EVENIMENT

Ciochina-n sărbătoare!

De peste 150 de ani, aproape neîntrerupt, Ciochina marchează printr-un bâlci tradițional data de 8 septembrie, numită popular Sfânta Maria Mică. Anul acesta, Sărbătoarea a reunit mii de oameni, venite din toate zonele țării. Autoritățile locale consideră evenimentul drept cel mai important din întreg anul, drept pentru care îi acordă o atenție sporită. «Practic, nu există locuitor al comunei care să nu fi venit măcar o dată la bâlciul de Sfânta Marie. Iar dacă a venit o dată, vine mereu!» explică primarul comunei Ciochina, Vasile Câmpulungeanu.

Bâlciul la care trebuie să participi
Bâlciul anual de la Ciochina are tradiție. Mai bine de 150 de ani, aproape neîntrerupt. Mai puțin într-un an, pe vremea lui Ceaușescu, când s-a supărat unul de la Centru și l-a interzis. Dar asta a fost demult, iar oamenii au uitat... Vin în valuri, iuțiți de soarele începutului de toamnă, și umplu stadionul de la marginea comunei. Sunt și de la Orezu, Bordușelu, Piersica, dar și din satele dimprejur, de la Perieți și, până hăt-departe, la Urziceni. «Este cel mai vechi bâlci din zonă. Și, dată fiind vechimea lui, și cel mai mare... Oamenii vin de peste tot, nu-i mai cheamă nimeni! Vin, târguiesc pentru casă, înnoiesc copiii pentru școală, beau o bere... Iar noi avem grijă să fie toate cum trebuie și oamenii să nu ducă lipsă de nimic. Și cred că o facem bine. Practic, nu există locuitor al comunei care să nu fi venit măcar o dată la bâlciul de Sfânta Marie. Iar dacă a venit o dată, vine mereu!» ne spune primarul Vasile Câmpulungeanu.

O sărbătoare pentru toate vârstele
În dreptul tarabelor, întinse pe sute de metri de-a lungul străzilor din jurul stadionului, sunt oameni de toate vârstele. Stela Șuca are 65 de ani și vine aici de braț cu Dobrica Dumitrache, vecina ei. Vine în fiecare an să-și clătească ochii și să cumpere ce e nevoie. «Venim, cum să nu venim!? Când eram mici ne aduceau părinții pe umeri, apoi ne-am măritat și ne-au adus bărbații, iar acum venim singure... Avem, n-avem treabă, suntem aici! Mai căscăm gura, mai dăm „bună ziua“ la un vecin... Și ne amintim de vremurile bune, când eram tinere și în putere!» ne spune Dobrica Dumitrache, ajunsă vara asta la 76 de ani. La tarabele de mici și bere, pentru prima dată suficient de bărbat ca să fie luat în seamă, ne oprește Alin Pârvu. Are 21 de ani și vrea să apară la ziar împreună cu prietenii: «Venim de când eram toți mici! Atunci târgul mi se părea mare, uriaș și plângeam că vreau pistol cu apă. Acum am trecut la bere și îmi sun toți prietenii să vină... Dacă nu vin un an la bâlciul ăsta, parcă trece anul degeaba. Așa mă simt!».

Oamenii care țin bâlciurile în viață
Bâlciul de la Ciochina n-ar putea exista, oricât și-ar dori autoritățile, fără comercianții care vin aici an de an.. Și fără comedii! Tot mai bătrân an de ani, cu proprietarii la fel, comediile dau farmec distracției. Anul ăsta punctul de atracție al bâlciului au fost «lanțurile»! Marian Mirea este proprietarul lor și face meseria asta de 50 de ani. «E greu, dom’le... Din ce în ce mai greu! Benzina costă mai mult, curentul costă, angajații costă... Doar prețul rămâne același, și munca e la fel!». Deși se plânge de condiții, n-ar putea face altceva în viață. «Asta am apucat, așa o să mor, învârtind la comedii!». Departe de forfotă, la o margine de uliță, Gheorghe Ispirliu are 75 de ani și vinde coșuri de nuiele. A venit tocmai din Vrancea, de la Suraia, iar coșurile lui sunt doar 15 lei bucata. «Dar lumea nu mai cumpără acum, nu mai muncește la fel ca altă dată. Ori a dat pământul la asociație... Acum 15 ani vindeam 200 de coșuri în fiecare zi de bâlci... Acum de-abia de mai vând 20!».

13 Septembrie 2017, 14:25 (4024 vizualizări - 0 comentarii)