REPORTAJ
Anonimii care fac diferența între viață și moarte
Serviciul de Ambulanță al Spitalului Județean Slobozia împlinește anul acesta 15 ani. Funcționează în formula actuală din 1995 și are 174 de angajați. A fost complet reutilat cu tehnică de intervenție medicală în urmă cu cîțiva ani și deține, în acest moment, 35 de ambulanțe în funcțiune care asigură o medie de 2000 de solicitări lunar.
Dincolo de date și cifre însă, Serviciul de Ambulață din Slobozia ascunde oameni și povești incredibile. Pe o parte dintre ele le-am descoperit împreună cu cei care lucrează aici. Altele, cele mai multe, rămîn anonime. Un anonimat de care medicii, asistenții și șoferii care lucrează aici sînt mîndri. Pentru că salvarea vieților noastre reprezintă cea mai mare recompensă dintre toate posibile.
2 milioane de kilometri pe an
Vineri la orele 9,00 dimineața! Pentru Serviciul de Ambulață din Slobozia e doar o nouă zi de muncă. Una lejeră, fiindcă din cele 20 de ambulanțe solicitate, niciuna nu a fost considerată urgență de gradul 0. Pe ușa dispeceratului un anunț avertizează că accesul persoanelor străine e interzis. Obținem aprobarea de a intra pentru o fotografie. Mihaela Cimpoaie preia apelurile. Lucrează aici de 6 ani, de la înființarea dispeceratului. A văzut multe și crede că ai nevoie de multă stăpînire de sine pentru a nu intra în panică: «La început a fost greu. Dar, atîta timp cît știi ce ai de făcut, nu poți să greșești. Avem medicul coordonator care decide urgențele, avem colegii care știu ce au de făcut. Trebuie nervi de fier, e drept. Dar acum, după atîția ani, n-avem voie să greșim».
Deși fac lucrurile să pară ușor de făcut, angajații Serviciului de Ambulanță Slobozia se confruntă cu o severă criză de personal. Protocoalele medicale în baza cărora funcționează serviciul impun angajarea a 26 de medici pentru susținerea volumului de activități desfășurate anual. Serviciul nu are decît 6! «Aceasta este singura noastră problemă. Ambulanță există și în Fetești, Țăndărei și Urziceni. Nu uitați că vorbim de 2000 de solicitări pe lună. În afara acestor 2000 de solicitări, mai există ambulanțele de transport, ambulanțele de intervenție la domiciliu. Facem circa 2 milioane de kilometri anual. Asta e o cifră care spune multe» ne explică directorul Serviciului, dr Olimpia Popescu. Iar aceasta este numai partea cuantificabilă a muncii: «Uitați-vă puțin la oamenii care lucreză în Ambulanță. Sînt oameni uzați. Probabil de asta nici nu se vine să se lucreze aici. Este foarte greu. Indiferent de cît timp lucrezi aici, suferința umană te marchează. Și a celui care este bolnav și a familiei acestuia. Te uiți în ochii lor și uneori știi că nu vei putea să le rezolvi problema».
«Am văzut cum moare o inimă!»
În dimineața zilei de vineri, medicul coordonator al serviciului de Ambulanță Slobozia a fost dr Flori Spireanu. Este aici de 4 ani și nu a regretat niciodată. «Este frumos pentru că oamenii cu care lucrez sînt deosebiți. Și este greu, pentru că vezi lucruri pe care n-ai vrea să le vezi niciodată. Am văzut cum moare o inimă. O pacientă cu un bloc de ramură... Din start inima îi bătea mai încet. În ciuda eforturilor noastre, am văzut-o cum se stinge. I-am văzut pe EKG semnalele, tot mai slabe, pînă cînd nu s-au mai auzit... Am dus la spital un copil căzut de la mare înălțime. Înainte, vedeam oamenii care lucrează aici epuizați, după o zi de muncă... Și nu înțelegeam. Acum știu! Sînt lucruri care rămîn scrise undeva, le duci cu tine toată viața».
Există și reversul medaliei. Oameni salvați, oameni care au reușit să sfideze moartea, oameni care s-au întors recunoscători, pentru a mulțumi. Iuliana Marinete lucrează în sistem de 16 ani ca asistent medical și este unul dintre zecile de anonimi pentru care salvarea unui om a însemnat cea mai frumoasă dintre recompensele vieții : «Îl cheamă Manea și cred că încă mai am numărul lui de telefon. A fost victima unui accident rutier stupid, a ieșit din mașină și a fost izbit pe carosabil. S-a întors după 4 ani... Să mă revadă și să-mi mulțumească. Ce să vă spun?! A fost emoționant. E mai mult decît cea mai mare dintre recompense. Nu-ți mai trebuie bani cînd ți se întîmplă asta. E o bucurie pe care nu pot să v-o explic în cuvinte» ne spune Iuliana vădit marcată de rememorarea momentului.
