EVENIMENT

Folkistul Mache de la Slobozia

Marius Matache a concertat săptămâna trecută acasă, la Slobozia. Are 42 de ani, este doctor în Chimie și cantautor... de muzică folk. S-a bucurat ca un copil la concert, și-a revăzut prietenii și ne-a mărturisit că nu dă doi bani pe proverbul ăla care spune că «nimeni nu e profet în țara lui...». Pentru că el nu vrea să fie profet, vrea doar să cânte pentru prieteni.

În lumea lui Mache În lumea lui, Mache e o vedetă. Și încă una cu greutate care susține concerte, are contracte, dă interviuri, emite verdicte despre muzica folk, o popularizează... Acasă, la Slobozia, pe Mache îl cunosc puțini. Și ne mărturisește că s-a obișnuit să fie mai cunoscut în alte orașe unde cântă frecvent decât acasă: «Știu că multă lume nu mă cunoaște. Aș vrea, cine nu ar vrea... Dar m-am resemnat că Vlase, Adi Mihalcea și Prepeliță sunt mai celebri decât mine în România! Pe de altă parte, uneori mă plimb cu nevasta prin orașe unde am concertat, în concedii, și oamenii mă recunosc. E un sentiment frumos, îmi place. Iar nevasta e invidioasă, iar asta îmi place și mai mult!» ne spune râzând. Îl descoperim bonom și obsedat de folosirea corectă a lui «pe care». Râde molipsitor și poate povesti la nesfârșit despre muzica lui, muzica folk căreia îi datorează celebritatea. «Am compus muzică să mai scot cinci albume. Slavă Domnului. Dar există piese pe care le-aș fi compus eu dacă nu le-ar compus alții înaintea mea. „Pseudofabula“ lui Adi Ordean sau „O broască țestoasă“ a lui Radu Gheorghe... Așa că le cânt cu plăcere. Prima mea piesă, o piesă de dragoste, a fost „Zmeul“. Folk-ul nu e o muzică tristă, cum crede toată lumea. E o muzică vie, iar cea compusă de mine aș vrea să facă oamenii să zâmbească. Atâta îmi doresc!».

De la Slobozia la... Slobozia Mache a învățat să cânte la chitară prin ’95, ca să impresioneze fetele, în Academia «Parcul Mare» din Slobozia. Și 10 ani s-a jucat de-a muzica, de-a impresionatul și de-a folk-ul... «Am făcut ce face toată lumea! Pe vremea aia nu era internet, nu puteai învăța decât de la altul. Iar ca să acordezi chitara, chemai pe unu acasă să o facă în locul tău... Eram mic și nebun însă. Așa că, după 3 luni, am cântat prima dată pe scenă, la un festival al francofoniei. Jalnic, dar am cântat! Debutul oficial a fost însă în 2004, în București, la un club de „roakeri“ supărați. Îi spunea „Big Mamou“! Nimerisem acolo din greșeală, căutam clubul în care cânta Gil Dobrică. După două piese cântate și trei ore de băut bere aveam primul concert aranjat. Așa a început totul...». Din 2004 și până acum, lui Mache i-au mers toate din plin. A concertat, a lansat albume, a susținut proiecte folk. Și uite așa, a ajuns după concertul de la Slobozia, ultimul dintr-un șir de 15 desfășurate în 6 luni, să concluzioneze pe site-ul său: «Gata, s-a terminat, am reușit, am făcut-o și pe-asta, moment final de turneu! Așa cum în februarie mă miram că au trecut 15 ani, așa mă mir acum că am reușit turneul! Cu eforturi, cu artificii, cu dureri de cap, cu schimbări din mers, dar 15 concerte în 15 orașe, așa cum mi-am propus... Sau, cum mi-a spus Alex cândva, la mine nu se pune problema dacă îmi iese ce mi-am propus, ci când!».

Traiul din muzica folk Ai zice că povestea lui Mache e una de succes, inspirațională. Dar el zice că nu e. Sau că nu e în fiecare zi... Pentru că Mache nu e în fiecare zi vedetă de muzică folk. Și nu cântă zi-lumină pentru fetele care oftează nelumite sau pentru nostalgicii Cenaclului «Flacăra». E cercetător la Universitate, la Centrul de Cercetare a Mediului, are un doctorat în Chimie și, peste săptămână, muncește ca tot omul pentru o brumă de salar: «E o alchimie, așa cum spune al doilea album al meu... Iau probe de apă, facem recensământ de păsări, construim pasaje pentru pești, monitorizăm traseele urșilor cu emițătoare prin satelit. Singurul avantaj e că nu am un program normal. În rest, mă târăsc de la un salariu la altul, ca toată lumea... De fapt, ar fi rușinos să spun că trăiesc rău, pentru că din concerte am câștigat mai mult decât din salariu!» ne mărturisește. Îl întrebăm dacă ar vrea să concerteze acasă, să predea elevilor de liceu sau să popularizeze folk-ul. «Eu aș veni și mâine, dar nu mă cheamă nimeni! Dacă ar fi 50 de oameni dispuși să plătească 20 de lei pentru un bilet, aș veni și mâine. Pentru că avem nevoie de exercițiul ăsta de a plăti pentru concerte la Slobozia. Iar dacă un profesor mi-ar cere să predau o oră de chitară sau să le vorbesc despre Chimie, aș veni gratis... Dar nimeni nu mai cheamă pe nimeni, iar la copii nu mai ajunge muzica folk!».

28 Iulie 2019, 14:55 (3878 vizualizări - 2 comentarii)

Comentariile cititorilor:

...:
(29 Iulie 2019, 11:32)
proverbul ăla care spune că «nimeni nu e profet în țara lui...». ...mare jurnalist, mare cultura...!

Chimie pe struna de chitara:
(28 Iulie 2019, 21:47)
Felicitari!Clar cei de 40ani si +/-5 anisori te cunosc si aplauda!Un gest natural,asa cum esti tu!Alchimia cu orasul natal sa nu iti dea pace,sa iti aduca pasii,chitara si vocea cat mai des!Hai si la iarna,la un vin fiert si-o nuca prajita!Te salutam cu voiosie fiu al orasului!

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

Folkistul Mache de la Slobozia

Comentariile cititorilor:

Lasă un comentariu: