REPORTAJ

«Statuia Libertății» de la Jilavele a împlinit 18 ani

Comuna Jilavele e ultima comunitate din Ialomița, pe drumul către Ploiești... La o goană de cal de intrarea în sat, dinspre Urziceni, în curtea lui Dumitru Marin tronează de 18 ani o copie în miniatură a Statuii Libertății. Cine are ochi buni, o poate zări din goana mașinii. Cine are curiozitatea, poate să bată la poartă. Dumitru Marin n-a refuzat pe nimeni... Și a spus povestea Statuii de 100 de ori. Iar nouă încă dată!

Meșterul de la Casa Poporului
Dumitru Marin a fost pietrar de meserie. A lucrat la Casa Poporului, unul dintre primii lucrători pe care i-a adus Ceaușescu să cioplească arabescurile clădirii. A lucrat acolo ani și a învățat «pe viu» multe dintre tainele unei profesii care acum își numără meseriașii pe degete. «În ’83-’84 am făcut școala, iar apoi am lucrat acolo... Eu zic că 30% din marmura care plachează Casa Poporului a trecut prin mâinile astea. Tăiat, fasonat, așezat, lipit... Munceam de dimineață până seara. Și tot acolo am învățat să fac statui, că toate statuile alea de pe bulevard, cu pești, cu sportivi, cu nimfe, sunt făcute de mine... Din ’90, după Revoluție, n-am mai lucrat la stat. Am avut o afacere independentă, până în 2000, când m-am retras aici... N-am mai putut! Mai lucrez cruci, prin sat, dar nu mai pot lucra zi-lumină...» își începe el povestea. Lângă el, «Statuia Libertății» pare ireală. Deși nu e mai înaltă de un stat de om, are un farmec aparte. Ploaia a mai măcinat-o pe ici pe colo, dar Dumitru Marin e la fel de mândru ca în 1999, când a ridicat-o.

«Statuia Libertății» pentru nevastă
A ridicat-o într-o doară, pe vremea când nimeni nu turna statui. «Nimeni nu făcea atunci statui în curte. Nici în țară nu prea erau, că oamenii aveau alte griji... Făcusem fântâna arteziană și rămăsese golul ăsta. Într-o zi, nevasta m-a rugat să umplu spațiul ăsta cu ceva și așa mi-a venit ideea. Aveam o miniatură, că fără model e mai greu... Trei săptămâni am lucrat la ea! Și trei zile am umplut-o cu ipsos, am avut grijă să nu se crape, am făcut ce am putut ca să iasă bine... La început, mi-a fost frică că mi-o fură și am pus cioburi pe gard. Au mai rămas și alea!». Sursa de inspirație pentru Statuia Libertății din curtea lui Dumitru Marin este o machetă a aceleiași statui, nici mai mică, nici mai mare decât degetul arătător, pe care a primit-o de la o rudă proaspăt întoarsă dintr-o excursie la New York. Se întâmpla imediat după 1990, în anii tulburi de după Revoluție. Micul cadou a fost păstrat ani buni în casa omului, până când, într-o zi, i-a venit ideea să-l folosească pentru proiectul care astăzi întoarce privirile pe stradă. «Mă uitam la statuie și mă gândeam la libertate. Și am zis să fac o Statuie a Libertății. Am luat-o, m-am uitat la ea și m-am apucat de treabă...» rememorează meșterul. Acum Statuia de peste hotare este lipită în vârful unei Coloane a Infinitului și ținută la loc de cinste în sufragerie.

Curtea cu lei de ipsos
Pe lângă «Statuia Libertății», Dumitru Marin are în curte doi lei uriași de ipsos, iar în casă o Coloană a Infinitului, făcută tot la scară, în vârful căreia a lipit macheta originală a Statuii Libertății. Își amintește că ani de-a rândul oamenii opreau la poarta lui să se minuneze... «A venit chiar și un atașat de la Ambasada Americii să o vadă! L-am poftit în curte, i-am arătat-o, s-a minunat și a plecat. Acum sunt statui peste tot, nu se mai minunează nimeni. Am auzit că le aduc din Grecia, gata făcute...» conchide Marin Dumitru.

Un simbol al libertății și independenței Dacă Statuia Libertății din Jilavele a atins vârsta majoratului, monumentul care a inspirat-o a împlinit anul acesta 131 de ani. Originala Statuie a Libertății, amplasată pe mica insulă Liberty Island (Insula Libertății) din New York, SUA, a fost amplasată cu scopul de a transmite tuturor celor care ajungeau pe pământ american mesajul «bun venit!». Mai mult, ea a fost comandată de Franța și dăruită Americii, drept omagiu pentru împlinirea a 100 de ani de la declararea Independenței Statelor Unite ale Americii.