REPORTAJ
Roșii de Jilavele by Roxana Roșculeț
Este inginer horticol și cultivă roșii la Jilavele. A început în 2007 cu un împrumut de 100 mii de euro pe care l-a plătit abia acum 2 ani... Și produce 90 tone anual! Și varză, și salată, când roșiile nu sunt de ajuns... «Uneori mă gândesc așa... Dacă eu produc 90 tone de roșii pe an și fiecare client cumpără în medie un kilogram, înseamnă că roșiile mele ajung la 90000 de oameni... Iar asta mă face fericită și îmi dă puterea să o iau de la capăt!» mărturisește Roxana Roșculeț, unul dintre producătorii ialomițeni care luptă de 15 ani pentru a supraviețui pe piața de profil din România.
Raiul roșiilor de seră Roxana Roșculeț produce roșii pe 5300 de mp. De toate felurile. Bulgări de roșie (uriași, de te saturi cu unul la o masă!), roșii cherry (portocalii, dulci ca bomboanele), roșii «roz» (cu gust de vară), roșii «inimă de bou» (au gustul copilăriei), roșii lunguiețe (cresc de nu se mai opresc), roșii pentru diabetici, roșii care pișcă la limbă, roșii pentru clienți cu dare de mână (costă de 3 ori cât celelalte!), roșii cât cireșele, roșii pentru supermarketurile din București, roșii pentru magazinul din comună... Roșii, roșii, roșii... Toate trecute prin mâinile familiei Roșculeț! Roxana Roșculeț își începe ziua de lucru la 5 în fiecare dimineață, ca orice legumicultor. Iar ziua se termină când vor roșiile din serele ei... Am cunoscut-o în mijlocul serei de «specialități», o seră pregătită special pentru un spot publicitar realizat de Mega Image: «Am muncit zile în șir pentru ca în seră să nu fie niciun fir de iarbă... Dar am fost bucuroasă și mândră de ce a ieșit! Sigur că m-am săturat de muncă... Dar știți ceva?! Cred că pe lumea asta mai trebuie să fie și cineva care să muncească!».
În căutarea excelenței Roxana Roșculeț nu a fost producător de roșii de la început. A terminat o facultate de horticultură și a lucrat ca agronom, la un fost IAS... Își amintește zâmbind amar, cum a dat afară primii oameni care nu voiau să muncească. «La fermă la Armășești nu voia nimeni, că era o fermă pomicolă... Nu se făcea grâu, se scoteau buturugi. Iar pe mine nu mă băga nimeni în seamă, că eram tânără, aveam 26 de ani... Mi-aduc aminte că aveam 4 tractoriști care se îmbătau în fiecare zi. Asta era tot ce făceau... Două săptămâni nu le-am spus nimic. Apoi i-am avertizat că îi dau afară! Iar când am făcut-o, m-a chemat directorul, domnul Tudoran, și m-a întrebat: „Și-acum ce facem?“. Și am găsit tractoriști și într-un an am avut cele mai mari producții din zonă!». Și tot la o fermă, la Movilița de data asta, a înțeles că trebuie să producă ea legumele, dacă vrea să mănânce sănătos. «Era la început de august, se copseseră vinetele. Și am poftit la vinete, că erau frumoase... Numai că acolo unde am ajuns, unul le stropea cu vermorelul înainte, iar altul în urmă culegea să-mi vândă mie. M-am lipsit și am înțeles că, dacă vreau să mănânc sănătos, trebuie să produc eu!».
Un producător activist De la povestea Roxanei Roșculet și până la prima seră, cea din 2007, au trecut aproape 10 ani... Iar după 2 ani în care investise 100000 de euro de la bancă, piața a fost inundată de roșiile turcești. Ca să ajungă aici și să se mândrească cu cele 90 tone de roșii pe care le produce anual, familia Roșculeț a fost obligată să supraviețuiască 8 ani pe o piață concurențială nemiloasă, în condiții economice cumplite. Sprijinul Roxanei Roșculeț, în toți aceștii ani, a fost familia. Iar soțul, Florin Roșculeț, singurul care n-a dezarmat niciodată. «Nu te mai gândi la bani și la datorii, nevastă. Are Dumnezeu grijă!» își amintește Roxana Roșculeț cum s-a lăsat convinsă să meargă mai departe. Datoriile au fost plătite după 13 ani, prin 2019... Și tot atunci, Roxana Roșculeț a înțeles că trebuie să se asocieze pentru a proteja drepturile producătorilor de legume din Ialomița. Pentru că drepturile acestora, drepturile ei înainte de toate, înseamnă produse de calitate pentru clienți și, de ce nu, valută forte pentru România. «Din ianuarie până în august, costul de producție pentru roșiile mele e mai mare decât în Spania, de exemplu... Dar în luna august pot produce la prețuri mai mici și România poate exporta!» visează Roxana Roșculeț cu ochii deschiși.
Prima țesătorie «pe fonduri» din Ialomița
Când nu selectează 5 tone de roșii zilnic pentru supermarket, nu investește în extinderea afacerii și nu face «lobby» printre parlamentarii ialomițeni pentru drepturile producătorilor de legume din județ, Roxana Roșculeț redevine o femeie obișnuită. Cultivă lalele, mângâie pisoii de prin curte, se pregătește să-și mărite fata... Dar, mai ales, visează la o țesătorie cum erau odată, aici, la Jilavele. Întrebată ce produce țesătoria din visul ei, Roxana Roșculeț nu știe să spună. «Ceva, tradițional, ceva modern și cum îmi place mie... Da, dacă îmi place mie, o să placă și oamenilor!» ne spune râzând. Și nu ne lasă să plecăm până nu promitem că vom reveni la prima ediție a Festivalului Roșiilor de Jilavele. În toamnă, când s-o mai răci vremea și o să fie mai puțin de muncă...
11 Iulie 2021, 12:20 (4441 vizualizări - 1 comentariu)
Comentariile cititorilor:
(11 Iulie 2021, 13:02)
Felicitari pentru Roxana Rosculet. Oameni muncitori, seriosi si cu dedicatie spre agricultura. Din pacate, faptul ca a aparut in ziar va starni invidia unor rateuri, unor neica nimeni care nu au reusit in viata. Va urma sa fie controlata( trimise controlele cu dedicatie) de anaf, dsp , protectia consumatorilor , liga udatorilor cu tulumba de la ielif. Toti vor incerca sa sufoce omul intreprinzator care apare in ziar ca a facut ceva bun si are succes. Pai se duc sa ia spaga de la astia care vad ca au succes, baga strambe ca nu plece cu mana goala, cu portbagajul plin si cu plicul in buzunar. De la ionica, ala de la movilita, ala care vine cu roaba la sosea, ala care a inchis buticu, sta si vinde la banancuta ceapa si pepeni luati de la turci(pe un carton scrie pepeni romanesti de dabuleni) nu au controlori astia ce sa ia, pote roaba, pote spitele de la roaba, poate cojile de seminte sparte la bancuta. Pai te pui bai bulangiule de controlor sa controlezi oamenii care cotizeaza la partideaua romanilor. Ca de, am sustinut un presedinte, prieten si acum suntem si prieteni si asociati la ciordeli. Te-ai incurcat cu partideaua, o sa cam trebuiasca sa te astepti sa fi plimbat cu otobuzul ala gratuit pe unde a fost si profesorul din tandarei in pelerinaj.