REPORTAJ

Învățătorul care păzește «Muzeul Viu» din Ghimpați

A venit din Argeș în urmă cu 47 de ani. A înființat «Muzeul Viu» în 2005, grație accesării unor fonduri europene. În urmă cu 2 ani, administrația din Ciulnița l-a evacuat promițându-i un spațiu nou. Acum îl construiește singur, la Școala Primară Mixtă «Maria și Petrache Neagu»... Școala părăsită de la Ghimpați. Și trăiește cu speranța că cele 600 de obiecte strânse de-a lungul celor aproape 50 de ani de către elevi vor fi din nou readuse la viață.

Povestea unei comori vii Școala e în jumatea satului, printre case înșirate mărgea de-a lungul șoselei. Iar drumul până aici e ireal, căci satul Ghimpați e într-o vale, departe de civilizație. Nu și pentru Gruia Vișoiu, profesorul de Istorie venit aici acum 47 de ani ca învățător. Pentru el civilizația e strânsă între cei 4 pereți ai depozitului care adăpostește colecția de 600 de obiecte a «Muzeului Viu» din Ghimpați. Ca să o vezi, trebuie să treci de o ladă de zestre geluită și prinsă-n chingi de oțel. N-a mai încăput în camera plină ochi și a rămas pe hol. E acolo de 2 ani, de când administrația din Ciulnița i-a promis profesorului Gruia Vișoiu un spațiu nou. În stânga depozitului improvizat e o sală de clasă cu șapa proaspăt turnată. În vara asta, după 2 ani de strâns bani din donații, domnul profesor și-a luat seama și a decis să facă el ce nu pot face autoritățile: «Muncesc eu și oamenii din sat... Voluntari! Dar acum a venit iarna și e mai greu. Bine că am turnat șapa... A mai rămas oleacă de ciment și mi-e teamă să nu se strice. Că cimentul trage umezeala...». Sala de clasă e departe de a fi gata. Iar puținii bani primiți din donații s-au terminat. «Unul m-a chemat de 7 ori la el... Om cu stare, cu pământ mult! A șaptea oară mi-a spus că nu îmi dă nimic... I-am spus bogdaproste că nu m-a chemat și a opta oară, să pierd vremea pe drum. Așa sunt oamenii, m-am obișnuit... Dar de renunțat, nu renunț! Și nu pentru că am îngropat aici toată viața mea, ci pentru că toate exponatele astea sunt ale elevilor care mi le-au lăsat în grijă!» ne spune cu un ochi râzând, iar cu celălalt umbrit de-o lacrimă pe care o alungă.

Ciobul din Neolitic Acum elevii sunt mari, iar unii dintre ei au plecat din râpele Ghimpațiului și nu s-au mai întors niciodată. Dar în urma lor au rămas obiectele donate. Primul a fost o ulcică ciobită din Neolitic: «Mulți ani n-am știut ce e... Era frumoasă și veche, se vedea pe ea, dar era ciobită. Într-o zi, acum vreo 10-15 ani, am dus-o la Muzeul Agriculturii, ca să o recondiționez, că era ciobită. Acolo mi-au spus ce e cu ea... Și fiecare obiect are o poveste. Gramofonul e primit de la o bătrână din sat căreia i-au spart hoții casa, țața Pleșa. N-au putut să îl ia, că e greu tare... Iar de frică să nu se întoarcă hoții, ni l-a dat nouă. Războaiele de țesut orizontale le am de la copii. Dar am și un război de țesut vertical... Am urzitori, care erau folosite tot pentru țesut. Am vârtelnițe, roane, rășchitoare... Adică tot ce ține de prelucratul lânii. De fapt, așa a apărut ideea „Muzeului Viu“. Am zis că dacă tot există aceste obiecte și sunt funcționale, să le folosim. Am un curs opțional, cu elevii. Atât de mult le-a plăcut, că nu se mi dădeau duși de la școală. Au învățat să toarcă, să țeasă... Și au învățat și au crescut în Muzeu, printre obiecte, folosindu-le și învățând de la ele. La un moment dat erau 14 elevi care țeseau...». Vestea despre «Muzeul Viu» din Ghimpați s-a dus repede, în tot satul. Așa a ajuns Gruia Vișoiu păstrătorul istoriei comunității. În «Muzeul Viu», vreme de 10 ani, s-au adunat obiecte și cărți de cult religios, instrumentar școlar vechi, artefacte ale traiului zilnic, unele vechi de peste 100 de ani. Iar renumele Muzeului a crescut și bucuria copiilor a crescut și ea. Până într-o zi!...

