REPORTAJ

Familia din cabina unui TIR

Ei îi place Coasta de Azur. Lui îi place pe Mont Blanc. Ei îi place curățenia. Lui îi place acasă. Acasă e la Ograda, unde ridică o casă pentru cei doi copii pe care îi au... Iar pentru ei s-au hotărât să plece amândoi cărăuși pe TIR. Pe ea o cheamă Evelina, iar pe el Silviu. Și sunt prina familie de cărăuși pe TIR pe care am cunoscut-o.

Șoferiță pe mastodonți de 40 de tone Evelina e veselă și comunicativă. Silviu e măsurat la vorbă și îi place să fie exact. Sunt împreună pe TIR de un an, dar par împreună de o viață. Și, de fapt, sunt, pentru că au 17 ani de conviețuit în spate. Evelina își amintește râzând cum au început toate: «Întâi a dat el... Și după ce și-a luat atestatele, într-o săptămână a și plecat. M-a lăsat singură acasă cu doi copii. Apoi a încercat fratele lui... Eu măturam prin casă, iar ei învățau amândoi. Și eu mă gândeam: „O să dau și eu odată și-odată de permis...“. De permis, nu de șofer profesionist!...». Și uite-așa au început toate. De la autoturism la mastodontul de 40 de tone pe care îl conduce acum a fost un pas. Și multă muncă, și nopți nedormite, și griji, și chinuri nesfârșite... «Când m-am urcat prima dată pe TIR aveam experiență în dreapta! Atât! Că doar nu îți cumperi TIR ca să conduci să faci experiență la volan... Când m-am văzut închisă în cabină, am plâns de dimineața până seara. Iar dimineața m-a găsit plângând, cu mâinile pe volan... Prima cursă a fost prin Italia și Franța. Erau niște curbe în ac de păr, mi le aduc aminte ca acuma. Și eu nu puteam să țin banda, de frică și de emoție. Și aș fi plâns iar, da’ nu puteam. Că eu nu m-am urcat oricum la volan. Eram aranjată, cu gene, cu unghiile făcute... Eram o doamnă!».

O casă ca-n visele copiilor Ca să ajungă să povestească despre prima ei cursă, Evelina a muncit 4 ani. Cei doi copii aveau atunci 4 și 5 ani și nu înțelegeau de ce părinții lor se pregătesc să plece. Evelina își amintește, apoi alungă gândul. Dar gândurile au legea lor, nu țin cont de noi: «Trebuia să îi pregătim cumva. Așa că le-am spus că mergem să strângem bani pentru o casă în care să aibă loc toate animalele pe care le vor ei. Și lei, și elefanți, și maimuțe, și ponei... Toate animalele pământului erau la noi acasă! Doar așa ne-au lăsat. Dar oriunde mergem, ne e dor de ei. Și orice facem, la ei ne e gândul...». Într-un an, Evelina și Silviu au colindat jumătate de Europă! Ei în place Coasta de Azur dimineața, în zori, și noaptea cât e de lungă. Lui îi place pe Mount Blanc, la 4000 de metri, până unde urcă șoseaua. Le văd pe toate mai mult din cabină... Sunt ca soldații, mereu gata să plece într-o nouă direcție. Dar există și momente bune. Zile în care, după mii de ore de condus, ajungi în locuri despre care nici măcar nu ți-ai închipuit că pot exista. «Sunt și la noi. Multe, minunate... Mai frumoase ca ale lor! Dar și ei au cu nemiluita. Uneori, dimineața, când vezi marea de-a lungul coastei, ți se taie respirația...» povestește Evelina. Iar Silviu tace și îi dă dreptate.

Europa văzută din cabina de TIR Evelina și Silviu nu știu cât vor face meseria asta. Casa copiilor e la jumate, iar banii pe care îi câștigă amândoi se dovedesc puțini atunci când ridici o casă. Dar nu se plâng și nu dau înapoi. Îi întrebăm dacă e loc sub soare și pentru alții, asemeni lor: «Sunt fete peste tot... Nu mai e demult o meserie doar pentru bărbați! Eu sunt trupeșă, am pretenția că stăpânesc camionul. Dar am o colegă de un metru cincizeci, te întrebi cum de poate ține volanul în brațe...». Sigur, nu e o meserie pentru toată lumea. Sunt fete care vin și pleacă după o lună. Sunt bărbați care nu apucă seara la volan. Trebuie să te speli prin benzinării, să dormi într-un pat de juma’ de metru lățime... Sunt locuri unde n-ai vrea să oprești, mizerie e și la ei, peste tot, iar de omorât nu te omoară serpentinele și oboseala, ci oamenii, cum s-a întâmplat mai an cu băiatul ăla dintr-o parcare din Franța. Dar Evelina nu vede lumea așa. Ea poartă în cabină, de-a lungul și de-a latul Europei, visele copiilor. Și știe măsura vieții pe care a lăsat-o în urmă: «Eu am făcut liceul. Dar am o prietenă care a făcut facultate și master. E deșteaptă, i-a plăcut cartea. Muncește de dimineață până seara și câștigă 2500 de lei. Eu n-am învățat ca ea, dar câștig 2500 de euro...».

14 Octombrie 2023, 12:50 (8446 vizualizări - 0 comentarii)

Taguri: Ograda camion șofer familie

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

Familia din cabina unui TIR

Lasă un comentariu: