EVENIMENT

Inspectoratul școlar Județean bagă primăriile în faliment. Studiu de caz, Ciulnița

Comasarea școlilor generează cheltuieli suplimentare pentru administrațiile locale

Comasarea școlilor la nivel județean trezește incertitudini în masă. De la personalul didactic temător că va rămîne fără leafa de mîine și pînă la părinții care nu mai știu unde o să-și trimită odraslele la școală, toată lumea se întreabă care școli vor fi desființate și care vor supraviețui acestei acțiuni. Potrivit ultimelor informații, respezentanții Inspectoratului Școlar Ialomița au înaintat un număr de nu mai puțin de 217 dascăli ce urmează a rămîne fără un loc de muncă și 17 unități școlare propuse spre comasare. Cît de reale sînt cifrele sau ce schimbări se vor mai produce din acest punct de vedere rămîne să vedem la începutul anulul școlar 2010-2011, mai exact în luna septembrie a anului în curs. Deocamdată însă, comasarea școlilor ialomițene rămîne doar pe hîrtiile plimbate între instituții, iar o parte dintre primarii unde unitățile școlare sînt vizate desființează teoria de la județ.

Comasare în pas de defilare
Anunțată la început de an drept una dintre soluțiile-minune pentru ieșirea din criză a învățămîntului românesc, concedierea profesorilor și comasarea școlilor este pe cale de a produce dezechilibre grave la nivelul unităților scolare și așa decimate de lipsa cadrelor calificate, populație școlară insuficientă sau orientare inadecvată a resurselor financiare. Cum însă ordinul se execută, nu se discută, Inspectoratul Școlar Județean s-a grăbit la începutul acestui an să dea o listă cu 17 unități școlare care ar urma să fie comasate pentru gloria eternă a guvernării democrat-liberale. Pe lista avansată de inspectorul general Ilie Stavăr se numără Gura Ialomiței, Reviga, Ciulnița, Săveni, Urziceni, Adîncata și lista ar putea continua dacă ne-ar fi de vreun folos. Cum însă nu ne este, vom încerca să demonstrăm că de la calculele hîrtiei la realitate drumul e nu doar lung, ci și extrem de costisitor. Pentru că mult-trîmbițata comasare anunțată de Inspectorat dublează, în fapt, cheltuielile generate de procesul educațional.
Iar cel mai bun exemplu îl constituie comuna Ciulnița, acolo unde cele 5 școli din satele Ciulnița, Ivănești, Ion Ghica, Poiana și Ghimpați, urmează a fi comasate în doar două unități școlare. Iar algoritmul după care ar urma să se facă aceste comasări este de-a dreptul fantasmagoric. «Teoretic, Inspectoratul Școlar ne-a cerut ca toți copiii de la Ivănești, Ion Ghica și Ghimpați să fie aduși la Poiana și Ciulnița. Numai că acolo nu poți înghesui toți copiii, pentru că nu au loc! Ne-ar mai trebui două clase! Iar comasarea nu înseamnă, așa cum își închipuie Inspectoratul închiderea școlilor și reducerea cheltuielilor. Rămîn clasele de preșcolari, care nu pot fi deplasate, dacă rămîn preșcolari, rămîn și cheltuieli... Iar costurile deplasării ajung la 600-800 milioane de lei vechi anual. În condițiile astea, unde e economia?» se întreabă, retoric, primarul comunei Ciulnița, Gheorghe Stelică.

Un microbuz fără geamuri pentru 200 de elevi
Și pentru ca ridicolul situației să fie deplin, dincolo de costuri, comasarea impusă școlilor de pe raza comunei Ciulnița se izbește de o altă problemă insurmontabilă: transportul elevilor în timp real. Între Ciulnița și Ghimpați, ultimul sat de pe raza comunei Ciulnița, sînt 14 kilometri. Iar numărul aproximativ de elevi care ar trebui transportați pentru a ajunge la timp la ore este de aproximativ 200. Cu un microbuz de 16 locuri. «Nu avem microbuz. Microbuzul școlar e defect și transportăm elevii cu un microbuz al primăriei, un junghi de mașină. Dar să presupunem că reușim să-l punem pe picioare, să facem revizia tehnică și să-l repunem în circulație fără să periclităm siguranța copiilor. Cum cari 200 de elevi, răspîndiți pe 14 kilometri? Și, mai ales, cum îi aduci pe toți la aceeași oră la școală?» se întreabă, tot retoric, primarul. Întrebarea e fără răspuns, iar soluțiile identificate de administrația locală de domeniul fantasticului: «ca să eficientizez transportul ar trebui să primesc un autobuz de undeva, să preiau transportul elevilor de liceu către Slobozia, care sînt vreo 40, iar cu banii decontați din abonamente să asigur cheltuielile pentru transportul elevilor pe raza comunei. Dar nimeni nu ne dă un astfel de autobuz, iar dacă intri peste transportatorii privați, îți sar ăia în cap. Dar dacă se păstrează decizia de a comasa școlile, asta e singura soluuție. Transport elevii la Slobozia, preiau profesorii de acolo (în Ciulnița sînt 23 de profesori navetiști!) și apoi asigur transportul elevilor de pe raza comunei».
Gheorghe Stelică ne explică timp de o jumătate de oră cum ar putea asigura, în condiții ipotetice, transportul elevilor pe raza comunei pentru a răspunde astfel condițiilor impuse de Inspectoratul Școlar. Ce nu poate să precizeze e că, în acest moment, elevii de gimnaziu care fac naveta zilnic către școală se înghesuie într-un microbuz de căpătat, cu geamurile din spate acoperite cu nailon și care poate ceda în orice clipă. Așa cum a făcut-o deja microbuzul școlar primit acum cîțiva ani de la Inspectorat... Nici nu-l mai întrebăm. Cunoaștem deja răspunsurile!

