UNA PE SĂPTĂMÎNĂ

Poveste de iarnă

A fost odată ca niciodată o primărie de oraș european (când și-or vedea nepoții copiilor noștri ceafa!). Și primăria asta avea departament juridic mândru și frumos, de la soare te puteai uita, dar la procesele pierdute sistematic de către juriștii ei ba. Și vremea trecea, lefurile se măreau, iar primarul se dedulcea la Piersicuțele pe care le angajase în instituție, căci era tânăr și becher, iar lumea era toată a lui până la alegerile din 20-20. Până într-o zi, la început de iarnă, când șeful Departamentului Juridic, fost director la Cancelaria Prefectului, a decis că unde merge mia merge și suta... Și a reușit să-i facă concurență șefului său direct, angajând la rândul lui o Piersică adusă prin concurs de împrejurări de la o primărie megieșă, cu profil balneoclimateric. Și pentru că Piersica a strâmbat din nas când i s-a propus un birou lângă Piersicuțele primarului, juristul nostru s-a dat de trei ori peste cap și i-a făcut loc în biroul lui, la fereastră. Numai că în primăriile astea de viitoare orașe europene lumea e rea și clevetitoare. Nu-i așa, doamna G.? Și pe holurile instituției au început să se înghesuie zvonurile... Ba, că ușa de la Juridic e încuiată în miez de zi, ba, că juristul șef cântă în baie și zâmbește nevinovat, ba, că primarul nu vede cu ochi buni concurența care i se face... Juristul nostru șef a oftat și-a îndurat, că la vârsta a doua e greu să mai guști piersici cu carnea tare... Numai că știți cum sunt zvonurile, spâne și negre în cerul gurii. Dau roată instituției, dau roată orașului și se întorc pe holuri, la parter, unde nevasta juristului șef al orașului lucrează de pe vremea când bărbatul ei nici nu visa măcar să-i facă concurență primarului. Și notarului, și polițistului, și preotului... Și nouă tuturor, până la urmă, că de piatră să fi și tot ai vrea să muști măcar o dată din piersica altuia. Povestea noastră se încheie abrupt, aici. Nu știm când și dacă nevasta a aflat sau dacă juristul șef al orașului a fost exilat în sufragerie ori pe preșul de la ușă... Nici nu mai contează. Ceea ce contează -și justifică indiscreția noastră- e că Piersicile și Piersicuțele oficialilor din Slobozia au birouri plătite de la buget... Iar primăria asta din orașul cu pretenții europene, ca să nu uităm de unde am plecat, pierde procese pe bandă rulantă onorând prejudicii care sunt plătite din bani publici. Tocmai pentru că prin departamentele ei juridice calci pe Piersici ca pe dude. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa! (la acest articol comentariile sunt închise)

17 Ianuarie 2019, 17:10 (8112 vizualizări - 0 comentarii)

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

Poveste de iarnă

Lasă un comentariu: