REPORTAJ

Mamă pentru 8 copii

Tanța Paraschiv s-a angajat asistent maternal în 2005. În anul acela, soțul ei a murit... A rămas singură, cu trei copii, unul pe drum și doi în plasament. Acum numărul copiilor a ajuns la opt: «Toți sunt copiii mei. Și vor rămâne ai mei până când nu voi mai fi!».

Opt vieți într-una singură «La 7 luni după ce am luat băieții acasă, soțul meu a făcut infarct și am rămas singură. Atunci aveam trei și al patrulea pe drum... S-a născut pe 29 noiembrie! Când am venit acasă de la spital, m-am gândit că ar trebui să îi duc înapoi. Cum era să cresc eu, o femeie singură, șase copii?! Dar când m-au luat în brațe și au spus: „mami, ai venit acasă...“, n-am mai fost în stare! Erau deja copiii mei!». Așa începe povestea Tanței Paraschiv, asistent maternal din 2005. E aproape neverosimilă! Și, totuși, e adevă­rată. Ne-a primit în casa ei din satul Horia, comuna Axintele, și ne-a spus-o. De dragul copiilor pe care îi crește, de dragul amin­tirilor... Și cu mândria unei mame care trece prin viață crescând opt copii... Patru ai ei, patru ca asistent maternal profesionist. «Când m-am dus după băieți cu soțul meu a fost dragoste la prima vedere... Ne-au luat în brațe și ne-au spus „mamă“ și „tată“ de parcă ne știau că vom veni la ei. Fata mea cea mare avea atunci 11 ani și a fugit plângând la mașină... Acum sunt toți frați și surori! Nu mănâncă unul o bucă­țică de ciocolată fără celălalt... Când mer­geau la școală toți, se așteptau unii pe alții, nu veneau acasă singuri. Erau ca boabele de mazăre în păstaie. Așa sunt și acum, deși primul meu băiat e mare, are 29 de ani...». Nu știe cum a reușit să facă singură minunea asta. Știe doar că ea există. Aici, în casa ei, într-un sat uitat de lume la mar­ginea județului... «Nu știu ce să vă spun! I-am iubit pe toți la fel. Poate că de-asta sunt așa... Seara, când sunt toți acasă, îmi trebuie o jumătate de oră cel puțin ca să-i țin pe toți în brațe. Toți vin, și toți vor, chiar dacă sunt mari de-acum. Copiii au nevoie de afecțiune, de o vorbă bună. Și ai mei sunt geloși nevoie mare... Nu poți să-l mângâi pe unul pe cap și pe celălalt nu. Trebuie să-ți faci timp pentru fiecare în parte...».

Model pentru sistem Tanța Paraschiv a trăit 13 ani alături de cei șase copii ai ei. Și nu s-a gândit niciodată că va crește și alți copii. Într-o zi însă, au sunat-o de la Direcția pentru Protecția Copilului și i-au spus: «Curând, băieții tăi vor ieși din plasament. Nu vrei alții?». Și Tanța a zis «da». Asta a fost anul trecut, când a adus fetele... Fetele au 6 și 7 ani, și Tanța Paraschiv știe că au trăit rău. «Sunt două scumpe care s-au integrat și au fost acceptate... Întâi au început să copieze fetițele mele. Se pieptănau ele, se pieptănau și... Vă rog să nu le spuneți numele în ziar, sunt suflete nevinovate! (...) Apoi au început să vorbească, că nu vorbeau. Să citească, să învețe poezii... Acum nu le mai recunosc eu, care știu cum le-am adus acasă... Mi-a fost frică la început, dar acum sunt fericită. Nu există mulțumire mai mare pe lume! Cine spune că poate fi asistent maternal pentru bani, greșește și vorbește cu păcat. Toți banii din lume nu fac cât un zâmbet de copil!». Tanța Paraschiv e bucuroasă că a reușit încă o dată. Și că a reușit să redea societății opt copii întregi, în ciuda neșansei pe care aceștia au avut-o. Îi amin­tește pe fiecare în parte, cu ochii strălucind, ca orice mamă care vorbește despre copiii ei: «Am un băiat de 29 de ani, mare, la treaba lui... Am fetița de 25 de ani, asistent medical generalist. Am fata de 17 ani, olim­pică, tot a mea... Am fetița clasa a VII-a, născută când a murit tatăl ei, un copil bun și cuminte! Am băieții primiți în plasament, la școală, unul va fi ospătar, unul mecanic, și-au ales singuri meseriile. Și mai am fetele de care v-am povestit... Și, dacă mă ajută Dumnezeu!, mai iau, că mie îmi sunt dragi copiii...».

«Lăsați copiii să vină la Tanța...»
Curajul Tanței Paraschiv e hrănit de copiii ei și de experiențele trăite împreună. «Mi-am crescut copiii oferindu-le libertatea de a alege. Când a terminat liceul, fetița mea n-a mai vrut la școală... Am trimis-o o zi la muncă, la fermă. Seara, când a venit acasă, mi-a spus că vrea să mă asculte... Băieții și-au ales singuri me­seriile. Toți! Eu doar i-am ghidat, să facă ce își doresc cu adevărat. Și vor decide singuri ce să facă când vor ieși din plasament. Dar eu știu ce se va întâmpla. Vor rămâne copiii mei toată viața. Vom face nunți, vom crește nepoți, voi fi bunică... Și voi crește alți copii!». Tanța Paraschiv nu are nevoie de bani. Ne spune că banii care sunt, bine drămuiți, le vor ajunge celor opt suflete pe care le crește. Dar și-ar dori să le ofere copiilor ei șansa unui nou început. «Aici, în sat, sunt multe case pă­răsite... Mi-aș dori să pot renova una. Sau chiar mai multe. Pentru că nu mă voi opri aici. Sunt atâtea suflete nevinovate care au nevoie de o casă a lor, de o familie, de dragostea unei mame...». O lăsăm alături de fetele cele mici, pregătind masa pentru toți opt. Fetele o strigă «Mama!» și se alintă în brațele ei. Tanța Paraschiv plânge... Plânge de fericire că poate crește singură opt copii!

26 Ianuarie 2019, 11:10 (7342 vizualizări - 11 comentarii)