Bani europeni pentru sistemele de irigații din Ialomița

Fondurile europene reprezintă în acest moment singura soluție viabilă de reabilitare a sistemelor de irigații existente în Ialomița. Pentru atingerea acestui obiectiv ar fi însă nevoie de Organizații ale Utilizatorilor de Apă pentru Irigații puternice, dispuse să acceseze fondurile oferite în cadrul măsurii 4.3 în perioada 2016-2020. Potrivit datelor oficiale, acestea pot primi până la 1,5 milioane de euro pentru fiecare proiect care vizează amenajarea stațiilor de pompare și repompare.

Un dezastru moderat
La începutul anilor ’90, Ialomița avea capacitatea de a iriga circa 100 mii de hectare, respectiv o treime din suprafața arabilă a județului. În cei 27 de ani scurși de la acel moment, multe dintre sistemele de irigații existente au fost exploatate abuziv, distruse sau abandonate. Așa s-a ajuns ca în Ialomița să se mai irige mai puțin de o cincime din această suprafață (14500 de ha în 2016). În aceste condiții, singura soluție pentru salvarea situației a reprezentat-o accesarea fondurilor europene. Primul val de tentative s-a înregistrat în anul 2012, o dată cu lansarea prin PNDR a Măsurii 125. În cadrul acesteia, au beneficiat de investiții de până la 1 milion de euro pentru reabilitarea infrastructurii de irigații 7 din cele 26 de Organizații ale Utilizatorilor de Apă pentru Irigații din Ialomița. În urma reabilitării stațiilor de pompare, cheltuielile curente au scăzut la jumătate, iar suprafețele irigate s-au extins. În aceste condiții, logic ar fi ca OUAI care nu au accesat până acum fonduri europene să vâneze noile oportunități de accesare în cadrul Măsurii 4.3. Logica nu are însă nimic de-a face cu agricultorii ialomițeni, interesați mai degrabă de despăgubirile pentru secetă decât de fonduri pentru dezvoltarea și susținerea sistemelor de irigații.

Fuga de responsabilitate
În pofida rezultatelor, agricultorii ialomițeni continuă să refuze asocierea în OUAI, iar numărul proiectelor lansate în cadrul măsurii 4.3 derulată prin PNDR pot fi numărate pe degetele celor două mâini. Ionuț Popescu, directorul ANIF Ialomița susține că, în condițiile în care apa pentru irigații va fi subvenționată, soluția accesării fondurilor europene este de nerefuzat: «Acum apa va fi subvenționată până la stația de pompare. În condițiile în care OUAI reușesc să acceseze fondurile europene în cadrul Măsurii 4.3, cheltuielile vor scădea semnificativ. Deja avem contracte pentru aproximativ 15 mii de hectare, sperăm ca ele să fie dublate... Iar în următorii ani, dacă se va investi, putem spera să irigăm măcar 50 mii de hectare de teren agricol în Ialomița!». Prețul mediu pentru irigarea unui hectar de teren agricol în anul 2016, conform estimărilor ANIF, a fost de 230 de lei pentru 1000 mc de apă. Dacă luăm în calcul că irigarea suprafețelor de teren agricol aduce, spre exemplu, un plus de 2 tone la hectar, valoarea profitului, la 1000 de hectare cultivate ar putea depăși 200 mii de euro.

1 miliard de euro în 4 ani Conform datelor oficiale, OUAI din Ialomița pot accesa, indiferent de mărimea suprafeței, 1,5 milioane euro pentru amenajarea stațiilor de pompare și repompare și 1 milion de euro pentru stațiile de punere sub presiune. Potrivit Legii 268/2015 și în condițiile asumării de către Guvern a Strategiei sectorului de irigații, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ar putea primi în 2016-2020 mai mult de 1 miliard de euro pentru dezvoltarea infrastructurii de irigații. Banii ar putea asigura amenajarea a 2 milioane de hectare de teren pentru irigații și susținerea efortului realizat până în prezent.

Investiții de 8 milioane de euro până în anul 2019
Există însă și un revers al medaliei. În pofida greutăților întâmpinate, unele OUAI vor accesa din nou fonduri europene. Valoarea estimată a acestor fonduri depășește 8 milioane de euro.
Drumul cel bun Pe lista scurtă a Organizațiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigații care au înțeles să beneficieze activ de fondurile europene în cadrul primei etape a măsurii 4.3 se numără OUAI Săveni, Movila, Viitura, Amira și Aliseo. Valoarea însumată a investițiilor pentru aceste OUAI se ridică la peste 8 milioane de euro. Lucian Panait este directorul OUAI Aliseo și se declară bucuros de șansa care i s-a oferit. «Este singura formă de supraviețuire a sistemului de irigații din Ialomița. Iar membrii Organizației noastre chiar vor să irige... O facem an de an, iar rezultatele răsplătesc efortul și cheltuielile. Nu de plăcere accesăm banii europeni... O facem de nevoie, pentru că e singura soluție de la acest moment!». OUAI Scânteia, condusă de Gheorghe Anghel este mai puțin norocoasă. A încercat accesarea milionului de euro oferit în cadrul Măsurii 125, însă s-a blocat la jumătatea drumului: «Am avut probleme... Proiectul s-a suprapus cu legea privind vânzarea terenurilor. Mulți dintre oameni s-au speriat, n-au mai fost de acord... Iar apoi a fost prea târziu! Acum însă, vom depune 3 proiecte. Așteptăm să aflăm cum stă treaba cu Anexa 6, că noi suntem în treapta 3-4 de repompare... Dacă se aprobă, îi dăm bătaie și luăm banii! Nici nu concep că ar putea fi altfel...» ne spune el. OUAI Aliseo gestionează 5400 de hectare de teren agricol, iar OUAI Scânteia 14200 de ha.
Cine se frige cu ciorbă... Există însă și un revers al medaliei. Este, bunăoară, cazul OUAI Ograda, al cărei director este Victor Zichil. Acesta a acesat, prin Măsura 125, un milion de euro pentru reabilitarea stațiilor de pompare. Proiectul a fost finalizat cu succes în anul 2016, însă imediat au început problemele. «Din cauza unui certificat fiscal, aprobat în primă instanță, am ajuns să fim buni de plată! Ni se cere să plătim o corecție financiară de 5% din valoarea proiectului pentru un lucru de care nu e nimeni vinovat! Dacă scrieți un articol, scrieți că „ăia de la AFIR sunt niște proști!“... Legea 47 spune că se aplică corecții financiare atunci când se produc pagube! Ori aici nu a existat nicio pagubă! Mai mult, mi-au cerut să dau declarații pe propria răspundere că certificatul fiscal emis de Minister e legal... Iar după aceea, la contestație, mi-au spus telefonic că aceasta trebuie simplificată, că ei nu au timp să citească 9 pagini... Dar să mă acuze de ce nu am făcut!?» se întreabă retoric Victor Zichil. Situația OUAI Ograda este singulară în Ialomița. Dar există cazuri similare în țară pentru care singura soluție rămasă este instanța de judecată. O altă problemă cu care se confruntă OUAI din Ialomița este lipsa echipamentelor, a utilajelor pentru irigat și a canalele colmatate. În aceste condiții, deși se află în zonele amenajate pentru irigat, reprezentanții lor aleg să nu încheie contracte cu ANIF.

Divide și accesează fonduri europene
O altă formă de subzistență pe care o aleg OUAI în Ialomița o reprezintă divizarea. Fie că vorbesc de supraviețuire, fie că urmăresc atragerea unor fonduri europene mai consistente, aceste OUAI înțeleg că nu pot gestiona eficient suprafețele de teren de care dispun. OUAI Fundata, care gestionează peste 12 mii hectare de teren este un astfel de exemplu. «Nu am mai putut iriga din 2009, când s-a primit ultima oară subvenție... Și suntem conștienți că avem nevoie de bani pentru reabilitarea rețelelor! Dar membrii OUAI sunt divizați, au interese opuse... În aceste condiții, s-a decis formarea de 5 noi OUAI din OUAI Fundata!» ne spune Sorin Fuerea, director onorific al acestei OUAI.