REPORTAJ

Istorii uitate ale orașului Țăndărei

Povestea monografiei nepublicate a lui Paul Georgescu

Orașul Țăndărei are puține personalități culturale marcante. Iar una dintre acestea e scriitorul Paul Georgescu, cel care dă acum numele Liceului Teoretic din localitate. De 30 de ani însă, monografia acestui scriitor așteaptă să vadă lumina tiparului. Doamna Jeni Stanciu, ultimul urmaș în viață al scriitorului, încă mai știe povestea acestei monografii niciodată publicate. O pagină de istorie a orașului Țăndărei pe care nimeni nu mai are răbdarea să o citească și să o salveze din uitare.

«Mami», profesoara întregului oraș Doamna Jeni Stanciu e ultima martoră a trecerii prin viață a lui Paul Georgescu, scriitorul care a dat numele Liceului Tehnologic din Țăndărei. Ea și monografia lui... S-a retras din viața publică în urmă cu mai bine de 10 ani, dar acceptă să ne primească. E o după-amiază aspră de primăvară, dar în curtea doamnei Stanciu au înflorit deja lalelele. A predat la Liceul «Paul Georgescu» din Țăndărei 46 de ani, 11 luni și 11 zile. Limba Română, Limba Latină, Limba Franceză... Și, peste toate, bunacuviință. «Am dat orașului patru generații de elevi. Adică am predat strănepoților primelor mele generații...» ne spune zâmbind. Așa va fi ajuns, probabil, să i se spună «Mami». Așa îi spun și acum foștii elevi, care acum au copii. Își amintește cu plăcere acele vremuri, chipuri, generații cărora le-a plăcut cartea și generații care veneau la oră doar ca să nu o supere pe «Mami». Și deplânge, asemeni tuturor profesorilor care au predat vreodată într-o școală, declinul învățământului românesc. A vrut să fie profesoară «de când mă jucam cu păpușile» și s-a oprit la timp. «Sunt convinsă ca va veni din nou timpul când Educația va conta. Ceea ce se întâmplă acum pare greu de acceptat, dar cred că este doar o etapă. E o prăpastie pe care trebuie să o umplem toți... Relația dintre profesor și elev e cea mai importantă din întregul proces de educație, cred eu. Dacă reconstruim această relație, suntem salvați. Cel puțin așa îmi place să cred...» ne spune doamna Stanciu.

Monografia care nu s-a mai publicat niciodată În urma doamnei Stanciu rămân amintirile a zeci de generații de elevi. Și Monografia lui Paul Georgescu, cel care a dat numele Liceului Teoretic din oraș. Monografia nu a fost publicată niciodată. Ne-o arată din politețe, o lucrare de aproape 100 de pagini pe care a scris-o în anii ’90-’91, imediat după moartea lui Paul Georgescu. A scris-o cu ajutorul lui, când încă trăia, pe baza documentelor și amintirilor pe care i le-a furnizat Paul Georgescu. Și a încercat de câteva ori să o publice. N-a fost să fie... Acum i se pare târziu: «Pe cine ar mai interesa? Nici măcar liceul care îi poartă numele...». Liceul a primit numele lui Paul Georgescu în 1993. Iar profesorul de Limba Română, Jeni Stanciu a fost ultimul dascăl marturisitor al vieții acestuia. Acum, totul se ascunde în paginile Monografiei. Și în cele câteva fotografii alb-negru salvate de la uitare: un portret al scriitorului, casa părintească, o pagină din manuscrisul romanului «Geamlâc», unul dintre cele 12 romane pe care le-a scris de-a lungul vieții... Ne povestește aproape absentă despre el și familia lui. Despre mama sa, prima femeie primar a orașului, despre tatăl său, care a pus bazele Spitalului Țăndărei, despre «Doctorul Poenaru», filmul pe care l-a făcut Rebengiuc prin anii ’70: «M-am luptat cât am putut eu... Acum e vremea să o facă alții, dacă doresc să îi păstreze amintirea familiei și a lui, ca personalitate a orașului!».

«Eu nu cad, bunicule! Mă înalț!»
O rugăm pe doamna Jeni Stanciu să-l evoce pe Paul Georgescu. Așa cum l-a cunoscut, așa cum și-l reamintește... Se reînsuflețește brusc. Ne povestește că, celebru fiind, nu s-a întors în Țăndărei decât de două ori... Într-una dintre aceste dăți a rugat-o să îl ducă la via părintească: «Avea acolo un nuc, în care obișnuia să se suie când era mic... Bunicul lui era mereu îngrijorat că o să cadă. Iar el îi spunea: „Eu nu cad, bunicule! Mă înalț!“. Din nuc și din vie și din casa părintească n-au mai rămas decât amintirile... Casa lui era deschisă tuturor. Dacă îi erai prieten, puteai să-i bați la ușă oricând. Îl găseai citind, era citit până la Dumnezeu. Și nu-ți mai dădea drumul să pleci. Îl prindea ora 4 dimineața stând de vorbă. Fuma mult, țigară de la țigară și era atât de acid, încât cu greu îi puteai rezista. Dacă nu-l cunoșteai, vorbele lui te înghețau... De aceea avea puțini prieteni și nu era înghițit de cine conducea pe atunci Uniunea Scriitorilor...».

23 Aprilie 2022, 13:20 (19836 vizualizări - 3 comentarii)

Comentariile cititorilor:

paul nicoara:
(15 Mai 2024, 22:18)
Este mai mult decat revoltator ca in Consiliul local nu s-a gasit bani pentru tiparirea Monografiei. Este exclus ca in cei 30 de ani in acest consiliu sa nu fi existat un intelectual care sa sustina publicarea. Chiar toti au fost papusi inculte de partid? Din cei care s-au nascut si crescut in Tandarei, nu s-a gasit unul sa faca un asemenea gest? Eu am aflat din presa ca acolo sunt cei mai mari si mai tari clanurile de romi, nu-i punem in ecuatie. Nici profesorii de la liceu nu pot face o asociatie si sa adune, in timp, niste bani? A bon entendeur, salut!

aron::
(5 Mai 2022, 20:02)
D-na. Stanciu, prin publicarea "Monografiei Paul Georgescu" este in masura sa completeze o fila din istoria locului. Ar fi minunat daca autoritatile locale ar reusi sa faca posibil sprijnul necesar, in ciuda situatiei acturale.

dascal:
(26 Aprilie 2022, 19:37)
Consider ca doamna ar putea adresa un memoriu Consiliului Local pentru a solicita sprijin in vederea publicarii.Am convingerea ca nu i se va refuza acest lucru. Nu ne putem permite asa o pierdere .

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

Povestea monografiei nepublicate a lui Paul Georgescu

Comentariile cititorilor:

Lasă un comentariu: