EVENIMENT

Viitorul începe azi

Schimbul de mâine de la «Înălțarea Domnului»

Nu cer nimănui nimic. Și nu condamnă jungla socială în care trăiesc și pe care se pre­gătesc să o înfrunte. Ovidiu e fotbalist. Bianca va fi ospătar. Florin este deja bucătar. Și toți sunt motivați și încrezători în viitorul lor. Sunt câțiva dintre elevii Liceului Tehnologic «Înălțarea Domnului» din Slobozia. Iar în clase, alături de ei sunt sute de voci, sute de destine pentru care viitorul a început demult.

Șase personalități, o generație
Ne privesc bănuitori și vag interesați. Suntem doar încă o obligație școlară. Dar îi scăpăm de o oră de curs, așa că acceptă să vorbească despre ei. Sunt șase adolescenți în pragul majoratului, cu vise și opinii clare despre lumea în care trăiesc. Ovidiu Stroe e din Mihail Kogălniceanu, joacă fotbal și a venit la liceul ăsta tocmai de la Constanța. «Am venit aici pentru fotbal... Joc la Unirea, mijlocaș central. Vreau să ajung fotbalist și mă antrenez în fiecare zi pentru asta. Știu că e greu, știu că nu toți ajung... Dar visez să fac asta dintr-a VI-a, de când am început antrenamentele. Și o să reușesc! Pentru că muncesc. Dacă nu, am planul B. O să fac Facultatea de Sport!». Florina Cristina Bulearcă e a XII-a B, la profil Estetică. Are un tatuaj discret, pe înche­ietura mâinii, și vrea să se specia­lizeze «în unghii, pentru că îmi place să le pictez...». Ne explică cum într-o bună zi are să-și deschidă propriul ei salon cu banii pe care o să-i facă în străinătate. E sigură de viitorul ei pentru că și-l proiectează fără rezerve: «Nu-mi doresc vilă cu piscină și mașină la scară... Nu vreau să uit de unde am plecat și nu cred că în străinătate umblă câinii cu covrigi în coadă! Dar vreau un trai mai bun și sunt gata să muncesc ca să îl am. Iar de întors, tot acasă mă voi întoarce...».

Primii bani nu se uită niciodată
Florina a lucrat. Primele unghii «pe bani» le-a făcut în clasa a IX-a. Și Lazăr Florin a lucrat. Bucătar, într-o locație din Slobozia! Și Bianca Toma a lucrat. Ca ospătar. Și își amintește cu plăcere primii ei bani, la 17 ani. «Am luat 600 de lei pentru o noapte de muncă. Și îmi amintesc că am tras de ei, nu i-am mai cheltuit aiurea. Am devenit, brusc, mai responsabilă!». Bianca spune că își face cu plăcere meseria. N-o deranjează răutatea din jur, neajunsurile, grijile, urâtul... «Totul ține de comunicare. Știi să comunici, obții ceea ce dorești! Nu știi, suferi... Eu așa cred!». De partea cealaltă a mesei, Manuela Alexandra Bucur e clasa a XI-a și va fi tot bucătar. Dă din cap... Nu e de acord cu Bianca! Va merge la facultate. Nu știe unde, dar va merge! Nu pentru că nu-i place munca, ci pentru că vrea mai mult. Crede că educația o va salva. «E prea devreme pentru noi ca să muncim... La 17, la 18 ani, ar trebui să avem alte priorități. Eu vreau să învăț, mai degrabă... Vreau să ajung la facultate. Nu știu care, dar știu că vreau să merg mai departe: vreau să văd ce îmi poate oferi viața! Nu cred că există numai munca pe lume...».

O altă perspectivă asupra lumii
Ultima, dar nu cea din urmă e Ștefania Alexandra Gheorghe. Vine din Belgia, unde a trăit alături de părinți. S-a întors în România după 8 ani de școală în altă limbă și vorbește bine flamandă. Iar școala este doar o stație în drumul ei. «Sunt tot la profilul ăsta de bucătar... Dar nu prea mă reprezintă pe mine bucătăria. Am alte gânduri... După ce termin școala vreau să fac un curs de make-up. Vreau să fac machiaje spectaculoase!». Nu ne putem stăpâni curiozitatea și întrebăm cum e școala în Belgia. Ochii Ștefaniei se luminează brusc... Ne povestește despre sistemul diferit de notare, despre modul în care sunt protejați elevii acolo, despre disciplina strictă a liceului unde a învățat: «Acolo nu fumam în curtea școlii... Așa ceva nu era posibil! Iar elevii erau cuminți, nu ca la noi aici...». Colegii Ștefaniei n-o ascultă pentru prima dată. Și, într-un fel sau altul, știu povestea «lumii de dincolo», unde regulile sunt stricte și banii destui. Dar acum toți trăiesc aici, în jungla asta socială. Și aici trebuie să reușească fiecare: «Deocamdată, suntem la școală și ne distrăm. Oricât ar părea de aiurea sa spui asta... E liceul nostru și suntem mândri că suntem elevii lui. Dar când se va termina, vom fi toți pe picioarele noastre. Și atunci toți trebuie să ne descurcăm singuri... Și asta vom face!».

16 Decembrie 2019, 14:10 (7724 vizualizări - 2 comentarii)