REPORTAJ
Paznicul de sălcii din mijlocul orașului
Pentru majoritatea turiștilor, Amara înseamnă stațiunea, ceasornicul de pe strada mare și, în cel mai bun caz, casele țigănești din centru, mai mari decît sediul Primăriei. Dincolo de aparențe însă, pe strada Viilor, la numărul 4, o femeie păzește de 20 de ani 5 izvoare străjuite de sălcii. Are 69 de ani, 8 operații pe cord și o pasiune pentru pictură pe care are s-o ia dincolo. Unde nu există nici durere, nici întristare... Și nici vecini care să-ți taie sălciile din bătătură fără ca autoritățile să ia vreo măsură.
Opt intervenții pe cord în 20 de ani
Elena Miu locuiește în Amara dinainte de Revoluție. A venit aici cu soțul, pentru că el își dorea casă cu vedere la lac. Și culmea, au găsit-o, dar nu lîngă lac, ci în mijlocul orașului, pe strada Viilor, la nr. 4. Un loc de casă cît pentru doi și un ochi de lac de 1000 metri pătrați, alimentat de 5 izvoare, unul de apă amară și 4 de apă dulce. «Cînd am venit aici, lumea arunca gunoiul de-a valma. Un focar de infecție. Noi l-am luat, l-am curățat, am mai înălțat gardurile de prin jur și am plantat sălcii». De-atunci au trecut 20 de ani, sălciile au crescut mari, soțul s-a dus «unde-i mai bine», iar peste doamna Mia au trecut ani și necazuri. A avut însă zile... Și a fost singura din tot Spitalul Militar București care a supraviețuit unui număr de 8 intervenții pe cord: «De-atîtea tăieturi nu s-a mai închis sternul. Am o valvă mecanică... Mama mea, cu aceeași boală, a murit la 32 de ani. Eu apropii 70... Sternoză mitrală... M-a operat acum 20 de ani, dar s-a stricat... Acum 7 ani m-am dus din nou... Și, pe lîngă operație, am mai luat și virusul lor, al spitalului... Că și generalul Țință, doctorul de la Spitalul Militar mi-au spus cînd m-a văzut la control: Dumneata ești femeia aia care a supraviețuit la 8 operații și la virus?! N-am mai văzut așa un pacient care să se agațe de viață... Dar eu zic că mi-a dat Dumnezeu zile și curaj de am putut să trec peste toate. Pînă acum!»...
Acum Elena Miu e o pensionară care are grijă de curtea ei. Plivește buruienile din curte, face dulceață de vișine, vinde roșii din solarul propriu cu 2 lei kilogramul... Și trăiește de trei luni cu frica-n sîn din cauza vecinului Ion Constantin.
La furat de sălcii
Scandalul cu vecinul Ion, om tînăr și la casa lui pînă nu demult, a început în dimineața cînd Elena Miu s-a dus să dea bună-dimineața sălciilor din jurul lacului. Numai că de la a treia salcie încolo «malul era drept ca-n palmă» .Vecinul a așezat drujba la rădăcinile lor vechi de20 de ani și le-a culcat la pămînt: «Fostul meu bărbat a fost director la Gospodărirea Apelor. El a plantat salciile, ca să se curețe lacul, să se purifice. Pe atunci era lacul mai mare, n-avea stuf... Acum nu mai are nici salcie!». Pentru că n-a putut să se înțeleagă omenește cu vecinul, Elena Miu a apelat la autoritățile locale. Acestea au venit după o lună, au constatat și au plecat fără un cuvînt. După încă o lună, Elena Miu a pus din nou mîna pe telefon și a sunat la Poliție. Iritați de insistențele ei, autoritățile au sfîrșit prin a-i trimite o adresă prin care o anunță că acuzațiile sale sînt nefondate. În urma adresei, Elena Miu s-a crucit, a plîns și a sunat la presă, singura în care mai crede. «Cum să n-am dreptate? Cum să fie ale lui, cînd sînt ale mele... Eu le-am păzit, eu le-am îngrijit, eu le-am purtat de grijă pînă s-au făcut mari să adumbrească ochiul ăsta de apă... Și vine un fluieră-vînt din lumea largă și mi le taie de sub ochi?» se întreabă ea.
Ion Constantin n-a fost de găsit ca să răspundă acestei întrebări. Nici nu mai e cazul. Retorica «organului» de poliție e mai mult decît convingătoare: «Urmare a adresei dumneavoastră adresată Poliției oraș Amara și înregistrată cu numărul de mai sus vă comunicăm că aspectele sesizate de dumneavoastră cu privire la faptul că Ion Constantin a pătruns și tăiat de pe terenul dumneavoastră un număr de 5 salcii, sînt nefondate întrucît terenul indicat de dumneavoastră aparține numitului Stoica Marin așa cum reiese din verificările în registrul agricol al Primăriei oraș Amara».
Pictura ca mod de viață
Ceea ce a salvat-o însă pe Elena Miu de nimicnicia acestei lumi nu se ascunde în sălciile tăiate de vecin și nici în priceperea doctorilor care «i-au dat zile». De cînd se știe, Elena Miu pictează. Din mîinile ei au ieșit, pînă acum 20 de ani, mii și mii de tablouri: «Întîi am făcut pictură clasică. Și vreo 10 ani am obținut premii I la mai toate concursurile. Apoi am zis că e de ajuns, să mai las și pe alții. Și-am început să pictez tablouri pentru bani. 1000 de lei tabloul, așa se lua pe vremea comuniștilor. Și comuniștii comandau la mine și cîte 10, că aveau bani și case unde să le pună. Dar cel mai bine plăteau țiganii. Voiau roșu mult, c-așai la ei, nu contează despre ce e vorba, ce anotimp e... atîta vreme cît e suficient de roșu e frumos. Și cu ei și ajutorul lui Dumnezeu am ridicat casa asta!».
În cele 4-5 camere în care Elena Miu ne-a invitat, tablourile sînt peste tot. Mai mari, mai mici, frescă în ulei, așternută direct pe perete... Răpirile din serai toate, naturi moarte în vogă acum 50 de ani, flori de toate felurile și mărimile țîșnind parcă din pînză... Iar într-un colț, aproape în mărime naturală, un autoportret din tinerețe: «Este exact așa cum am fost. N-am corectat nimic... Doar la unghii, puțin, că de-atîta muncă parcă n-am avut niciodată timp să-mi fac unghiile cu lac!» ne spune în șoaptă doamna Elena.
Îi pare rău că nu mai pictează ca-n tinerețe... Dar și mai rău îi pare că nu poate preda nimănui ștafeta, ce a învățat despre pictură în cei aproape 60 de ani de practică neîntrerupă în această branșă. Și cînd te gîndești că școala și grădinița orașului Amara se află la doi pași, în susul străzii?
18 Iulie 2010, 14:41 (25771 vizualizări - 5 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(14 Martie 2011, 09:14)
acum primaria este mai mare decit palatele rromilor.oare ceasornicul va fi instalat in chestia aia din virful primariei?oamenii din amara spuneau ca acolo sus,va sta primarul si vicele si vor face pariuri: cite masini care trec pe strada,vor reusi sa cada in gropile de pe strada,si cite vor reusi sa treaca cu bine.acum nu mai e cazul.s-a asfaltat!inseamna ca acolo va fi instalat ceasul amintit,pentru ca in amara n-am vazut pina acum nici un ceas!cit despre doamna cu salciile,cei care spun ca e dusa,sa se gindeasca ca or sa ajunga si ei la virsta la care ajungi sa pretuiesti tot ce ai reusit sa faci in viata!
(2 August 2010, 21:07)
O cunosc bine pe această doamnă și cred că merită tot respectul nostru, în special a celor ca voi care nu aveți habar de cultură.
(23 Iulie 2010, 13:56)
femeia e dusa rau ............... cu toti vecinii s-a certat si pe la politie ia chemat,o nebuna .
(22 Iulie 2010, 13:19)
da...e nebuna rau muierea..ce sa zic,ar trebui'infintate mai multe ospicii ca de cand cu criza a luat-o razna babele.Asteptam stiri noi despre paznicul xena si cumatru'ion.Bafta in continuare!
(19 Iulie 2010, 11:03)
Ce ceasornic mai? unde se afla? Nu l-am pozat inca !