REPORTAJ
Copiii fără «umbră» de la Școala nr. 3 «Dimitrie Cantemir» Fetești
Șapte copii din Fetești, diagnosticați cu autism, merg la școală în fiecare zi. Clasa în care învață este integrată într-o școală obișnuită, în care «acești» copii învață alături de «ceilalți», de-o seamă cu ei. Performanța a fost posibilă grație unui efort de peste 3 ani al Centrului de Zi «Lucia», inițiatorul proiectului. Este al doilea an când copiii se duc la școală, iar progresele înregistrate sunt remarcabile. Însă cea mai mare reușită înregistrată e că toți cei șapte copii merg la școală fără... «umbră».
O realizare unică în județ
«Umbrele» sunt părinții copiilor cu autism. Este termenul folosit de către specialiști și părinți pentru a desemna suportul de «unu la unu» într-o situație cotidiană, oferit de o persoană specializată unui copil diagnosticat cu autism la gradiniță sau la școală. Copiii din Centrul de Zi «Lucia» din Fetești nu (mai) au «umbră». Ei învață singuri, într-o clasă destinată lor, într-o școală obișnuită, de cartier. Este al doilea an când merg la școală, iar nivelul de integrare este deja remarcabil. Directorul Școlii nr. 3 «Dimitrie Cantemir», Mădălina Neagu, nu este la prima tentativă de acest gen. «Am mai încercat cândva, cu ani în urmă, la Slobozia... Nu am reușit! Poate eram eu prea tânără, poate am avut așteptări prea mari. Acum însă proiectul intră deja în al doilea an și funcționează! Este o clasă integrată compact, asta e denumirea ei, care oferă atât copiilor, cât și școlii, șansa de a explora împreună un domeniu mai puțin cunoscut. Și ne merge bine împreună. De 1 iunie, de exemplu, copiii vor merge într-o excursie organizată de școală, cu elevii din celelalte clase primare. De-abia așteptăm!». Mădălina Neagu are un optimism contagios și vede numai jumătatea plină a paharului. George Răican e ceva mai reținut. George este președintele ANCAAR-filiala Fetești, Centrul de Zi «Lucia». Este unul dintre zecile de părinți care au luptat timp de 3 ani de zile pentru ca acești copii să învețe într-o școală obișnuită. «La momentul când am făcut primele demersuri de integrare a unei clase de învățământ special într-o școală de masă, nimeni nu se gândea că acest lucru este posibil. Și nimeni nu-și dorea o astfel de responsabilitate. Dar am reușit împreună cu cei care decid în Inspectoratul Școlar Județean! Am reușit nu doar formal, ci și în fapt... Pentru că la acest moment vorbim de toată gama de servicii educaționale, fie că sunt ore de curs, serbări, activități extrașcolare sau „Școala Altfel“! Sigur, a durat aproape 3 ani până am reușit, dar victoria e cu atât mai prețioasă. Și vrem să mulțumim tuturor celor care ne-au ajutat, de la Luminița Barcari, inspector general la acel moment, și până la cei care ne oferă an de an, uneori anonim, cei 2% din veniturile lor pentru supraviețuirea Centrului. Le suntem recunoscători și sperăm ca într-o zi să-i putem răsplăti în singurul fel în care putem: integrând în societate acești copii!».
Xenia, primul copil fără «umbră»
George Răican explică de ce e atât de importantă această performanță: «Am cunoscut un adult cu autism, asistent universitar, cu două facultăți. Mi-a spus: „Noi, autiștii, numărăm ca papuașii: unu, doi... mulți! De la doi încolo sunt prea mulți!“. Acum înțelegeți?». Dăm din cap, dar nu convingem. George Răican a văzut sute asemeni nouă și are răni care nu se vor închide niciodată: «În primul an de școală ai Xeniei, fata noastră, un copil cu care mergea de mână la școală m-a întrebat: „Ce are Xenia, e bolnavă?“, „Nu știu, ție ți se pare bolnavă?“, „Nu, dar așa mi-a spus mama!“». Xenia are acum 12 ani și e deplin autonomă. Merge singură la școală, ia propriile decizii și își bucură părinții învățând. Ea nu a avut șansa unei clase integrată compact, a trebuit să lupte singură cu sistemul. «Orice copil, când e presat sau provocat, reacționează. Ajunsesem la un moment dat să intru în clasă și să aud permanent: „Xenia a făcut, Xenia e vinovată...“. Orice om, d-apăi un copil, presat și provocat, ajunge să cedeze! Presiunea asta a părinților, mai ales atunci când întâlnește un cadru didactic ușor de influențat, este cea care face cel mai mare rău!». Pentru Xenia, clasa compact integrată vine prea târziu. Iar George Răican retrăiește pentru ea emoția primei zile de școală: «O țineam de mână ca să nu o pierd în mulțimea de copii... Era agitată, simțeam asta! Și eu eram la fel... Vorbisem cu doamna învățătoare, am avut mare noroc cu ea, vorbisem și cu Xenia acasă... Ne-am așezat într-o bancă, ultima bancă de la fereastră, și o simțeam suferind. Mi-aduc aminte că i-am repetat mereu: „Sunt aici... Sunt aici... Sunt aici...“». Acum George Răican a făcut pace cu cei din jur. Și încearcă să vadă mai departe în viitor. «Următorul pas al nostru e să accesăm o linie europeană de finanțare pentru un proiect de tip „Respiro“. Adică un centru pentru copii adolescenți și adulți. Integrarea copiilor în învățământul de masă e doar primul pas dintr-un lung șir. O dată deveniți adolescenți și adulți, ei au nevoie activități noi, de slujbe. Am ratat un proiect din cauza birocrației, dar vom reveni în 2019... Nu ne sperie eșecurile! Ceea ce contează este scopul final: să-i integrăm în societate! Nu se poate să nu reușim pentru că, încet-încet, sistemul administrativ va înțelege că ajutându-ne pe noi și acești copii, se ajută pe sine!».