Profesorii pierd două salarii pe an
Încercăm în schimb să aflăm de la directorul școlii, doamna Florica Ciubotaru, care a fost rațiunea pentru care comuna Ciulnița a fost aleasă ca exemplu de comasare pentru Ialomița. Răspunsul e dezarmant. «Este una dintre școlile unde ciclul primar se face în regim de dublu mixt. Legea nu permite acest lucru. Permite cel mult clase de mixt.Adică într-o clasă să învețe simultan anul I și anul III de ciclu primar. Sau II și IV! Dar la noi există trei școli unde învață toate cele 4 clase de ciclu primar în aceeași clasă, pentru că nu există suficienți elevi» adaugă directorul. Lămurirea misterului nu rezolvă problema de fond. Iar directorul școlii din Ciulnița încă mai caută soluții pentru asigurarea salariilor profesorilor. Potrivit noului sistem de finanțare per elev, școala din Ciulnița urmează să primească în viitorul an școlar 8,4 miliarde de lei vechi pentru salariile profesorilor. Dar necesarul de fonduri (cu toată comasarea operată pe hîrtie și concedierile rezultate din acest proces) se ridică la 9,9 miliarde de lei. «Această problemă a finanțării ne depășește. Lipsesc, într-adevăr, cam 1,5 miliarde de lei. Asta înseamnă, deocamdată, salariile pe două luni pentru toți colegii mei. Dacă tot vreți să scrieți ceva despre noi, scrieți că noi am făcut deja o primă comasare, fără să ne-o ceară nimeni. Colegii mei sînt de acord cu clase omogene pentru a ușura și îmbunătăți procesul de învățămînt. Însă aceasta nu va însemna nici economii, nici bani pentru salarii...».
Deși profesorii se feresc să o spună, iar administrația locală din Ciulnița evită răspunsurile tranșante, concluzia este clară ca lumina zilei. În acest caz (particular, dar reprezentativ pentru tipul de management impus de Inspectoratul Școlar), cheltuielile generate de comasarea școlilor nu fac decît să încarce nejustificat bugetul local. Iar încercarea disperată a Inspectoratului de a scăpa cu orice preț de costurile salarizării celor 217 cadre didactice nu face decît să genereze noi cheltuieli. Ce-i drept, nu în ograda instituției conduse de Stavăr, ci în ograda administrațiilor locale. Dar tot din aceiași bani publici și de la același buget comun sărăcit an de an de reformele unei guvernări care pare să nu se mai termine.

Părinții amenință cu depopularea școlilor rurale
Și pentru că tot am pomenit de cazuri particulare, comasarea școlilor la Ciulnița a generat un fenomen greu de prevăzut anterior. Imediat după anunțarea intenției de comasare a unităților școlare, părinții elevilor au amenințat administrația publică că vor retrage copiii de la școli pentru a nu-i obliga la o navetă chinuitoare la vîrste atît de fragede. Una dintre mămicile intervievate de noi la ieșirea din școala de la Ivănești ilustrează perfect modul în care părinții înțeleg să reacționeze la măsura arbitrară anunțată de Inspectorat: «Fata mea are 6 ani. E prea mică ca s-o las să facă naveta la Poiana sau la Ciulnița. Mai bine o retrag de la școală și o duc la Slobozia, la soră-mea. Cum să o chinui în fiecare dimineață, înghesuită cu ăia mari? Păi, ei nu se gîndesc cînd fac de-astea?! Și să știți că sînt mulți care nu vor și care au spus că-și retrag copiii de la școală numai să nu-i vadă chinuindu-se pe navetă».
Amenințarea părintelui intervievat de noi este confirmată și de administrația locală. Ședințele cu părinții și întîlnirile cetățenești care au precedat anunțarea deciziei Inspectoratului Școlar au confirmat un grad de nemulțumire ridicat în rîndul populației. În mod paradoxal, deși este nemulțumită de desfășurarea procesului educațional în regim de dublu mixt (toate cele patru clase de ciclu primar într-una singură), părinții preferă această variantă în detrimentul navetei, considerată nu doar incomodă, ci și rușinoasă...