REPORTAJ

Meșter de opinci țărănești la 10 ani

Flavius este cel mai tânăr meșter de opinci țărănești din Ialomița. Iar anul trecut, când a făcut prima lui pereche, era cel mai tânăr din țară. Are 10 ani, e din satul Luciu, comuna Gura Ialomiței, și a câștigat locul I la Olimpiada Județeană de Meșteșuguri. L-am găsit pe prispa casei bunicilor, într-o dimineață,. Se pregătește pentru Olimpiada Națională, de la Sibiu, în luna iulie...

Un meșter de-o șchioapă
Flavius are 10 ani și e frumos ca o fată. Și cuminte cât două! Ne-a întâmpinat îmbrăcat în costum tradițional, de mână cu bunica lui, Ana Banu. Grație ei a ajuns meșter popular, că pe Ana Banu o cunoaște tot satul și tot județul pentru pasiunea ei. Ea l-a dus la târguri, ea l-a învățat ce e tradiția, ea i-a insuflat dragostea de frumos și dorința de a face ceva cu mâinile lui... Dar de ales, el a ales: «La 5 ani m-a dus bunica la un târg mare, la București cred... Și acolo am văzut prima dată un om bătrân cum făcea opinci ca astea de le fac eu. Mi-a plăcut și m-am gândit că într-o zi o să am și eu atelierul meu!». Cât a fost mic, atelierul lui a fost în bucătărie, iar opincile le făcea cu acul și ața, că era mai ușor. La 9 ani, a hotărât însă că nu mai e de joacă și să trebuie să facă opinci adevărate. Așa ca a plâns ca orice copil care își respectă vârsta până când l-a auzit bunica. Prima pereche de opinci i-a ieșit într-o zi și n-a fost tocmai ca a bătrânului din târg. Dar a insistat, a mers iar la târguri cu bunica, a căutat piele, tipar, preducele... Iar ciocanul l-a împrumutat de la bunicul lui, că e om vrednic și are de toate. «Întâi facem nojițele, cu foarfeca... Apoi punem tiparul, apoi facem semnele, apoi croim, coasem... Am făcut 10 perechi și am vândut una!» ne spune mucalit.

Semne bune neamul are
Când lucrează, Flavius tace. Bunica ne povestește că-l poate lăsa lucrând ore în șir. Nu doar opinci, că Flavius e doar un copil. «M-aș bucura să nu se piardă tradiția asta. Am avut-o și noi în sat, demult, demult... Lucra nea Spiru, îl știa tot satul. Opinci și meși, din cauciuc. Și papuci din pâslă, și pentru în casă, și pentru afară. A murit, Dumnezeu să-l ierte, dar satul nu l-a uitat! Acuma om vedea dacă Flavius are să-i calce pe urme. Că din opinci nu se poate trăi...» ne spune oftând bunica. Flavius nu are însă grija zilei de mâine. De aceea crede că și-a găsit vocația. «O să am atelierul meu și o să fac opinci pentru oameni. Vara din piele subțire, de oaie, iarna din piele mai groasă, ca astea...» ne spune arătând cu mândrie opincile făcute peste iarnă. Deocamdată, doar numărul 38 și 39, că astea se vând mai bine la târguri, unde le caută dansatorii din ansamblurile populare. Când nu visează cu ochii deschiși și nu exersează pentru Olimpiada din iulie, de la Sibiu, Flavius e un copil ca oricare altul. Ascultă muzică «de toate felurile», se joacă cu prietenii, bate mingea pe maidan... Iar când se satură de toate se refugiază în brațele bunicii lui, care îi spune povești despre ouăle potcovite de altădată, icoanele pe lemn ale neamului său și alte tradiții uitate pe care Ana Banu le salvează de la uitare.

Luciu, satul unde tradiția e predată din generație în generație Flavius nu este singurul copil din sat care învață să păstreze și să prețuiască obiceiuri străvechi românești. Învățătoare în sat, Ana Banu a convins bătrânele satului să predea tinerelor arta țesutului. «Țesătoarele de la Luciu» sunt celebre în toată România, iar ștergarele ieșite din mâinile lor sunt admirate la toate târgurile de profil din țară. Ba, cele ale tinerelor din Luciu sunt încă și mai frumoase. «Mi-a plăcut dintotdeauna arta asta de a țese. Și, dacă aș fi sprijinită de autorități, aș putea să fac mai mult... M-au ajutat și până acum, nu spun nu... Dar sunt atâtea de făcut și timpul e așa de scurt!» ne spune ea în drum spre poartă.

30 Iunie 2019, 16:10 (6815 vizualizări - 2 comentarii)