REPORTAJ

Tinerii (nu) vor să muncească

Potrivit Eurostat (Oficiul de Statistică al UE), 200 mii de tineri, cu vârste între 16 și 24 de ani din România, nici nu muncesc, nici nu studiază. Datele sunt din 2016, iar între timp situația pare să se fi acutizat. La Bursa Locurilor de Muncă din Slobozia, organizată vineri, 20 aprilie 2018, nu a existat, practic, niciun aplicant. Am încercat să ținem locul unui astfel de tânăr, dorind să înțelegem, concret, cum se prezintă oferta firmelor participante la acest eveniment...

Un nou succes de... public Evenimentul a debutat la orele 8,30, dar ușa Centrului Cultural «Ionel Perlea», unde a fost organizată Bursa, a fost luată cu asalt cu o oră înainte. Majoritatea celor care s-au prezentat aveau nevoie de «ștampilă» și nu erau dispuși să aștepte... Pentru «ștampilă» e nevoie să găsești o firmă care să ofere locuri de muncă potrivit calificării tale de șomer. Iar firme au fost destule și, mut să fii, tot se împiedică cineva de tine cu ștampila în mână. În ușa sălii, oficialii AJOFM oferă interviuri. Se vorbește despre nivelul ridicat de participare, despre oportunități și fondurile oferite de stat celor care se relochează în căutarea unui loc de muncă, despre rata în scădere a șomajului... În sala alăturată, Sala «Studio», trei tineri ofițeri din cadrul Penitenciarului Slobozia organizează un semniar ad-hoc în care prezintă avantajele slujbei în penitenciarele din România. Daniela Dumitru este unul dintre ei. Are 26 de ani, vine de la București și o rugăm să ne explice de ce încearcă să recruteze elevi de liceu cu atâta convingere: «Orice om trebuie să muncească... Eu am descoperit că nu-mi plăcea ce fac, adică administrație publică, și m-am reorientat către Academia Națională de Informații! Sunt psiholog acum, îmi place ce fac... Am optat pentru a lucra în Penitenciare, cu persoane private de libertate... Și consider că mă încadrez perfect în cerințele slujbei, chiar dacă salariul nu este așa de mare cum se crede... E un salariu care reflectă pregătirea și eforturile făcute de mine în acest moment!». Același tip de discurs îl au și ceilalți doi. Adică Mădălina Ioniță, care are 25 de ani și vine de la Târgoviște, și Costinel Buzdugeanu, care a absolvit facultatea acum un an și jumătate și se ocupă de sectorul «pază și supraveghere». Liceenii în fața cărora cei trei ofițeri ai Penitenciarului Slobozia perorează sunt apatici și de-abia așteaptă să scape de corvoada participării. Între timp, Bursa se desfășoară «pe repede înainte», că la 12,00 trecute fix, Președintele Moraru are de susținut o conferință de presă. Rezultatele vin înainte de sfârșitul programului, chiar dacă vineri la stat e zi scurtă: 631 de agenți economici contactați, 48 prezenți, 519 locuri de muncă oferite, 1102 participanți... La Slobozia și Urziceni, că Bursa s-a desfășurat în două locuri. La Slobozia, unde am fost noi, ceva mai puțini.

Angajatori care nu au văzut niciodată tineri Ca să intri în sala unde sunt comasați angajatorii trebuie să lași datele din buletin și să completezi un formular. Nu știi să scrii, nu-i nimic, te ajută «doamna»... Cât am numărat noi, doamna a completat zeci de formulare. Pe formular primești ștampila. Noi vrem să primim declarații. Prima masă e rezervată pentru ISU Ialomița. Au numai locuri pentru tineri, dar azi nu s-a prezentat nimeni. Pentru cei trecuți de 40 de ani nu au decât slujbe de voluntari. Spunem «pas»... Următorii 10 angajatori se jură că nu au văzut niciodată tineri. Adrian Constantinescu e unul dintre ei și se jură că nici nu mai știe cum arată: «Pe onoarea mea, dacă am văzut azi vreunul... Și nu numai azi! Nu mai sunt. Ori au plecat din țară, ori stau acasă, ori... nu mai spun, că mă dați la ziar!». În dreptul firmei Tricokett SRL o găsim pe doamna Ioana Petrache. ºine brutăria de lângă gară și covrigăria din stația de taxiuri. Nici ea nu a văzut tineri de multă vreme: «La mine nu vin! Poate e mult de muncă și se feresc... Mai vine când și când câte un amărât, o amărâtă... Dar după o săptămână la mătură, pleacă! Dacă mă găsesc cu ea în timpul ăsta, primesc amendă 10 mii de lei... Dacă o angajez și nu am anunțat postul vacant la AJOFM, primesc doar 3 mii de lei amendă...» ne spune. Oana Dascălu, manager la firma Clean Tech din Ciulnița nu a văzut nici ea tineri căutând de muncă. Nici azi, nici în altă zi... Lângă ea, două doamne care susțin un proiect de antreprenoriat derulat în 7 județe cu fonduri europene se plictisesc de moarte. Ele nici măcar nu caută tineri, au nevoie de un profesor formator pentru ei... Cursanți există, dar nici ei nu sunt tineri! «De pe băncile școlilor nu vine nimeni să muncească...» ne spune una dintre ele. Primul angajator care a văzut tineri, nu azi, dar a văzut, este Alexandra Ciriblan, manager la Bluepoint. Firma angajează tineri, cu condiția să aibă experiență. Obținem și noi promisiunea unui interviu, deși pe vremea când eram tineri «cu experiență» internetul nu se inventase...

Ciprian, ucenic la Tipografie La ora la care Bursa AJOFM furniza «ștampile», la marginea Sloboziei Ciprian Groza intra pe poarta tipografiei Artprint. Are 19 ani și s-a angajat aici imediat după ce a absolvit cursurile liceului. Ema Grigorescu, patronul tipografiei, își amintește că l-a convins după primul test: «Îi rog să meargă până la ușă și înapoi, prin tipografie... Dacă sunt lenți, știu că nu vor rămâne aici! El a călcat apăsat și s-a întorc ca o furtună. Nu mi-a părut rău niciodată în anul ăsta că am avut încredere în el! Deși, practic, e un copil...». După un an de ucenicie de tipografie, Ciprian nu mai e un copil. Are responsabilități, colegi de muncă ce l-au ajutat din prima clipă și... o iubită. O cheamă «Aurelia 248» și acolo l-am și găsit, curățind niște tamburi de surplusul de cerneală tipografică: «Sincer, mie mi se pare ușor ce fac... Și vin cu plăcere la muncă! Poate și pentru că m-au ajutat foarte mult colegii, am învățat o mulțime de lucruri... Știu să fac tipărituri, să scot ziare, să o repar pe „Aurelia“ când se strică... Și nu mă mai văd făcând altceva, cel puțin nu în anii care urmează! Vreau să învăț aici tot ce se poate învăța și să devin tipograf adevărat...». În rest, Ciprian e un tânăr ca toți cei din jurul lui. Are un cercel în urechea stângă, capriciu al modei din vremea liceului, fumează și joacă fotbal: «Nu am prea mult timp liber, că trebuie să fiu bun de muncă a doua zi. Mai mult sâmbăta și duminica... Atunci joc fotbal sau ies cu prietenii. Între ei, sunt singurul care are slujbă! A mai lucrat unul dintre noi, dar a renunțat... Eu am un alt fel de a fi. Eu am vrut întotdeauna să am banii mei. Iar acum îi am și îmi ajung! Sunt luni în care reușesc chiar să economisesc...». Ciprian are ochii verzi ca smaraldele pe care le-am văzut doar în filme și se uită îngrijorat către ușa tipografiei. Pauza lui s-a terminat. S-a terminat și țigara. Nu știe cum să ne spună că trebuie să se întoarcă, dar înțelegem. Îl întrebăm din ușă dacă nu-i e teamă că tehnologia din telefonul lui va închide tipografia și îl va lăsa fără slujbă: «Deocamdată, nu! Asta se va întâmpla mai târziu... Momentan rămân aici. Cel puțin până strâng destui bani să pot cumpăra o mașină și să mă plimb prin lumea toată. Îmi doresc asta foarte tare!».

28 Aprilie 2018, 18:05 (6041 vizualizări - 3 comentarii)