Voluntari pentru copIii fără «umbră» Copiii din clasa compact integrată de la Școala «Dimitrie Cantemir» au vârste cuprinse înte 8 și 10 ani. Patru dintre ei sunt rezidenți ai Centrului «Lucia», ceilalți trei vin din localități limitrofe orașului. Și toți au ceva în comun. Nu au nevoie de «umbră»... Andrei a fost o revelație de la început. Pentru mama lui, șocul de a-l vedea în bancă de unul singur a fost așa de puternic că nu și-a putut reveni luni în șir. La fel a fost și Vali! Un curajos care și-a ales singur banca din prima clipă. Acum este liniștit, iar mama lui, care îl crește singură, este cea mai mândră mămică din lume. Cristina a fost rezident al Centrului timp de 2 ani de zile, apoi a trebuit să renunțe... S-a întors după câteva luni, hotărâtă să recupereze. Acum, achizițiile ei sunt impresionante, iar Cristina e o elevă silitoare. Și pentru Alin clasa compactă a venit prea târziu. El e în clasa a II-a, iar mama lui ne povestește bucuroasă despre el. «La prima vedere, e ca toți ceilalți. Învață, stă singur în bancă, își face temele ca și ceilalți... Și știe tabla înmulțirii mai bine decât mine! Sunt bucuroasă că am reușit și că îi place acolo, între copii. Nu înțelege răutățile ca noi ori ca ceilalți copii... Și dacă lui îi e bine, și mie îmi e bine!» ne spune ea. Mama lui Alin nu uită să mulțumească terapeuților din cadrul Centrului «Lucia». Elena Chicet e aici de la început. «Existența clasei acesteia este o performanță în sine. Luptăm de mulți ani să transformăm acest Centru într-un pol de sprijin pentru copiii și părinții care au nevoie de noi. Și, oricât de greu ne-a fost, nu am dezertat. E ușor să transformi tipul ăsta de educație într-o afacere. Noi am dovedit că poate fi mai mult, mult mai mult. Pentru că miza noastră e să redăm acești copii societății și să nu fie o povară pentru nimeni!». Elena Vintilă este unul dintre cei mai tineri terapeuți ai Centrului. Lucrează aici de 5 ani. Și nu și-ar dori să facă altceva pe lume... «Pentru toți, fiecare zi este o provocare. Atât pentru noi, cât și pentru ei. Iar ei au nevoie de această rutină școlară pentru a se dezvolta armonios... Sunt momente în care noi le-o luăm înainte cadrelor didactice. Alteori, ei ne-o iau ei înainte, și trebuie să ne adaptăm...». Geanina Vaida e doar voluntar în cadrul Centrului. A ajuns aici din întâmplare, pentru că urmează o facultate de Psiho-pedagogie. Acum, în așteptarea repartiției, își amintește cât de mult a învățat alături de copiii din Centrul «Lucia»: «La început, am avut foarte mari emoții. Dar copiii au fost mult peste așteptările mele și m-au învățat lucruri minunate. Am învâțat că trebuie să fiu recunoscătoare pentru lucrurile cele mai mărunte! Și că bucuria de a trasa o linie colorată pe o coală de hârtie e neprețuită. Sper din tot sufletul să ajung la catedră și să am șansa de a lucra cu copii cu autism pentru a dărui ceea ce am învățat de la ei...».
19 Mai 2018, 12:35 (7450 vizualizări - 2 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(8 Iunie 2020, 18:36)
Autismul in general e dat de anumite proceduri medicale administrate încă din maternitate , apoi periodic in primii ani ai copilului. Nu cred ca recunoaste vreun medic asta! Ar răspunde cu slujba lui...
(19 Mai 2018, 14:19)
Precizare: copiii cu autism de la Scoala Gimnaziala Dimitrie Cantemir aparțin de Școala speciala -Slobozia, director -dna Madalina Neagu. Scoala Gimnaziala Dimitrie Cantemir este școală gazda -iar director la Dimitrie Cantemir nu este dna dna Neagu Madalina.