REPORTAJ
«Atelierele de vară Discover» de la Sudiți
Întâlnire de «gradul III» cu Nabeel și Saklain din Pakistan
Ionela Munteanu predă Engleza de 3 ani la Școala Gimnazială din Sudiți. Iar în această vacanță de vară, împreună cu 60 dintre elevii școlii, au decis... să se distreze. Așa au apărut «Atelierele de vară Discover», prima inițiativă de acest gen din mediul rural. Au invitat doi studenți pakistanezi și, o spun toți copiii la unison, de două săptămâni trăiesc «cea mai tare vară a vieții lor...». Acasă, la doi pași de școala atât de plicticoasă până anul acesta.
Idei care schimbă lumea
Școala din Sudiți răsună de larma surdă a glasurilor de copii. Țâșnesc de peste tot, ca-n zi de școală... Se cheamă, se caută prin clase, fac planuri de-o clipă, se despart din nou... Sunt vreo 20, de toate vârstele, și toți îi caută pe Nabeel și Saklain. Sunt cei doi studenți pakistanezi, invitați la inițiativa doamnei profesor Ionela Munteanu, profesorul de Limba Engleză al școlii. Sunt sufletul «Atelierelor de vară Discover», prima tabără de educație non-formală din această comună. Ionela Munteanu a descoperit această oportunitate anul trecut, ca voluntar în cadrul programului «Teach for Romania» și a spus: «De ce nu și la noi la școală?!». Cu sprijinul autorităților locale, proiectul a devenit posibil și a intrat în a doua săptămână de derulare. «Prima săptămână a fost dedicată cunoașterii interculturale. Acum învățăm despre lucrul în echipă și colaborare în diversitate... Urmează a treia săptămână, în care vom învăța despre noi înșine...Apoi, în a patra săptămână, vom încerca să ne descoperim eroul, modelul în viață. Iar o a cincea săptămână este dedicată exclusiv comunicării în limba engleză. Deja reușim să comunicăm în limba engleză și, la sfârșitul „Atelierelor“, vom avea abilitățile de conversație formate...» ne explică Ionela Munteanu, mândră de performanțele elevilor școlii.
Pakistanezii adoptați la Sudiți
Nabeel Ahmed și Saklain Ahmed sunt voluntari internaționali în cadrul programului. Reușim cu greu să-i smulgem dintre elevii care îi înconjoară. Sunt zâmbitori și senini... Le priește aerul de țară și spun că nu regretă nicio clipă că au ales România. «Venim din Pakistan, dintr-un oraș care se numește Karachi. Suntem studenți la Ghulam Ishaq Khan Institute... Eu voi fi inginer electronist, iar Saklain va fi inginer chimist. Dar am ales acest program de voluntariat pentru că am vrut să descoperim lumea... O altă cultură, altă civilizație. Nu am regretat o clipă! În prima zi am fost toți ceva mai reținuți. Apoi copiilor le-a plăcut și i-au chemat și pe ceilalți... Au fost zile în care eu și Saklain a trebuit să împărțim elevii în grupe, ca să putem lucra mai ușor. Copiii sunt minunați, învață cu ușurință și ne înțelegem foarte ușor. Iar acolo unde există bariere lingvistice sau culturale, le depășim împreună. Învățăm și noi, și ei, iar pe toți ne ajută Ionela... Fără ea, am fi fost pierduți!». Acum însă, după numai o săptămână, cei doi studenți pakistanezi fac parte din comuna care i-a adoptat pentru 5 săptămâni. Saklain Ahmed ne explică că s-au adaptat așa de bine, încât au ajuns să converseze cu localnicii. «E drept, o facem mai mult prin semne... Dar ne străduim și apreciem faptul că ne acceptă, că sunt prietenoși cu noi. De altfel, toată lumea e prietenoasă aici! Am fost la Slobozia, la Constanța... Peste tot sunt oameni buni, care încearcă să te ajute atunci când ai vreo problemă...».
Cea mai frumoasă vară
Cei mai încântați de prezența celor doi pakistanezi rămân însă copiii. Au vârste între 11 și 16 ani și nu și-au închipuit niciodată că se vor bucura atât de mult să vină la școală... în vacanță! Valentin Petecilă are 16 ani și a fost cândva elevul școlii. «Am venit ca să cânt pentru copii, căci am o trupă de chitară, „The Wings“. Și am rămas pentru că mă distrez și îmi îmbunătățesc engleza...». Lângă el, Ștefania Voicu, și ea fostă elevă a școlii, se bucură de experiența acestui schimb intercultural: «Nu credeam că oamenii din Pakistan pot fi așa de amuzanți! Aveam o altă percepție asupra lumii lor... Acum simt că înțeleg totul altfel. Și, în plus, am aflat că ei mănâncă totul foarte picant!». Lângă Ștefania, Nabeel înțelege cumva despre ce este vorba și confirmă ritos. Izbucnesc toți în râs, ca niște vechi prieteni. Și toți ar vrea să ne spună ceva. Elena și Maria Eftimie sunt gemene... Au 14 ani și sunt cele mai entuziaste susținătoare ale celor doi. «Eu nu știam foarte bine engleza și am vrut să o îmbunătățesc... Dar am descoperit aici că nu contează ce culoare ai, la cine te rogi, ce limbă vorbești, ori din ce parte a lumii vii... Tot timpul am crezut că lucrurile astea contează, că de-aia sunt războaie pe lume. Ei, bine, nu! Acum nu mai cred. Și, dacă voi învăța bine-bine engleza, voi pleca să cunosc lumea. Și, cu siguranță, îi voi vizita și pe ei în Pakistan!». Maria o dublează, cu același entuziasm: «Eu nu știu să vorbesc foarte bine engleză, dar aici am învățat să-mi doresc asta. Iar de ei m-am atașat atât de tare încât aș putea să spun fără să greșesc că fac parte din familia mea. Pentru că alături de ei am învățat cine sunt, cine vreau să fiu... Și că trebuie să fac în viață lucruri care să mă reprezinte. Aici, în România, acasă la mine. Nu trebuie să plecăm nicăieri ca să devenim cineva. Suntem deja! Iar acum pot să spun asta și în limba engleză, dacă vreau!».
22 Iulie 2018, 17:05 (8290 vizualizări - 2 comentarii)
Echipa de fete oină a Școlii Gimnaziale «Apostol D. Culea» Sudiți, la etapa națională a Olimpiadei Sportului Școlar
Campionatul Județean de Oină, câștigat de elevii Școlii Gimnaziale din Sudiți
Campionii de oină de la Școala Sudiți











Comentariile cititorilor:
(1 August 2018, 21:20)
Felicitări!In campania electorală partidul ALDE critica activitatea Profesorilor de la Suditi .Dar la Suditi se fac foarte multe activități .Dar uni nu văd cu ar fi Dima ii miroase a director .
(22 Iulie 2018, 18:52)
Am fost repartizată in anul 1981 la Sudiți, de la Univ. Craiova, Filologie. Mi-am făcut stagiul aici, la țară. Șc. Sudiți era atunci excelentă, cu cadre calificate, tinere, pasionate de meserie. Entuziaști și optimiști, in ciuda câmpului pe care-l munceam cu elevii din Septembrie până-n Noiembrie. Ne parcurgeam și materia, creșteam și viermi de mătase...Doresc Șc. Sudiți să păstreze renumele de altădată! Omul sfințește locul.