REPORTAJ
Sculptorița de cărți
Are nevoie de o foarfecă, un creion și o radieră. Și cărțile prind viață în mâinile ei în feluri neînchipuite. Chipuri de oameni, cuvinte, păsări, copaci... E de ajuns să ai puterea de a-ți imagina «ceva» iar Violeta îi dă viață din paginile cărților ei. Dar face mai mult de atât: «Dându-le o nouă întrebuințare, le salvez... Nu mai sunt doar niște cărți uitate pe un raft, sunt cărți vii!».
O curiozitate transformată în pasiune
Violeta Scarlat a fost întotdeauna pasionată de «hand-made»... Dar niciodată atât de serios. «Mai făceam câte un aranjament floral prin casă, construiam rame foto din hârtie, lucram ceva decorațiuni... Am făcut chiar și un dulăpior de carton, împreună cu soțul, pe care îl avem și acum. Dar nu m-am gândit că voi fi vreodată pasionată de o tehnică anume...». Toate astea s-au întâmplat însă înainte de a descoperi «book-folding». Iar când s-a întâmplat, a fost dragoste la prima vedere. Ca să poată reuși, a studiat mai bine de un an. Tehnici de pliere, șabloane, modele noi, tendințe pe piața de profil... Până când a ajuns să înțeleagă dintr-o privire cum a fost realizată o tehnică și care este secretul fiecărei sculpturi din paginile cărților pe care le vede. Pentru că, dincolo de pasiune, fiecare carte sculptată are secretul ei: «Imaginați-vă că, pentru a scrie un cuvânt, e nevoie de o serie întreagă de tehnici... Poți ajunge să tai, în unele locuri din carte, câte un milimetru din fiecare pagină. Pentru asta e nevoie de răbdare. Înainte de toate, trebuie să ai răbdare. Altfel poți greși, poți rata, poți pierde tot ce ai lucrat întreaga zi...» ne spune ea.
Lumea Violetei
Pe cât de îndrăznețe sunt visele din cărțile ei, pe atât de modestă e Violeta. Nu vrea fotografii, fuge de publicitate și se refugiază în lumea ei de artist «hand-made». Acolo realitatea dispare și nu ai nevoie decât de foarfecă, un creion și o radieră pentru a construi o altă lume. «Să faci o sculptură durează între 5 și 30 de ore... Chiar și atunci când modelul e ceva mai ușor, tot trebuie să fii atentă... Trebuie să muncești cu sufletul, nu e doar o slujbă. Pe mine mă relaxează, fac asta cu ușurință și cu plăcere. Dar acest „book-folding“ m-a fascinat! Și am descoperit că îmi place să mă complic. Deja nu mai vreau să lucrez lucruri simple... Inimioare, texte, copaci.... Vreau mai mult, vreau altceva! Acum mă gândesc serios să încerc să fac portrete în cărți. Tehnicile învățate îmi permit, trebuie doar să îmi fac curaj. Probabil, prima dată, voi face un autoportret...» ne spune râzând. Dar până la portret mai sunt recorduri de doborât. Cea mai groasă carte pe care a salvat-o Violeta are peste 900 de pagini și mai bine de 1000 de tăieturi. «A fost cea mai complexă lucrare a mea. Dar toate au fost greu de realizat. Și sunt peste 40 de cărți... Din care, în casă, de-abia de am vreo 4-5... Restul le-am dăruit prietenilor. De aceea am și făcut pagina de Facebook. Ca să le arăt și altor oameni ce se poate face cu cărțile pe care nu le mai vor!».
Undeva în viitor
Pagina de Facebook a Violetei se numește «Cărți sculptate by Violeta Scarlat». Iar când a făcut-o, nu a crezut nicio clipă că va avea atât de mult succes. «Oamenii mă caută, cer cărți, modele, pun întrebări... E măgulitor pentru mine! Dar sunt și oameni care nu înțeleg, susțin că stric cărțile, că le vulgarizez. Uneori sunt tristă din cauza asta. Dar pentru toate am un singur remediu, cărțile... Lucrez când sunt bucuroasă, când sunt tristă, când vreau să mă relaxez sau, dimpotrivă, atunci când mă pregătesc pentru o decizie importantă!». Dacă ar fi rugată, Violeta ar preda tehnicile învățate de una singură. Copiilor, întâi de toate! Dar și adulților. «Pentru un copil e mai greu să deprindă tehnicile într-o singură oră. Dar putem încerca... O inimioară cred că i-aș putea învăța să facă, de ziua mamei... Și, cu siguranță, aș putea învăța și adulții, dacă și-ar dori!». O lăsăm lângă masa de lucru, nemișcată, concentrată toată asupra cărții la care lucrează. Încearcă să scrie «this thing also will pass». Ne spune că mesajul a apărut din necesitate, pentru că a vrut să-și amintească timpul ăsta: «Am avut toți o perioadă mai grea și am vrut să lucrez ceva care să-mi amintească de această cumpănă... Consider că poți trece peste orice atunci când ai ajutorul familiei. De aceea lucrez la ea și de-abia aștept să o finalizez!». O lăsăm îndoind la filele cărților ei. În fiecare pagină îndoită, Violeta ascunde un gând. A învățat singură să facă asta. Pe noi,
11 Noiembrie 2018, 12:20 (5934 vizualizări - 1 comentariu)











Comentariile cititorilor:
(13 Noiembrie 2018, 01:23)
Felicitari si mult succes in continuare.