REPORTAJ
Veterani la apel
În urmă cu o săptămână, militarii Batalionului 113 «Bărăganul» au donat sânge pentru trei veterani din Cel De Al Doilea Război Mondial, aflați în comuna Ion Roată din Ialomița. Concret, bonurile de masă primite ca urmare a participării la campania de donare de sânge lansată de Centrul de Transfuzii din Slobozia au fost transformate în alimente și donate. Joi, 26 octombrie 2017, lt.-col. Florin Sîrbu, comandantul Batalionului, el însuși «veteran» și participant în 4 teatre de operațiuni militare din afara granițelor României, și-a susținut colegii în această acțiune.
Atenție, veteran în zonă!
Soldații sunt tineri și frumoși. Veteranul e bătrân și gârbovit de ani. Îl cheamă Nicolae Bratu, are 95 de ani și a făcut războiul «și dincolo, și dincoace...». La Artilerie, ca și soldații cei tineri. Comandantul îl îmbie să vorbească. Nu se lasă rugat... «Eu nu trebuia să fac armata. Aveam un act care dovedea asta, mi l-a dat mama să-l prezint la Comisariat... Dar eu am băgat carnetul în cufăr și nu l-am predat. Am vrut să fac armată de bunăvoie! Am luptat în două războaie. Și în Est, și în Vest. În Est puțin, doar până la Iași. Iar în Vest, am ajuns până la Praga!». Povestea lui Nicolae Bratu e lungă și încurcată! Frontul era neiertător, oamenii mureau ca muștele. «Aveam un sublocotenent, Onișca Ion... Era comandantul meu! Într-o zi îmi spune să mă duc cu calul în sat după țigări pentru băieți și hârtie de scris scrisori... În sat, unul mă trage de mânecă și spune: „Soldat, ia uită-te! Trec rușii Prutul!“. Așa era. Am alergat la baterie și i-am avertizat. Apoi am fugit care încotro... Eu am ajuns acasă după 30 de zile, la picior, peste munți. Pe alții i-au prins cazacii și i-au împușcat. Eu am avut zile!». Bătrânul tace, încurcat în gânduri. Comandantul Florin Sîrbu îi face cunoștință cu Lucian Herea, veteran în Afganistan. E tânăr și înalt ca bradul, tot din Ion Roată... «Mă, tu nu ești băiatul lui Nuță?! Bată-te să te bată, că mare ai mai crescut!» îl recunoaște bătrânul. Povestesc împreună despre armată și haina pe care o poartă. Îi despart 70 de ani. Dar sunt amândoi artileriști și sunt mândri de asta...
Bătrânul Bucur
Pe Bucur Iordache soldații îl găsesc la Broșteni. Are 99 de ani și jumătate. Îl recunoaște dintr-o privire pe Ionel al lui tanti Tudora și al lui nea Gheorghe. «Să trăiești, mă, Ionele!». Și Ionel e emoționat. «Săru’mâna tataie, să fii sănătos!». Nici Bucur Iordache nu se lasă rugat de două ori. Poveștile sunt tot ce i-au mai rămas: «Pe mine m-au încorporat în ’41, când a început războiul... Am avut prima ofensivă la Tătarca! Am intrat 120 și am ieșit 29... Prima dată a căzut căpitanul Grumezea. Mort, viu, nu știu... Apoi am luptat la Dalnik. Erau rețele plasă, periculoase tare... N-au vrut să se predea și au ieșit la baionetă! Eu aveam pușcă mitralieră. M-am așezat pe burtă și am tras pe deasupra lor, că am zis să nu-mi fac păcate degeaba... Pe 17 octombrie am intrat în Odessa. Comandatul regimentului era călare, înaintea noastră, noi în urma lui...». Povestea curge, înainte și înapoi, de-a lungul și de-a latul întregii Europe... 3 ani comprimați în 30 de minute... Soldații îl ascultă cuminți și serioși. Iar războiul învie, ca și cum ar fi fost ieri. La sfârșit, bătrânul Bucur plânge înghițindu-și lacrimile. Soldații empatizează ușor. Bucur e unul de-al lor, chiar dacă-i desparte veacul. Îl susțin din ochi, îi sunt alături. Bucur Iordache își înghite lacrimile și își îndreaptă spinarea gârbovă de veacul care o apasă. «Ce să mai zic, mă băieți. Să fiți sănătoși și să ajungeți anii mei!».
Veterani la 28 de ani
Veteranii sunt de multe feluri. Batalionul 113 «Bărăganul» are și el... Comandantul e unul dintre ei. A luptat în 4 teatre de operațiuni militare! Nu vrea să vorbească despre asta, șoptesc soldații. Soldații sunt și ei veterani... La 28 de ani, caporalul Valentin Pană are deja două războaie la activ... Povestește senin, de parcă ar vorbi despre o partidă de pescuit. «Mă întorceam dintr-o misiune... Mașina a călcat pe un dispozitiv improvizat și a sărit în aer. Cam atât...» Povestea e însă cumplită... Valentin Pană avea 22 de ani și a fost singurul soldat rănit mai ușor. Camarazii lui s-au luptat cu moartea luni de zile la un spital din Germania. Acum sunt pe picioare, dar sechelele rămân pentru totdeauna. Viața de soldat român în Afganistan nu e nici ușoară, nici poetică, cum se vede la televizor. «Nu m-am potolit și, în 2016, am revenit în Afganistan, dar nu m-au mai lăsat în patrulă, deși aș fi vrut! E o țară riscantă, poți muri în orice clipă. Asta e războiul, oriunde ar fi și oricând... Dar nu e ceva ce se poate descrie! Nu simți nimic, nu te gândești la nimic... Îți faci treaba cât poți de bine. Dacă reușești, supraviețuiești și te întorci acasă...». Devenit veteran la 28 de ani, Valentin Pană spune că se simte ciudat. «E ciudat să fii numit veteran, dar să nu ai suficientă experiență. Așa că am să mă întorc pe front. Cel mai probabil, tot în Afganistan!». La nici 30 de ani, caporalul Marius Bebu este, de asemenea, veteran. Titlul este unul onorific și l-a câștigat după ce a petrecut un an pe frontul din Afganistan. «Am participat la două misiuni, una în 2011, iar alta în 2016... Din fericire nu am văzut oameni murind și nu am fost rănit. Am efectuat paza unor puncte de observație. Mă bucur că pot să ajut militarii vârstnici pentru că și ei, la rândul lor, au făcut eforturi pentru ca astăzi să trăim aici, pe pământ românesc!» susține caporalul Marius Bebu.
O lege pentru oameni speciali Caporalii Valentin Pană și Marius Bebu au obținut titlul de «veteran de război» datorită unui act normativ intrat în vigoare anul trecut. Este vorba despre Legea 81/2016, privind recunoașterea meritelor personalului militar participant la acțiuni militare. Potrivit respectivei legi, orice militar care participă la misiuni în afara granițelor țării, pentru o perioadă mai mare de 4 luni, capătă statutul de «veteran». Titulatura este însă una onorifică...
4 Noiembrie 2017, 13:40 (5280 vizualizări - 1 comentariu)
Comentariile cititorilor:
(4 Noiembrie 2017, 14:56)
Felicitari bravilor ostasi pt gestul lor! Cata amaraciune te cuprinde vazand anonimatul si conditia mai mult decat modesta a veteranilor de razboi (pe care-i poti numara pe degete in tot judetul) si panglicarii mincinosi si gaunosi care ne conduc, care isi maresc cu de la sine putere lefurile neobrazate si privilegiile de toate felurile, ori de cate ori au prilejul..