeni lui, din școlile ialomițene...
Toți pentru Alex, Alex pentru toți În clasa lui de elev de nota 10, Alex este un copil fericit. Și nu e singurul! Școala nr. 3 are 4 elevi cu Cerințe Educaționale Speciale în clasele de gimnaziu. Și, poate, alte zeci de elevi nediagnosticați încă. Directorul școlii, Claudia Stoica, susține că există soluții pentru integrarea în comunitate a acestor elevi și că în toate școlile din Ialomița aceste soluții sunt aplicate: «Există la nivelul fiecărei clase copii care au nevoie de sprijin. Și poate că, nefiind diagnosticați, nu știu nici părinții, nici ceilalți din jur... Generațiile acestea sunt generații cu alte nevoi. Dar toți copiii sunt frumoși, pentru că sunt copii... Iar aici, la școală, îi tratăm pe toți la fel. Din punctul meu de vedere, ca pedagog, nu vreau să mă gândesc că acești copii deranjează. Din contră, ei reprezintă o provocare și orice profesor ar trebui să fie mândru că îi are! Școala este o echipă... Iar din această echipă fac parte toți elevii școlii!». Convins de acest adevăr politically corect este și dirigintele clasei lui Alex. Și mai crede că acceptarea diversității în mediul școlar trebuie explicată și promovată la nivelul părinților colegilor de clasă ai lui Alex: «Societatea trebuie să se schimbe, să-și schimbe mentalitatea. Alex este inteligent, inventiv, preocupat de Matematică, dornic să reușească în viață... Iar noi suntem aici, acum, pentru a garanta acest lucru! Pentru Alex și fiecare dintre copiii din această școală!». Dincolo de dorințe și declarațiile politically corect, dincolo de speranțele unei mame care luptă fără răgaz pentru a oferi societății un copil «integrat», se ascunde însă intoleranța și indiferența unei societăți care nu este pregătită pentru cei aproape 1000 de elevi cu Cerințe Educaționale Speciale din sistemul educațional ialomițean. Dar exemplul pe care îl oferă astăzi Alex este o dovadă că această societate poate fi schimbată. Și că această schimbare este ireversibilă!
Dragoste mare cât o cruce
Conducerea Școlii nr. 3 Slobozia a decis ca numele real al lui Alex să nu fie făcut public. De asemenea, dirigintele clasei a hotărât să nu facă publică situația lui în cadrul ședințelor cu părinții din dorința de a-i asigura o minimă protecție. Mama lui Alex și-a asumat însă condiția de părinte al unui copil cu Tulburare Asperger... Iar faptul că a acceptat să vorbească public este o dovadă de curaj, verticalitate și dragoste necondiționată. «Am 45 de ani și acum sunt un părinte singur... Iar în toți anii ăștia din urmă n-am avut timp să mă gândesc la nimic altceva! N-am avut timp să trăiesc, n-am avut timp să mă bucur de viață... N-am făcut altceva decât să lupt, să lupt și să lupt! Dar săptămâna trecută mergeam pe stradă și, dintr-o dată, mi-am simțit inima cât toată lumea asta mare. Și că inima mea e plină de dragostea pentru copiii mei...».
8 Martie 2017, 16:15 (4151 vizualizări - 4 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(15 Martie 2017, 11:19)
"Aceasta mama m.a impresionat pana la lacrimi"Totusi o parte din "mamici "(cu litera mica)fumeaza de pe la 13-14anisori iar bautura alcoolica este un "must"( musai votca,absint ori tequila!!! Va suna cunoscut?? Produsele gen "cola"se consuma cam cu hectolitri/an ...Medicamentatia se face cumva aiuristic,mai nou se pare ca si vaccinurile au un aport de imbolnavire.Oooooohhhh!! Si dam nastere unor pui vii bolnaviori,mititeii,acestia suportand cumva aberatiile adolescentei. Pardon de deranj!
(9 Martie 2017, 17:20)
Pana unde poate merge o mama pentru copiii ei , inca nu s-a inventat unitate de masura...
(8 Martie 2017, 22:24)
Aceasta mama m-a impresionat pana la lacrimi. Dumnezeu sa-i dea putere sa lupte pana la capat
(8 Martie 2017, 17:37)
Felicitari, MAMA lui Alex! si putere!