REPORTAJ
Cimitirul de vile de la Bărbulești
Ori fi și-n altă parte, cum spun unii. Dar acestea sunt aici, în Ialomița. La Bărbulești, în cimitirul unde primarul Dumitru Bacriță ne-a avertizat să intrăm cu gânduri bune, fiindcă nu-i de joacă să te legi de morții țiganilor... De vii, treacă-meargă, că oamenii sunt sub vremi, iar țiganii sunt și ei oameni. Dar pentru vilele în care sunt îngropați, morții dau socoteală doar lui Dumnezeu...
Turnulețele din cimitir La Bărbulești, aproape 1000 de case sunt construite fără autorizație. Case e un fel de-a spune, evident... Că după potopul din 2006 bărbuleștenii au înțeles că trebuie să construiască trainic, «ca să nu se mai dărâme când or da rumânii drumul la ape...». Și au construit cât vezi cu ochii, oriunde au găsit un petec de pământ. Iar dacă au construit în sat, în cimitir a devenit obligatoriu! Din stradă, dacă arunci un ochi grăbit, cimitirul pare un cartier ca oricare altul. Doar vilele sunt ceva mai mici... Într-o zi de vineri, când am ajuns noi, vreo 4-5 muncitori dădeau zor, să așeze acoperișul înainte de prima zăpadă. «Așa e moda, aici la noi. Nu știm de unde și de la cine...». N-am mai trecut prin cimitirul din Bărbulești de ani buni, de la o pomană la care fuseserăm luați din stradă. Atunci vilele erau puține și nu aveau turnulețe. Acum sunt peste tot și împung cerul ca să fie morții mai aproape de Dumnezeu. La intrare a apărut o cruce scumpă, de marmură, al lui Moise Sorinel, zis «Tambur»... A murit în 2011 și a lăsat în urmă nevastă tânără... Rătăcim printre cruci. Unele abia se mai țin în țâțâna pământului, altele sunt ca a lui «Tambur», cruci de fală, să vadă megieșii ce mult a fost iubit mortul... «Vila» lui Sandu Poraipan e batută toată în faianță violet. Lângă ea e o vilă vopsită roșu turbat și are acoperiș Lindab. Tablă ondulată premium! Faianța și țigla ondulată sunt peste tot, doar culorile diferă... Cine n-a avut bani de faianță, a vopsit gros, în culori care zgârie retina. Preferata noastră rămâne o vilă cu turnulețe multe, acoperită cu tablă bătută solzi, după moda veche. «De-asta nu se mai face, că nu mai are cine... Au plecat rumânii în Spania, nu mai știe nimeni să bată așa. Acuma se pune țiglă de-asta de-a gata!»ne explică unul dintre muncitori.
Intermezzo cu primarul Bacriță Înainte să facem turul complet al cimitirului, ne ajunge din urmă primarul Dumitru Bacriță. «Am auzit că sunteți aici și am venit să vă păzesc... Să nu vi se întâmple ceva! Că ar fi rușine să fiți luați la palme... Se face toată comuna de râs!». Primarul din Bărbulești e la fel ca toți primarii, spune de fiecare dată aceleași povești. Vrea canalizare și apă, drumuri pentru ai lui, locuri de muncă, bani la buget... Întrebăm de autorizații de construcție, de respectarea legii, de moda cea nouă din cimitirul comunei... Ne privește cu tâlc și ne liniștește sfătos. «N-aveți dumneavoastră grijă, că nu miroase! Se lipește zidul ermetic, nu iasă nimic afară... Ce vreți, domnu’, dacă nu mai e locuri?! A găsit și oamenii soluții, să poa’ să îngroape morții... Că aici nu e doar unul, e mai mulți! Încap câte 5-6 într-o vilă de-astea!». Primarul nu mai știe de când e moda, dar știe cine a inventat-o. Promite să ne ducă acolo, dacă scriem la ziar că Bărbulești are nevoie de investiții. «Noi nu primim niciodată, că suntem de etnie... Am fost și la domnul președinte și mi-a spus să aștept până la anu’, că rezolvă el... Așa a zis domnu’ Moraru, că o să ne ajute! Adică întâi să plece investiția cu apa și canalul, iar apoi facem și asfaltarea. Adică întâi să avem apă, ca să nu mai săpăm după aia iar în asfalt... Iar după aia punem și asfaltul. „Vă promit că vă ajutăm!“... Așa mi-a spus! Și eu îl cred, dom’le, că e om bun, cu dragoste de județ. Și vrea să ne facă și nouă ceva, că prea am fost lăsați ai nimănui...». Nu vrem să-l dezamăgim și dăm din cap cât putem noi de convingător. În fond, domnu’ Moraru e și președintele locuitorilor din Bărbulești. Și dacă te iei după cimitir, morții din Bărbulești au cele mai bune condiții din tot județul. Nu-i ninge, nu-i plouă, iar în unele «vile» e tras și curent electric... Iar gazele, se jură primarul Bacriță, sunt la 500 de metri de sat, peste linie. O goană de cal, care va să zică!
Moda vilelor pentru morți Rudele primului mort cu vilă în cimitir stau pe strada principală, peste drum de Primărie. Îl chema Ninel Gheorghe și a murit tânăr, la 22 de ani... De-atunci au trecut aproape 30 de ani și viața a mers mai departe. Acasă îi găsim nevasta și mama. «N-a fost fală, maică... El a murit tânăr și de focul lui am zis să-i facem casă, că n-a avut parte de ea! Bărbatul meu era zidar, a murit și el, m-a lăsat vădană... Și pentru că a fost umblat și a văzut de toate, a zis să-i facă și băiatului la fel!» ne spune Manda Gheorghe, mama mortului. Ninel Gheorghe a murit «tăiat», cum mor bărbații tineri la Bărbulești. Și de la el încoace, toate rudele care au avut bani le-au făcut morților lor «vile» de-astea. Întâi Manda s-a supărat, fiindcă lumea s-a luat după ea... Dar acum nu mai spune nimica, că e bătrână. E bucuroasă că are unde se duce, când i-o veni rândul. «Ăsta-i rostul nostru, maică... E bine că avem un acoperiș deasupra și pe lumea cealaltă, că tare-i rău să n-aibă omul casa lui!».
5 Decembrie 2017, 12:45 (9666 vizualizări - 3 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(6 Decembrie 2017, 14:04)
Astia sunt asistatii sociali? Ha, ha!
(5 Decembrie 2017, 14:29)
Pentru ca nu pot sa-l extinda nici nu vor unul nou, acum ca subsolul si parterul e plin, barbulestenii se gandesc pe viitor sa faca cimitirul cu etaj..
(5 Decembrie 2017, 12:56)
Știți că morții nu sunt îngropați? Sunt doar așezați pe sol și înconjurați de ziduri.