Gruia nu se lasă
Gruia Vișoiu este acum învățător la Buești. Și singurul care mai luptă pentru «Muzeul Viu». Și tot singurul care visează la ziua când elevii vor intra iar în Muzeu pentru a învăța despre tradițiile strămoșești. «Copiii s-au mai împuținat, dar satul e încă viu... Eu tot zic că într-o bună zi o să avem iar trupă de dansuri populare, că n-au fost ani să nu venim cu diplome de la concursuri. O mulțime de părinți au hotărât că vin și ajută, voluntari... Iar în sat mai sunt femei în vârstă, care știu să țeasă și pot învăța copiii. Tanti Lenuța Cruțan e celebră, au venit și de la televiziune să o filmeze. Trebuie doar să reparăm școala, că asta ne ține în loc. Nu avem spațiu. Așa că fac și eu cât pot, în fiecare zi!». Îl lăsăm pe Gruia Vișoiu visând în poartă la ziua când va deschide din nou porțile «Muzeului Viu». Nu e departe ziua aia. Iar dacă nu-l lăsăm singur și-i dăm o mână de ajutor, se va bucura.

4 Decembrie 2019, 14:40 (9996 vizualizări - 10 comentarii)

Comentariile cititorilor:

Ana AnghelAcoloera si frateele:
(19 Mai 2024, 20:22)
Tatal meu,Anghel Petre a fost preot la Ghimpati si Poiana,slujea o duminica la Poiana si una la Ghimpati Asta acum75 de ani Petre Anghel si a duray pana in 1970 cred lmi este dor de acele locur

Maria:
(14 Decembrie 2019, 23:59)
Poate citesc si autoritatile acest articol si-l nominalizeaza pe domnul profesor la ,,Excelenta in educatie,,. D-na inspector Barcari, cat timp s-a perindat pe la sefia I.S.J., nu a aflat si despre daruirea acestui dascal? Sau daca nu are premii la olmpiada, pe spaga ,nu este valoros?Poate mai analizeaza si activitatea profesorilor din mediul rural, unii chiar pot da clasa multora din cei de pe lista ISJ pentru,,excelenta in educatie,,. Mai umblati,stimati domni de la oras, si pe ulitele satului ialomitean!

Sanda:
(12 Decembrie 2019, 19:19)
Dl profesor a fost mereu un om de acțiune și a fost înzestrat de Dumnezeu cu harul unui dascăl în adevăratul sens al cuvântului. Îmi amintesc cum ne purta prin tainele istoriei cu vocea lui atât de speciala, cu glasul care avea un soi de magie... Și pe cât era de exigent, pe atât era de apreciat de toți elevii săi. Nu aveai cum să nu-l placi! Nu ma mira deloc determinarea cu care apară și acum adevăratele valori. Felicitări, domnule profesor! Mult succes în tot ce faceți! Promit sa aduc și eu fetele mele sa învețe sa terasa la muzeul dmv!