Ora de aur
Bucuriile însă sînt puține și rare. De cele mai multe ori, Serviciul de Ambulanță din Slobozia nu are parte de nici un fel de recunoștință. Potrivit protocolului, ambulanța trebuie să ajungă la locul solicitării în maximum 15 minute în mediul urban și maximum 20 în mediul rural. De cele mai multe ori o face. Dar, cu un județ mai mult lung decît lat și cu drumurile veșnic ciuruite de gropi, uneori timpul devine o problemă, iar oamenii se transformă din victime în dușmani: «Uneori oamenii înțeleg de ce n-ai putut răspunde solicitării într-un timp mai scurt. Alteori însă, nu o pot face, au problemele lor. Și nici noi nu sîntem perfecți. Ambulanțele se strică ușor și se repară greu, protocolul e strict și cere medici însoțitori, șoferii refuză să elibereze carosabilul în trafic... Încă mai există apeluri false, ambulanțe solicitate pentru cazuri care nu reprezintă urgențe! Tot ce pot să vă spun însă este că, de fiecare dată, am reușit să ducem bolnavul la spital în ora de aur» se mîndrește, cu discreție, directorul Ambulanței.
Ora de aur este ora care face diferența dintre viața și moartea unui pacient. Este ora în care ai ajuns la locul accidentului, acorzi primul ajutor și ajungi cu el într-o clinică de specialitate. «Uneori diferența dintre viață și moarte se măsoară în secunde. Nu e doar o vorbă spusă în vînt. E un adevăr pe care îl trăiești și de care ești conștient tot timpul. De aceea, de fiecare dată cînd ne urcăm într-o ambulanță, ne tremură genunchii. Așa e normal și așa sper să rămînă. Cei care nu trăiesc aceasta senzație nu mai au motive să stea în sistem» apreciază, după 20 de ani de serviciu în cadrul Ambulanței Slobozia, dr Olimpia Popescu...
20 Martie 2010, 11:18 (29226 vizualizări - 14 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(2 Septembrie 2010, 19:13)
eu ii felicit!..e o munca foarte stresanta.trebuie sa fii tot timpul cu mintea limpede. in fata mortii nu mai conteaza daca esti director, inginer, presedinte sau maturator...chiar ar trebui sa facem o plecaciune in fata dumnealor, ei sunt primii care salveaza un om de la moarte si dupa aceea doctorii din spitale! moartea nu are carte de vizita, asa ca niciodata nu o poti intreba ,inainte ,cand ti-e sorocu'. nu-s cadru medical, lucrez in alt domeniu, a nu se intelege de ce le iau apararea.
(31 Mai 2010, 13:26)
Halal serviciu de urgenta!!!!!!!!!!!!!! Cunosc persoane din UPU care nici macar nu stiu sa acorde bine un prim ajutor, ce sa mai zic de intubare, sau aparatele de pe medicalizata? Oricum asistentele sunt varza, si ipocrite! Se dau mai importante decat medicii, dra nu stiu nimic, toate.
(1 Aprilie 2010, 14:37)
ZAT!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
(24 Martie 2010, 23:40)
Pana in gat suntem satui, ne ajunge, au mai fost si altii dar parca s-a intrecut masura, e timpul sa facem loc tinerilot competenti chiar si din afara sistemului. E ceva putred acolo, cred ca pute chiar!!!!!! O sa revin in zilele urmatoare cu mai multe explicatii si promit ca nu sunt tocmai confortabile dar corecte!
(24 Martie 2010, 19:29)
Auzi? Tu de colo, aia cu ofticatu! Nu cumva estu una care iei si tu comision la repararea masinilor? Si ai si salariu de merit? A? Ia zi tu! Mai bine taci! Ca-ti vine randul! Unde vezi tu ca o vorbeste de bine? Sistemul e vorbit de bine. Asa ca ciocu mic sa nu-ti iei nana! Esti in cadere libera, sau mai bine zis sunteti in cadere!
(24 Martie 2010, 19:20)
Eu am învățat că munca se face în echipă, așa am învățat acasă, la școală și în viață. La noi nu este așa, trebuie să "îi bagi limba în ureche" Doamnei manager, se poartă de parcă ar fi moșier. Toți ceilalți în viziunea Doamnei Moșier sunt niște incompetenți, de ce asa? Oamenii ăștia duc greul, fără ei nu ar exista sistemul! Cu ce se poate lăuda Doamna manager? Că a dat salariile, bonuri, prima de stabilitate, sporuri, până aici totul este normal, nimic iesit din comun, niște drepturi pentru care muncim cu toții și sunt câștigate prin lege. Nu se știe nimic de repararea ambulanțelor la firmele din Slobozia pentru comisioane grase, ba mai mult reparate întrun mod jalnic pentru ca nu ies bine pe poarta serviceului și trebuiesc din nou reparate. De ce? Sunt multe în interiorul sistemului, toți știu și tac, nu de frică sau poate și de frică dar cel mai mult de scârbă. La noi se merge pe deviza "DEZBINĂ ȘI CONDUCE". M-aș simți umilit să știu că angajații nu mă vor, mă știu de frică, aș renunța în secunda 2 și totuși îmi pun o întrebare, de ce se milogește pe la toate ușile să nu o schimbe, de ce nu renunță?! Cred că este o muncă grea pe moșia asta!!!!!! Merită să te zbați. "Bunul simt nu este nici intelepciune, nici ratiune; are cate ceva si din una si din cealalta."
(23 Martie 2010, 20:15)
nota 10 pentru cel care a scris articolul. pacat ca unele persoane umbresc cu diferite chestii un reportaj despre o munca atat de grea dar si plina de satisfactii.zau ce este mai frumos decat sa-ti multumeasca un om ca i-ai salvat viata. ca este director X? credeti ca mai conteaza cine este atunci manager.oamenii isi fac datoria cu prisosinta. ascultati sirenele de afara, muncesc pe rupte cand altii dorm pe perna lor. si credeti ca este mai important cine e manager si cine nu? va spun eu NU.
(23 Martie 2010, 20:09)
de ce nu vedem partea buna a lucrurilor si ce fac oamenii astia din sistemul de urgenta si vedem numai orgoliile si lucrurile de nimc. sunt oameni care salveaza vieti si isi fac datoria. directorii vin si pleaca, oamenii in schimb raman si isi fac treaba chiar daca e x director sau y.
(23 Martie 2010, 20:07)
se scrie manager, du-te la scoala ca sa inveti sa scrii.inainte de a purta grija altuia.... vezi de necazurile si bucuriile personale. lasa supararile altora in grija lor.
(23 Martie 2010, 18:30)
Am si eu o curiozitate: de inginerul auto de la ambulanta, de ce nu zice nimeni nimic, ca a ajuns deabia se mai tine pe picioare, pentru ca de 2 ani de zile menegerul se straduieste sa-i lege ceva de coada sa-l dea afara. A ajuns sa tremure in fata ei si sai fie frica sa mai dea o piesa la ambulanta, asta e unitate de urgenta? Ar trebui, cand faceti un articol la ziar sa mergeti si pe la alti salariati, care sa nu fie numiti de director, sa-i mai intrebati de una de alta..si atunci a-ti vedea cum stau cu adevarat lucrurile aici.
(23 Martie 2010, 18:26)
te oftici ca o vorbeste de bine?
(23 Martie 2010, 18:08)
Esti cumva acela care vrea sa ii ia locul? Sa iti fie rusine.
(23 Martie 2010, 08:53)
concluzia este urmatoarea. iti este teama de cineva cand ai ceva de ascuns sau nu stii ce ai de facut. realitatea este ca nu iti reproseaza nimeni nimic daca stii ce ai de facut si iti faci temeinic treaba. nimeni nu este de neinlocuit, asta este o chestie foarte clara, dar atunci cad iti faci treaba bine de ce sa se impuna o schimbare, asa de dragul ei sau pentru ca asa vor cateva persoane?
(22 Martie 2010, 21:28)
Mare adevăr grăiește managerul Serviciului de Ambulanță; oamenii care lucrează la această instituție sunt UZAȚI, STRESAȚI ȘI INDOBITOCIȚI de cine credeți, chiar de manager. Uitați-vă la figurile salariaților în ce hal arată; uitați-vă la directoarea economică în ce hal a fost adusă că nu te mai poți înțelege cu ea de atâtea amenințăti cu pușcăria, din partea managerului, dacă nu respectă, chipurile, legea; uitați-vă la directorul medical că nu are curaj să ia o decizie, de teamă ca nu cumva managerul să nu ii reproșeze că nu a luat decizia corectă și lista poate continua, așa cum o face aproape întotdeauna. Domnilor ziariști, de ce nu arătați adevarata realitate. Toată lumea știe că aici se impune schimbarea managerului, pentru că toți salariații își doresc acest lucru, dar nu îl spun, pentru că le este frică de această persoană pe care dumneavoastră ziariștii vreți să o caracterizați ca fiind "zâna cea bună" realitatea fiind cu totul alta. Ce se vrea cu acest articol, că această persoană este de neînlocuit, că altcineva nu poate să coordoneze activitatea la Ambulanță? De ce credeți că medicii fug de această instituție ?