REPORTAJ

Ialomițeanul care a ajuns în Antarctica

Alin-Sorin Sandu are 42 de ani și 2 copii. Unul de 5 ani și unul de 2 ani. S-a născut și a trăit în Amara până când i-a venit vremea să facă ce i-a fost scris. Iar lui Alin i-a fost scris să fie navigator. În 20 de ani a văzut toate mările și oceanele lumii. De la un Pol al Pământului la altul, din Arctica și până în Antarctica. A ajuns acolo purtându-și familia în gânduri și tricolorul pe umeri. Și n-a uitat niciodată de unde a plecat...

O carieră predestinată
Are o ținută de atlet, că a făcut sport de când se știe. Și te privește drept, în ochi, fără să se ascundă de tine. Iar vocea lui e vocea unui lup de mare care a văzut la Capul Horn valuri de 25 de metri răsturnându-se peste navă. Nava lui. La 32 de ani, Alin-Sorin Sandu era cel mai tânăr șef mecanic al companiei portugheze la care lucra. De-atunci au trecut 10 ani de carieră exemplară. Cu marea nu te joci și nu o poți păcăli! Ori îți faci treaba și ții în viață echipajul care ți-a fost încredințat, ori te duci la fund o dată cu el. «Eu am o gândire analitică. Știam dintr-a zecea că voi da la Marină. La vremea aceea erau 10 pe loc și am intrat la Mecanică. A fost norocul meu și nu mi-a părut niciodată rău. Și în 8 ani am reușit să urc toate treptele carierei. Sunt oficial un lup de mare prin venele căruia curge apă sărată!» spune râzând. Alin vorbește fluent franceză pentru că i-a plăcut limba, a învățat engleză pentru că toată lumea o știe, pricepe rusește pentru că a condus un echipaj ucrainean... Și este șef mecanic, ofițer nivel managerial, echivalentul unui căpitan de navă, dar sub punte.

«M-au ciupit pinguinii de pantaloni...»
Poveștile marinărești ale lui Alin-Sorin Sandu ar putea umple o carte. Și tot ar mai fi loc. Prima lună pe mare, 2002, într-un vapor în care gândacii îți cădeau din tavane, furtunile nesfârșite, motoarele blocate în mijlocul oceanului, întâmplări neverosimile pe care le-a trăit alături de zeci de echipaje, oamenii buni și oamenii răi pe care i-a cunoscut... «Cea mai luminoasă amintire a carierei mele de anul petrecut o am, de pe „Le Diamant“, un vas francez de pasageri pentru voiaje în zonele extreme. Viața de marinar e grea, dură... Iar sub punte, e de două ori mai greu! Dar anul ăla nu l-am simțit. Am dus tricolorul în Madagascar și pe insula Falkland, unde sunt pinguinii aceia micuți, cu sprâncenele mari. M-au ciupit pinguinii de pantaloni în Antarctica și în insula Sud Georgia. (...) Nu știu dacă știți, dar pinguinii au cărări pe care merg. Mereu aceleași. S-a întâmplat să mă intersectez pe o cărare cu un pinguin regal. Și m-am trezit că mă ceartă și îmi cere să mă dau la o parte din drum. Un ecosistem fascinant... A fost o onoare pentru mine, un băiat plecat din Amara, să ajung acolo!» povestește Alin-Sorin Sandu.

De la «mânăstirea de tăicuți» înapoi acasă
Alin-Sorin Sandu asemuiește viața pe navă cu «o mânăstire de tăicuți». O viață de sihaștri pe care îi ține în viață dragostea pentru familiile lăsate acasă și credința în Dumnezeu. «Marinarii se roagă mai mult decât oamenii obișnuiți. Când ești pe o navă cât o cutie de chibrituri, în calea unei furtuni care nu se mai oprește de două nopți și auzi marea urlând din toate părțile, înțelegi cât ești de neînsemnat. Și îți dai seama că trebuie să te bazezi pe cel de lângă tine și acela pe tine. Echipajul este totul și dacă nu știi să îl conduci, să îl scoți la țărm, să faci fiecare om să dea ce e mai bun din el, nu supraviețuiești... Am învățat toate aceste lucruri și vin acum să le ofer comunității în care trăiesc! Voi purta toată viața dorul de mare înăuntrul meu, dar acum e nevoie de mine aici, acasă!» mărturisește aproape șoptit. Povestea lui Alin e din altă lume. O lume în care oamenii obișnuiți nu ajung niciodată. Dar el nu este un om obișnuit. E un lup de mare care s-a întors acasă pentru o vreme. Sau, poate, pentru totdeauna!

13 Septembrie 2020, 12:10 (9588 vizualizări - 6 comentarii)

Taguri: Amara Alin Sorin Sandu

Comentariile cititorilor:

Octavia :
(29 Septembrie 2020, 02:21)
Felicitari si cu ajutorul cetatenilor din Amara sa se faca din nou "Amara Perla Baraganului",nu Ciulinii Baraganului!Sa va ajute bunul dumnezeu si sa va dea numai ganduri bune Cu forte proaspate catre un viitor frumos si cu fapte bune si scimbari vizibile.Avem asteptari sa nu ne dezamagesti!Tot "amaranca," sunt locuinta este doar casa de vacanta in Amara deocamdata!

AMAREAN:
(16 Septembrie 2020, 10:05)
BINE ZICE DOOAMNA CAPUSNEANU

Ioana CAPUSNEANU :
(16 Septembrie 2020, 01:48)
Orice om are o șansă. Si cel care a știut să facă față furtunilor marii controlate de zei poate sa faca gata cu brio ,situațiilor inedite din viața de zi cu zi a locului natal pe care îl cunoaște.. Nu mai un om puternic si determinat,pe care vântul nu il clatină,poate sa faca fata corupției și corpurilor. Succes Alin. Sunt alături Cu inima si gândurile,si iti doresc un succes binemeritat pentru binele locuitorilor din Amara. Doamne Ajută!LMHA

Grigore:
(14 Septembrie 2020, 21:29)
Aaaaa domnu este candidat la primaria Amara...mmmm. Din articol reiese ca omu este nepatat , curajos si un om simplu. Dar sansele pentru primar sunt aproape de 0 , pacat, asta este tara in care traim.

MARIANA :
(14 Septembrie 2020, 14:15)
GOD BLESS YOU beautiful family !

Amara :
(14 Septembrie 2020, 10:25)
Bravo Aline succes in continuare, in functia de Primar.