UNA PE SĂPTĂMÎNĂ
Impactul mediatic al prostiei bâlbâite
Vă mai amintiți vorba aia a lui Creangă? «Știu că sunt prost, dar când mă uit în jur parcă prind curaj!». Așa și noi de-o săptămână încoace, de când am citit, în exclusivitate, într-o fițuică locală cu pretenții de regional pe 3 județe, un articol despre Valery Kuzmin, ambasadorul Federației Ruse în România. Nu insistăm că nu e cazul, evenimentul e consumat, iar g4media.ro a dat mai multă importanță acestui regretabil derapaj pseudo-mediatic decât era cazul. Ceea ce merită însă consemnat e impactul pe prostie în formă continuată. Pentru că, da, nimeni nu e fără de păcat și nimeni nu poate să ridice primul piatra... Și nici nu credem că există instituție de presă care să nu fi încercat să spele, măcar o dată, imaginea unui oficial. De aceea nu arătăm cu degetul și nu ne indignăm ipocrit. Doar consemnăm, pentru posteritate, această anomalie generată de presa locală. Asemeni cimpanzeului, despre care se spune că, dacă bate suficient de mult în tastatura unui calculator, poate scrie o poezie, dacă publici suficient de multe articole de presă, ajungi să fii considerat publicație. Timp de 20 de ani, fițuica despre care vorbim a spălat gratis și contra cost tot ce a fost disponibil pe piața politică locală. Și a publicat, harnică, tone de maculatură cu impact neglijabil. Până în ziua când, întocmai ca în tinerețe, când își punea semnătura pe articole copiate din presa centrală, reporterul a decis să publice un articol pe care, înțelegem noi, Valery Kuzmin l-a comandat ca preambul la sărbătorirea Zilei Diplomatului Rus din 9 februarie 2023. Restul e bâlbâie! Pardon, istorie! Pentru că, oricât și oricum ar supraviețui de azi înainte, tinicheaua pe care și-a atârnat-o reporterul de gât nu mai poate fi dată jos. Sau, altfel spus, eforturile pseudo-jurnalistice de până acum au produs, în sfârșit, impact. E drept, nu cel dorit! Căci una e să îți câștigi existența ținându-i de urât țățicii&comp. și alta e să rămâi în conștiința comunității ca spălător profesionist de cadavre publice. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa. Pentru că războaiele, oricât de atroce și inumane ar fi, într-o zi trebuie să se încheie. Prostia însă, ca și universul, sunt infinite. Iar când prostia se bâlbâie, parcă și infinitul e o unitate de măsură prea mică.
15 Februarie 2023, 09:55 (5134 vizualizări - 1 comentariu)
Comentariile cititorilor:
(15 Februarie 2023, 12:58)
Dovada clara ca, durex nu mai e ce a fost odată, de vreo 30 ani le trimit din fabrica cu gauri ca stropitoarea de la duș. Prostia e din născare, nu se trateaza! Problema este ca odata la 9 luni, naște pui.