O fosta eleva recunoscatoare:
(10 Decembrie 2019, 23:46)
Imi aduc aminte de parca a fost ieri, desi au trecut 10 ani de atunci: un barbat solid, cu ochi blanzi, care a fost, este si va ramane un model de profesor pentru multe generatii. Atat de pasionat de ceea ce face incat niciun elev nu a trecut prin generala fara sa stie cel putin o frantura din istorie: o batalie, o cruciada, un razboi rece sau unul din razboaiele mondiale. Pe langa toate acestea, s a implicat, ne a unit, ne a format ca pe propria familie, ne a sustinut in ideile noastre, iar ceea ce ne a facut cu adevarat fericiti a fost faptul ca a impartasit cu noi dansul, cantecul si voia buna. Ne am dorit alaturi de dansul sa traim, sa luptam pentru ceea ce este romanesc, pentru traditii si pentru tot ce este al NOSTRU! Nu uitati:'Vesnicia s a nascut la sat'!! Generatii intregi va sunt recunoascatoare pentru tot ce ati facut, domnule diriginte! Multumesc.

Monica Daliu:
(10 Decembrie 2019, 16:29)
Buna ziua, as vrea sa stiu cum putem ajuta, exista un cont unde putem face donatii? Multumesc!

Ion Loredana :
(10 Decembrie 2019, 11:21)
Am fost mândra de profesorul meu de istorie și voi fi mereu.Datorită lui orele de istorie erau ore de povesti fascinante.Pentru mine a fost și va fi o persona excepțională,Donmul Gruia.

Daniela:
(10 Decembrie 2019, 01:24)
Este un om de milioane,sper sa ajungă sa iasă învingător,imi pare rău ca nu mai sunt in pentru a da o mână de ajutor.Vă mulțumesc că ați fost profesorul meu si ca există asa oamenii.

giovani:
(5 Decembrie 2019, 22:22)
d-l latifundiar pe care-l stiu toti (G.A) rateaza orice sansa onesta prin care ar putea ramane in memoria localnicilor.este avar si asata il face un nimeni in viitor. pacat.

Un învățător:
(5 Decembrie 2019, 18:56)
Felicitari, domnule profesor! Sunteti un adevarat român! Dar mă întreb: primăria și comunitatea locală ce fac? De ce nu se implică? Chiar atât de scump să fie?!

Poienar:
(5 Decembrie 2019, 11:15)
Salut initiativa domnului profesor Visoiu, un om deosebit de implicat in viata satului Ghimpati, din primele zile cind a calcat aceste meleaguri. A fost adoptat de acesti sateni dar si pentru el a fost dragoste la prima vedere. Cu toate ca il cunosc personal, nu mai stiam in ultimul timp ce mai face. Nu m-a surprins faptul ca nu a obosit inca in a lupta pentru acest sat. Nu m-a surprins nici povestea cu bogatul latifundiar dar lipsit de bun simt. Si nu este greu de ghicit cine este. Daca citesti - Blogul oamenilor liberi - Poiana Mosnenilor, ale lui Lucian Filip Iorga, intelegi ca in aceste sate bisericile si scolile au fost construite cu banii oamenilor bogati de atunci. Acum ce constatam? Cu vreo 40 de ani in urma a venit o directiva care a obligat CAP-urile sa contribuie cu bani pentru a infiinta AEI-urile, niste complexe zootehnice. Un asemenea complex a existat si la Ghimpati. Se traia foarte greu pentru ca au indatorat satenii pentru multi ani, iar profitul il lua statul. Dupa revolutie, niste smecheri au luat aceste complexe pe nimic s-au instalat aici au pacalit taranii cumparindu-le pamintul pe putin si s-au ajuns mari latifundiari. Ca nu dau un leu pentru comunitate e treaba lor. Blestemul pamintului ii va ajunge din urma mai devreme sau mai tirziu. Dar cind nesimtirea ajunge atit de departe, umilind un om ducindu-l cu vorba numai sa arate, cine este, (????) asta le intrece pe toate. Domnule profesor, cu perseverenta care va caracterizeaza o sa realizati acest muzeu. Succes.

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

Învățătorul care păzește «Muzeul Viu» din Ghimpați

Comentariile cititorilor:

Lasă un comentariu: