REPORTAJ
Părintele Vasile, preot de lipoveni
Comunitatea lipovenească din Bordușani se rezumă la 90 de familii. Un ecosistem social care subzistă grație religiei, părintele Vasile fiind liantul acestei lumi în descompunere. Ultimul din lumea lui, singurul rămas să păzească o religie și o limbă pe care comunitatea se încăpățânează să nu o uite.
Bordușani, în zi de miercuri
E a treia zi după Sfânt Ion și e frig. Dar părintelui Vasile nu-i pasă... Face 67 de ani în luna lui martie și are 90 de case de vizitat azi. E jumătatea zilei și e grabă, că îl așteaptă un mort la Jurilovca. E preot pentru lipovenii de peste tot din partea asta de lume. O lume plecată acum în bejenie, care pe unde a apucat. În case au mai rămas doar bătrâni... Restul sunt plecați în lume. Azi părintele Vasile vine cu Botezul. Bătrânele îl așteaptă la porți, să nu îl piardă. Iar părintele intră fără grabă, măsurat, din casă în casă. E încă verde și merge drept. Și ne povestește, între două porți de casă lipovenească, ce a mai rămas din credința oamenilor: «O fărâmă de credință a mai rămas... Dar nu e destul! De-aia trebuie să ne rugăm noi, preoții. Și ne rugăm pentru toți, indiferent de religie. Eu slujesc aici din 2002 și sunt din sat get-beget... Am învățat religia asta ortodoxă de rit vechi o dată cu școala. Atuncea era mai bine. Pe timpul Răposatului satul era unit și cine făcea școală avea loc de muncă. Acum oamenii s-au risipit care-ncotro... Și o dată cu ea și biserica noastră!». Părintele Vasile nu mai știe a scrie slavonește, dar o știe vorbi.
Taina apei sfințite
În case e curat și liniște. Icoanele așteaptă cuminți apa sfințită. Dascălul ține apa la îndemână, iar preotul cântă și spală icoanele cu apă sfințită. În gura părintelui Vasile, cuvintele slavone pe care nu le mai știe a scrie se înmoaie și se fac miere. Și casa se curățește de rele și capătă binecuvântare. «La noi obiceiul e altfel...» spune gazda: «Preotul vine cu apă sfințită nouă, să gonească duhurile rele!». Gazda e bucuroasă și râde. Dascălul râde și el, de bucuria gazdei. Îl cheamă Călin Iulian și are 31 de ani. Să fie dascăl e meseria lui și, dacă o să fie vrednic, are să-i urmeze cândva. Până atunci, se ferește de pandemie și se plânge că-i pleacă prietenii: «Am rămas puțini, că aici nu avem ce munci. Prietenii mei au plecat la oraș... Se întorc la Sărbători, de Paște și de Crăciun. Așa ne vedem să ducem obiceiurile mai departe!». Părintele a luat-o înainte către casa următoare. O dată cu el intră și soarele în curte. Îl întrebăm dacă nu-i e teamă de Covid când merge cu Botezul: «Nu-mi e, tată, că de-acum sunt bătrân! Iar când vine coana Manda, nu poți să i te pui în cale, te seceră cu coasa. Dar ne ferim cum putem și mergem înainte. Cu răbdare, cu apă și săpun, și cu credință!». Îl lăsăm să-și vadă de ale lui și ne oprim în poartă la Gheorghe Oprea. E ultimul din leatul lui și singur cât e casa de mare...
Poveste lipovenească din Brescia Gheorghe Oprea are 67 de ani și băiatul plecat în Italia. Iar după, i-a plecat și nevasta... El n-a vrut să se ducă la muncă prin străini, a rămas să păzească acareturile. Dar a fost să-și vadă nepotul, la botez: «În Brescia nu e biserică lipovenească. Dar băiatul a vrut musai să-l boteze într-o biserică de-a noastră. Și a găsit una la 400 de kilometri. Am plecat la 3 noaptea și am ajuns la vremea slujbei. Iar acolo, preotul l-a recunoscut pe ginerele meu. Ginerele e din Carcaliu, din Dobrogea... Și l-a recunoscut după nume, că așa ne recunoaștem între noi. După nume și după credință!». Gheorghe Oprea e ultimul din leatul lui și se crucește câți oameni tineri a chemat cimitirul: «Se duc oameni tineri, mai tineri decât mine... Iar pe care nu-i cheamă cimitirul, îi cheamă rudele în Italia și în Spania. În Bordușani a mai rămas strada asta și-atâta! Ne-mpuținăm, nu mai avem la ce să ne întoarcem, iar părintele Vasile slujește de la Brăila la Jurilovca. Și el a rămas ultimul!». Îl lăsăm la poartă, promitem să ne întoarcem la Paștele lipovenesc... Dacă om fi vrednici și om trăi toți până atunci.
30 Ianuarie 2021, 12:40 (5792 vizualizări - 1 comentariu)
Comentariile cititorilor:
(31 Ianuarie 2021, 23:54)
Istoria Ialomitei ne este in buna masura necunoscuta. Eu unul habar nu am avut ca la Bordusani locuiesc lipoveni. Foarte frumos articolul, felicitari!