Marian Simion: «Handbalul slobozean e într-un moment de cotitură. Mă voi implica!»

La 12 ani de la înființare, echipa feminină de handbal a Sloboziei a ajuns din nou la punctul «0». În 2008, când Primăria Slobozia a hotărât să includă în portofoliul Clubului Sportiv Municipal și o echipă de handbal senioare s-a creat un lot de 20 de jucătoare cu vârste cuprinse între 18 și 21 de ani. Dintre acestea, doar 6 fuseseră crescute la Slobozia, restul făcând junioratul la București, Constanța sau Tulcea. A fost o muncă susținută care a avut ca rezultat un grup omogen bine structurat. Au fost aduse jucătoare fără experiență, fără prea multe prezențe în loturile de junioare, dar care s-au pliat foarte bine în angrenajul acelei echipe. Cât timp a fost păstrat acel grup, Slobozia nu a coborât de pe podiumul ligii secunde. Din cele 20 de jucătoare care au format în 2008 echipa CSM Slobozia, 9 au făcut ulterior pasul spre Liga Națională: regretata Andreea Nica, Andreea Tâlvăru, Elena Popovici, Irina Simion, Andreea Dincu, Jeni Drăgan, Alexandra Preda, Mihaela Stănciulescu și Raluca Băcăoanu. 4 dintre ele sunt și acum pe prima scenă, iar pivotul Raluca Băcăoanu are zeci de meciuri în Echipa Națională a României. Profesorul Marian Simion a fost principalul artizan al acelei echipe și a beneficiat la vremea respectivă de sprijinul total al autorităților locale și al câtorva oameni de afaceri din oraș. Situația din 2020 este oarecum similară celei din 2008... Slobozia o ia de la capăt în divizia secundă. Însă, dacă în iulie 2008 se știau antrenorul, jucătoarele și bugetul pe care echipa avea să se bazeze, în iulie 2020 știm doar nivelul la care vom evolua. Bugetul se va stabili undeva pe la sfârșitul lunii iulie, iar până atunci e greu să vorbim de antrenori și jucătoare. O mână serioasă de ajutor va oferi din nou Marian Simion, omul de handbal numărul 1 al Sloboziei în ultimele decenii. Simion nu va mai fi antrenor principal pentru că timpul nu i-o mai permite, dar va sprijini cât va putea handbalul slobozean pentru a trece și peste acest moment foarte delicat. Față de 2008 sunt multe diferențe pe care le-am analizat împreună cu profesorul Simion în dialogul următor.

-În 2008 au venit la Slobozia 14 jucătoare din afara orașului. A durat mult procesul de conturare a echipei?
-Cooptarea în sine a jucătoarelor a durat ceva mai bine de 2 luni... Dar ideea de a construi o echipă de handbal senioare se conturase cu mult înainte. Îmi amintesc că încă din decembrie 2007 noi ne făcusem concret planurile în privința înscrierii echipei, a vizionării jucătoarelor la turneele finale de junioare și chiar a pregătirii de vară. Pe 21 iulie dădeam startul pregătirilor, iar lotul era aproape complet. În prealabil, făcusem un turneu în care am vrut să mai vedem o dată jucătoarele, chiar dacă eu le știam, cunoșteam generațiile foarte bine... Pe marea majoritate le-am avut în pregătire la taberele organizate de Federație.
-Și, totuși, cu vreo două-trei excepții erau jucătoare care nu prinseseră loturile de junioare...
-Erau jucătoare în care eu am crezut că pot construi o echipă, că mă pot baza pe ele 2-3 ani, că pot progresa... S-a dovedit că am ales bine, echipa noastră luptând în fiecare an pentru primul loc.
-Acum se vrea cam același lucru: formarea de la «0» a unei echipe. Care ar fi impedimentele față de atunci?
-În primul rând faptul că s-a început târziu. Eu zic că nici până la ora asta nu e ceva clar, doar știm că se vrea echipă de Divizie. Din punct de vedere financiar, nici acum nu știm sigur pe ce să ne bazăm...
-Diferă și aria de selecție?
-Aceasta este marea problemă. De atunci și până acum, aria de selecție a scăzut mult, a scăzut și valoarea jucătoarelor, dar pretențiile financiare au crescut. Și nu numai atât. Ne vom lovi și de pretențiile legate de cazare și masă...
-În 2008, din ce ne amintim, toate jucătoarele erau cazate și luau masa în același complex hotelier...
-Dormeau toate într-un complex și mâncau în altul. Din punct de vedere al mesei a fost foarte bine și aici un aport substanțial l-a avut domnul Vlase, care a spus că sportiva pentru a da randament trebuie hrănită adecvat, nu doar cu o simplă masă la cantină. Condițiile de cazare erau aproape de cele de hotel, dar după un an de zile ne-am dat seama că nu este o soluție. Când lucrezi cu senioare, fiecare are viața ei, trebuie să-i mai lași și libertate. Astfel că din al doilea an de existență a echipei, jucătoarele au fost cazate în apartamente.
-Când vorbim de HCM 2020 ne gândim doar la Nicolae Goidea și la dumneavoastră. Câți oameni s-au strâns în jurul proiectului CSM 2008?
-A fost domnul Ion Nica, alături de care am lucrat de la început și pe care îl consultam în fiecare zi... Un sprijin foarte mare, un aport extrem de important, mai ales în aducerea de jucătoare l-a avut domnul Vasile Iancu. În ultimii ani și din păcate nici atunci când s-a promovat prima dată nu s-a amintit de dumnealui, deși a fost unul dintre oamenii-cheie la echipă! A ajutat în primul rând centrul de junioare să propulseze jucătoare la echipa mare, sprijinind cu 2 ani înainte Secția Handbal a CSS. Apoi să ne amintim că Andreea Nica, Dumnezeu s-o odihnească, era jucătoarea Buzăului și era foarte greu de adus. Am reușit datorită domnului Iancu și ea a devenit jucătoare exponențială a formației noastre. Primarul de atunci, domnul Gabi Ionașcu, ne-a întrebat zilnic ce probleme întâmpinăm... Am avut sprijin și înainte și după ce echipa s-a constituit!
-Credeți că acum s-ar mai putea crea un proiect cu jucătoare sub 21 de ani sau ar fi nevoie și de sportive cu experiență?
-Totul se rezumă la bani. Eu zic că ne putem gândi la o echipă formată din jucătoare sub 23 de ani...
-Și inevitabila întrebare: cât vă veți implica în proiectul HCM Slobozia?
-Mă voi implica tocmai pentru că îmi dau seama că dacă anul acesta nu facem echipă va fi foarte greu apoi să repornim. Este un an foarte greu, atât pentru echipa de senioare, cât și pentru junioare, un moment de cotitură pentru handbalul slobozean. Dacă nu ai echipă de senioare, se va prăbuși și centrul de junioare. Problema mare la noi este lipsa specialiștilor, lucru pe care mulți nu-l înțeleg. Nu oricine poate pregăti grupele de copii și juniori, dacă vrei să ai rezultate. Dacă vrei să fii la număr, poți apela la jucători care au făcut puțin handbal sau la profesori de Educație-fizică.

Incertitudini și la junioare
Și la centrele de junioare planează semne de întrebare. Unul dintre antrenori, Alexandru Ivan a părăsit Slobozia după ce soția sa, handbalista Andreea Ivan, a semnat cu Slatina. Nici în privința lui Alexandru Ciobanu, cel care a coordonat junioarele 3 de la CSS nu știm sigur dacă va rămâne la Slobozia. Greul va cădea tot pe umerii lui Marian Simion care pe acest subiect ne declară: «În primul rând nu știu dacă eu voi mai fi la CSS! Nu am discutat cu conducerea, dar cel puțin la junioare I aș vrea să se continue. Pentru majoritatea este ultimul an de juniorat și ar fi păcat să nu se meargă până la capăt...».

Pe cine ne bazăm?
Lotul HCM Slobozia va trebui să aibă cel puțin 16 jucătoare. Există deja contacte la nivelul conducerii pentru formarea echipei, dar până la stabilirea bugetului nimic nu este concret. Totuși, din vechea gardă, ne-am putea baza pe Bianca Aron, Cătălina Savu și junioara Ana Maria Neagu, jucătoare care a mai evoluat în tricoul HCM tot în Liga Secundă în urmă cu 2 ani. Lor li se vor adăuga și alte jucătoare de la centrul de junioare cum ar fi portarul Anne Boll, extrema stângă Anda Cloșcă sau pivotul Livia Vlădescu, ultima fiind revelația junioarelor I de la CSS Slobozia.